CONTRACTUL DE LEASING

12.1. Noţiune şi reglementare

Contractul de leasing este o tranzacţie tripartită, la care iau parte un producător sau un
furnizor de bunuri, un finanţator, anume societatea de leasing, şi un utilizator, indiferent că este
vorba despre o persoană fizică sau o persoană juridică.
Referirea la operaţiunea de leasing implică şi contractele accesorii pe care participanţii le
încheie, printre altele: contractul de vânzare între furnizor şi finanţator, contractul de asigurare a
bunului ce formează obiectul leasingului, mandatul dintre finanţator şi utilizator. (Sergiu Popovici,
Contractul de leasing, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 12)
Ca noţiune, contractul de leasing în sens restrâns ar cuprinde doar actul bilateral încheiat
între finanţator şi utilizator.
Definiţia legală este oferită de art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 51/1997 (r), deşi se referă la
operaţiunile de leasing, este în fapt o definiţie a contractului propriu-zis.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 51/1997 (r), operaţiunile de leasing sunt acelea
prin care „o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de
folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la
solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei
de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al
locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba
natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru
cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă
părţile convin astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin contract”.
12.2. Natura juridică
Contractul de leasing reprezintă un instrument specific de finanţare, care are ca obiect nu
fonduri băneşti, ci anumite bunuri mobile sau imobile necesare activităţii comerciale. (S. Cărpenaru,
L. Stănciulescu, V. Nemeş, Contracte civile şi comerciale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 424.)
Sub aspect juridic, contractul de leasing apare ca un act juridic complex, care cuprinde mai
multe raporturi juridice la care participă locatorul/finanţatorul, furnizorul şi locatarul/utilizatorul.
Astfel, leasing-ul este o operaţiune care cuprinde:
- un contract de vânzare;
- un contract de locaţiune;
- un contract de mandat;
 - un contract prealabil privind promisiunea de vânzare pe care o face cumpărătorul, care
valorează drept vânzare din momentul în care sunt concretizate toate elementele esenţiale ale
vânzării.
Leasing-ul mai cuprinde, de asemenea, promisiunea bilaterală de locaţie din partea
finanţatorului şi a utilizatorului, preexistenţa contractului de locaţiune, care va avea valoare de
contract numai atunci când se vor concretiza toate elementele contractului de locaţie. În acelaşi
timp, este inclusă o stipulaţie pentru altul, în baza căreia utilizatorul poate acţiona în garanţie pe
vânzătorul bunului.
Caractere juridice:
Aşadar, contractul de locaţiune din cadrul operaţiunii de leasing este:
- sinalagmatic perfect;
- consensual;
- intuitu personae întrucât locatorul nu se obligă decât în consideraţia calităţilor persoanei
sau a garanţiilor pe care le oferă intreprinderea utilizatoare.
Leasing-ul are trăsăturile caracteristice ale unui contract de adeziune, deoarece la încheierea
sa utilizatorul nu are posibilitatea să aducă modificări clauzelor stipulate.
Leasing-ul este – prin natura sa juridică şi prin trăsăturile enunţate – un contract complex,
reprezentând o îmbinare a mai multor tehnici juridice, într-un cadru unitar. (Daniela Grigore,
Melania Luiza Teodorescu, Ecaterina Mustatea, Contractul de leasing, Revista "Pro Excelsior" -
Ştiinţe economice, Anul II, 2010)
12.3. Reguli în vederea încheierii operațiunii de leasing
Încheierea contractului de leasing urmează, în principiu, regulile generale ale încheierii
contractelor comerciale. (S. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 432)
Relativ la condiţiile de formă a contractului de leasing, observăm că nu este reglementată
expres nicio condiţie de validitate.
Cu toate acestea, făcând trimitere la art. 8 din OG. 51/1997 (r) constatăm că: ,,Contractele
de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor
asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii”.
Având în vedere acest text de lege, este necesară materializarea într-un înscris a acordului de
voinţe dintre finanţator şi utilizator.
Contractul de leasing trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a) părţile contractante;
b) clauza privind definirea tipului de contract de leasing;
c) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de
identificare a acestuia;
 d) valoarea exactă a sumelor ratelor lunare de leasing şi data exactă de plată a acestora;
e) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
f ) clauza privind obligaţia asigurării bunului;
g) valoarea totală a contractului de leasing.
În cazul contractului de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute
mai sus, următoarele elemente:
a) valoarea de intrare a bunului;
b) valoarea reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul;
c) valoarea avansului;
d) rata de leasing.
12.4. Părţile contractului
Părţile contractului de leasing poartă denumirea de finanţator, respectiv utilizator.
Finanţatorul – este partea care transmite folosinţa bunului către utilizator. Aceasta poate sau
nu să fie proprietar al bunului ce face obiectul contractului de leasing. În cazul în care finanţatorul
nu este proprietarul bunului, va încheia un contract de vânzare cu privire la acest bun cu un
furnizor, raportul contractual existând numai între finanţator şi furnizor, nu şi între furnizor şi
utilizator.
De reţinut este faptul că în conformitate cu art. 3 din O.G. nr. 51/1997 (r), finanţatorul
trebuie să fie o societate de leasing.
Utilizatorul – este persoana care doreşte să obţină folosinţa unui bun printr-un astfel de
contract, la finalul acestuia putând chiar să opteze pentru a cumpăra bunul, plătind o valoare
reziduală. (Elena Buzea, Contractul de leasing, 2017)
12.5. Formele şi elementele contractului de leasing
- după obiectul său, leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar.
- în raport de implicarea părţilor, leasing-ul este direct sau indirect.
Leasing-ul este direct când perfectarea contractului are loc între furnizor şi client.
Leasing-ul este indirect atunci când este realizat prin intermediul unei societăţi specializate.
- după conţinutul ratelor, leasing-ul este financiar sau operaţional.
Leasing-ul financiar se caracterizează prin aceea că în perioada de bază a închirierii este
recuperat preţul de export, costurile auxiliare şi se obţine un anumit beneficiu.
Leasing-ul operaţional este caracterizat prin aceia că în perioada de bază se obţine numai o
parte din preţul de export.
- după procedurile de calcul al ratelor, leasing-ul este net sau brut.
Leasing-ul net este acela în care ratele cuprind preţul net de vânzare al echipamentului şi
beneficiul realizat din utilizarea bunului respectiv.
 Leasing-ul brut, care mai este cunoscut şi sub denumirea de full-service leasing, este acela în
care ratele includ:
a) preţul net de vânzare al bunurilor închiriate; cheltuielile efectuate pentru întreţinerea şi
reparaţiile echipamentelor, maşinilor sau utilajelor închiriate; beneficiile realizate pe parcursul
utilizării lor.
b) după durata închirierii, leasing -ul poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. Leasing-ul
pe termen scurt implică închirierea echipamentelor pe baza mai multor contracte de o durată mai
redusă. Leasing-ul pe termen lung este acela în care se încheie un singur contract pentru întreaga
perioadă.
Mai sunt întâlnite: leasing-ul experimental, leasing-ul ordinatoarelor, renting-ul şi lease-
back-ul. (Daniela Grigore, Melania Luiza Teodorescu, Ecaterina Mustatea, op. cit., 2010)
12.6. Efectele contractului de leasing
Obligaţiile finanţatorului:
a) obligația de a transmite locatarului/utilizatorului dreptul de folosință asupra bunului,
precum și să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit
intereselor sale; (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile și
comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 434)
Exercitarea dreptului de a folosi bunul reclamă transmiterea acestui drept către
locatar/utilizator.
Cât privește executarea obligației de predare a bunului, trebuie făcută o distincție.
În cazul în care locatorul/finanțatorul (societatea de leasing) are și calitatea de furnizor,
obligația de predare se exercită de locator/finanțator. Pentru nerespectarea obligației, se angajează
răspunderea locatorului/finanțatorului. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș,
Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p.
434)
În situația în care pentru dobândirea bunului s-a încheiat contractul de vânzare între
locator/finanțator și furnizor, obligația de predare a bunului către locatar/utilizator revine
furnizorului. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile și
comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 434)
b) să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator, în condiţiile expres
formulate de către acesta sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv de utilizare asupra
programului pentru calculator;
c) să încheie contract de leasing cu locatarul/utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul
contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepţia dreptului de dispoziţie, iar în
cazul programelor pentru calculator, să transmită dreptul de utilizare asupra programelor pentru
calculator către locatar/utilizator, fără a-şi mai putea exercita acest drept pe perioada derulării
contractului de leasing;
d) să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a
prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile
contractuale;
Fiind un element esențial al leasingului, dreptul de opțiune și obligația respectării dreptului
de opțiune își are temeiul în lege. Aceasta înseamnă că dreptul/obligația există chiar dacă nu a fost
prevăzută în contractul de leasing. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș,
Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009,
p. 436)
Trebuie arătat însă că, existând obligația de a se preciza în contract clauza privind definirea
contractului de leasing ca financiar sau operațional, în mod necesar părțile vor prevedea și clauze
referitoare la dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu
Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul civil
2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 436)
Prin urmare, dreptul de opțiune, respectiv obligația respectării dreptului de opțiune au și un
temei contractual. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile și
comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 436)
e) să îi garanteze locatarului/utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care
acesta a respectat toate clauzele contractuale;
În temeiul acestei obligații de garanție, locatorul/finanțatorul răspunde pentru tulburarea
folosinței bunului de către locatar/utilizator datorate faptelor proprii sau ale terților. (Stanciu D.
Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile și comerciale cu modificările aduse
de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 435)
În privința tulburărilor folosinței din partea terților, locatorul/finanțatorul răspunde numai
pentru tulburările de drept, adică pentru tulburările întemeiate pe existența unui drept, care exclude
dreptul de folosință al locatarului/utilizatorului. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile
Nemeș, Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu,
2009, p. 435)
f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin contractul
de leasing părţile nu au convenit altfel.
Deci potrivit art. 9 lit. f) din O.G. 51/1997 permite părților să convină ca asigurarea bunului
să fie în sarcina locatarului/utilizatorului. Dar, dacă părțile nu au convenit astfel, obligația asigurării
bunului revine locatorului/finanțatorului. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș,
Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p.
435)
Obligaţiile utilizatorului sunt:
a) să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare agreate
cu furnizorul;
Astfel, potrivit art. 10 lit. a) din O.G. 51/1997, locatarul/utilizatorul are nu numai dreptul, ci
și obligația de a primi bunul de la furnizor.
Dar locatarul/utilizatorul este obligat să primească bunul numai dacă el îndeplinește
condițiile prevăzute în cererea de ofertă, situație în care locatarul/utilizatorul este obligat să
efectueze recepția bunului sub aspect cantitativ și calitativ. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu
Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul civil
2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 437)
b) să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure
instruirea personalului desemnat să îl exploateze;
Pentru îndeplinirea acestei obligații, locatarul/utilizatorul trebuie să asigure instruirea
corespunzătoare a personalului desemnat să exploateze bunul.
În temeiul contractului de leasing, locatarul/utilizatorul beneficiază de asistență tehnică, de
service în perioada de garanție și postgaranție. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile
Nemeș, Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu,
2009, p. 437)
c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu
acordul finanţatorului;
În baza contractului de leasing, locatarul/utilizatorul dobândește numai dreptul de folosință
asupra bunului, dreptul de dispoziție privind bunul rămânând locatorului/finanțatorului. (Stanciu D.
Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile și comerciale cu modificările aduse
de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 439)
d) să achite pagubele ce decurg din folosirea bunului și toate sumele datorate conform
contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe - în cuantumul şi la termenele
menţionate în contract; (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile
și comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 439)
În privința consecințelor nerespectării acestei obligații, trebuie făcută o distincție.
În cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing
timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing,
locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing. Ca efect al rezilierii contractului,
locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data
restituirii în temeiul contractului de leasing. Potrivit art. 15 din O.G. 51/1997, consecința rezilierii
contractului poate fi înlăturată prin clauza contrară în contractul de leasing. (Stanciu D. Cărpenaru,
Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul
civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 439)
În cazul neplății altor sume datorate conform contractului de leasing, consecințele sunt cele
ale nerespectării obligațiilor contractuale, potrivit dreptului comun. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu
Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul civil
2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 439)
e) să suporte cheltuielile de întreţinere, precum şi orice alte cheltuieli aferente bunului sau
din contractul de leasing;
f) să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare,
totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul
pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu
de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing;
g) să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de
exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
h) să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de
proprietate venită din partea unui terţ;
Nerespectarea obligației angajează răspunderea locatarului/utilizatorului pentru prejudiciile
suferite de locator/finanțator, în condițiile dreptului comun.
Locatarul/utilizatorul răspunde și în cazul în care a încercat, dar fără succes, să apere dreptul
de proprietate asupra bunului, dacă locatorul/finanțatorul face dovada că ar fi avut mijloacele
necesare pentru respingerea pretențiilor terțului. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile
Nemeș, Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu,
2009, p. 440)
i) să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract fără acordul
locatorului/finanţatorului.
j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing.
k) opțiunea pentru prelungirea contractului, moment în care contractul de leasing nu
încetează, ci continuă să producă efectele, în sensul existenței dreptului de a folosi bunul în
schimbul plății ratelor de leasing. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș,
Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p.
440)
Prelungirea contractului nu înseamnă continuarea contractului în condițiile stabilite inițial.
Stabilirea acestor elemente, a noii durate a contractului, precum și a altor elemente necesare reclamă
încheierea unui act adițional, care devine parte integrantă a contractului de leasing. (Stanciu D.
Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile și comerciale cu modificările aduse
de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 440)
l) opțiunea pentru încetarea raporturilor contractuale, moment în care încetând contractul,
și dreptul de fgolosință încetează. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș,
Contracte civile și comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p.
440)
Neavând niciun drept asupra bunului, locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul
către locator/finanțator. (Stanciu D. Cărpenaru, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș, Contracte civile
și comerciale cu modificările aduse de Codul civil 2009, Ed. Hamangiu, 2009, p. 440)
12.7. Răspunderea părţilor în contractul de leasing
În cazul în care locatarul/utilizatorul refuză să primească bunul la termenul agreat cu
furnizorul şi/sau în contractul de leasing ori dacă se află în stare de reorganizare judiciară şi/sau
faliment, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu daune-interese.
Locatorul/finanţatorul nu răspunde dacă bunul care face obiectul contractului de leasing nu
este livrat sau este livrat necorespunzător locatarului/utilizatorului de către furnizor.
Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută
obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa
prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de
leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate,
până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
Dacă locatorul/finanţatorul nu respectă dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului, aşa
cum este prevăzut în prezenta ordonanţă, locatorul/finanţatorul datorează daune-interese egale cu
totalul prejudiciului produs prin încălcarea acestei obligaţii, iar instanţa judecătorească învestită cu
stabilirea daunelor-interese va putea pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-
cumpărare.
Dacă în timpul derulării contractului de leasing locatorul/finanţatorul înstrăinează bunul,
respectiv cesionează dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator altei
societăţi de leasing, dobânditorul este legat de aceleaşi obligaţii contractuale ca şi
locatorul/finanţatorul care a înstrăinat bunul, respectiv transmiţătorul care a cesionat dreptul
definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator.
Din momentul încheierii contractului de leasing şi până la expirarea acestuia şi reintrarea în
posesia bunului, locatorul/finanţatorul este exonerat de orice răspundere faţă de terţi pentru
prejudiciile provocate prin folosinţa bunului, fapta sau omisiunea locatarului/utilizatorului.
12.8. Încetarea contractului de leasing
 Reglementările din materia leasingului cuprind mai multe cazuri de încetare a contractului
de leasing:
- expirarea duratei de leasing;.
- rezilierea contractului în cazul refuzului utilizatorului de a primi bunul de la furnizor;
- insolvenţa sau dizolvarea şi lichidarea unei părţi
- pieirea, pierderea sau dispariţia bunului;
- desfiinţarea titlului asupra bunului.
- neplata integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive
De reținut este faptul că moartea sau incapacitatea locatarului/utilizator nu pot constitui
cauze de încetare a contractului de leasing.