Forme de comunicare si cooperare interspecifice

Trăsătura fundamentală a biocenozelor este reprezentată de relaţiile ce se stabilesc între speciile

ce alcătuiesc respectiva biocenoză sau între specii aparţinând unor biocenoze diferite
A.Relaţiile interspecifice pot fi clasificate astfel:
1. Relaţii interspecifice stabilite pe criteriul efectului direct
2. Relaţii indiferente – neutralism;
3. Relaţii pozitive – mutualism (simbioză), comensalism;
4. Relaţii negative – amensalism, competiţie, prădătorism, parazitism;
5. Relaţii interspecifice stabilite pe criteriul rolului lor în viaţa populaţiilor
a. Relaţii legate de reproducere;
b. Relaţii legate de răspândire;
c. Relaţii legate de apărare;
d. Relaţii trofice (organisme autotrofe şi heterotrofe);
Prădarea
Una dintre cele mai obişnuite tipuri de interacţiuni între organisme se numeşte prădare şi are loc atunci când
un organism numit prădător omoară şi mănâncă alt organism numit pradă
Prădătorul beneficiază în urma omorârii şi ingerării prăzii. Exemple de relaţii pradă – prădător pot fi: leu
-zebră, măcăleandru (Erithacus rubecola) – râmă sau lup – cerb. Plantele carnivore precum cele din specia
Drosera rotundifolia (denumire populară roua cerului) şi-au modificat frunzele, care se pot uni rapid şi pot prinde
insecte pe care apoi le digeră.

Pentru a reuşi prădătorii se bazează pe câteva strategii. Unii sunt puternici şi aleargă repede (ghepardul, leul
şi rechinii), alţii stau la pândă şi aşteaptă şi atunci când prada se apropie o prind rapid cu o mişcare fulgerătoare
(şopârle, uliu), iar alţii utilizează capcane pentru a prinde în ele prada (păianjen). În acelaşi timp prada dispune de
numeroase caracteristici care o ajută să evite prădarea. Multe au simţuri ascuţie (văz, auz, miros), unele se
camuflează, iar altele rămân nemişcate când sunt prădătorii în zonă şi astfel pot scăpa de ei.

O adaptare a speciilor prădate este rata foarte mare de reproducere. De exemplu, şoarecii de câmp pot
produce zece până la douăzeci de pui pe an în timp ce ulii au doi sau trei pui pe an
Datorită acestei rate mari a natalităţii speciile prădate pot suporta o rată mare a mortalităţii fără ca specia să

1
fie în pericol de dispariţie. Indivizii speciei prădate care mor sunt de regulă cei bătrâni, bolnavi, slabi sau mai puţin
adaptaţi mediului în care trăiesc, cei care supravieţuiesc sunt cei sănătoşi, rapizi şi bine adaptaţi mediului. Acelaşi
lucru este valabil şi pentru indivizii speciei prădătoare, cu cât un organism este mai puţin adaptat mediului său, cu
atât el are şanse mai mici să prindă prada, să supravieţuiască şi să se reproducă.
Competiţia
Un al doilea tip de interacţiune între specii este competiţia, în care două organisme încearcă să
obţină acceaşi resursă limitată.
In acest tip de relatii specia mai
slaba cauta alt loc de adǎpost
şi hranǎ
-guguştiucul şi vrǎbiile

Multe specii prădătoare (ulii, bufniţe, vulpi, coioţi) au ca sursă de hrană aceeaşi specie pradă
(şoareci, iepuri). Dacă numărul de organisme din specia pradă este mic, atunci între organismele
speciilor prădătoare va fi o competiţie intensă în care unele vor avea succes mai mare decât altele.

Relaţiile simbiotice
Simbioza este o relaţie fizică strânsă, de durată între două specii diferite. Cu alte cuvinte două
specii sunt în mod obişnuit în contact fizic şi cel puţin una dintre ele beneficiază de pe urma acestui
contact. Există trei tipuri diferite de simbioză: parazitismul, comensalismul şi mutualismul.
Parazitismul
Parazitismul este o relaţie în care unul din organisme numit parazit trăieşte în sau pe un alt organism numit
gazdă pe seama căruia se hrăneşte. În general, parazitul este mult mai mic decât gazda sa. Deşi gazda este păgubită
în urma interacţiunii în general nu este omorâtă imediat de parazit. Unele gazde pot chiar trăi un timp îndelungat şi
pot fi relativ puţin afectate de către paraziţii lor
S-a constatat că noile relaţii stabilite parazit – gazdă sunt mult mai destructive decât cele care au o lungă
istorie a evoluţie împreună. Cele două specii dintr-o astfel de relaţie evoluează în aşa fel încât fiecare se poate
obişnui cu cealaltă. Interesul parazitului nu este să omoare gazda, dar dacă o face trebuie să găsească alta. Gazda
îşi dezvoltă sistemul de apărare faţă de parazit astfel încât să menţină gradul de dăunare la un nivel pe care poate
să-l tolereze
Mulţi paraziţi au două sau mai multe specii gazdă pentru diferite stadii de dezvoltare din ciclul lor de viaţă.
Ciclul de viaţă la alţi paraziţi implică animale care poartă parazitul de la o gazdă la alta, fiind numiţi vectori. De
exemplu, multe insecte care se hrănesc cu sânge şi căpuşele pot transmite diferite boli, precum boala Lyme, boala
somnului care sunt transmise prin acest tip de vectori
Paraziţii care trăiesc pe suprafaţa gazdei se numesc ectoparaziţi. Puricii, păduchii, mucegaiurile sunt
exemple de ectoparaziţi. Paraziţii care trăiesc în corpul gazdei se numesc endoparaziţi. Tenia, paraziţii malariei,
unele bacterii şi fungi sunt exemple de endoparaziţi

2
 Există şi plante parazite, cum este vâscul care trăieşte parazit pe copaci. Seminţele de vâsc sunt purtate de
păsări de la un pom la altul, unde se pot prinde de suprafaţa ramurilor şi creştespre ţesuturile copacului care-i
asigură apă şi substanţe minerale
Parazitismul este o strategie de viaţă foarte obişnuită. Dacă ar trebui să categorisim toate organismele din
lume am găsi mai multe specii parazite decât specii care nu sunt parazite. Fiecare organism inclusiv omul, are
multe alte organisme care îl utilizează ca gazdă.

Cǎpuşa Pǎduchele Tenia bovinǎ

Comensalismul
Comensalismul este o relaţie între organisme în care unul beneficiază în timp ce altul nu este
afectat. Este posibil ca o relaţie de parazitism să se transforme într-una de comensalism pentru că
parazitul în general tinde să se dezvolte astfel încât să nu producă gazdei daune prea mari, iar gazda
încearcă să combată efectele negative ale parazitului. Deci s-ar putea ca în final să se ajungă la un
punct în care gazda să nu fie dăunată deloc
Exemple de relaţii de comensalism din lumea vegetală sunt numeroase. Multe specii de orhidee
utilizează copaci pe suprafaţa cărora cresc, copacii nici nu suferă, nici nu beneficiază, dar orhideele au
nevoie de o suprafaţă unde să se fixeze şi să beneficieze de lumină şi ploaie. De asemenea, muşchii,
ferigile şi viţa de vie utilizează şi ei suprafaţa copacilor în acest fel.
Un exemplu de relaţie comensală din lumea animalelor este cea stabilită între rechini şi peşti
remora. Peştii remora au un fel de ventuză pe cap pe care o folosesc pentru a se ataşa de rechini. În
acest fel ei pot înota împreună cu rechinii şi atunci când aceştia se hrănesc şi mai rămân bucăţi mici
de peşte remora îl mănâncă. Rechinii nu par să fie influenţaţi pozitiv sau negativ de peştii remora
Multe relaţii comensale sunt mai mult oportuniste şi nu implică un contact fizic de durată
De exemplu multe păsări depind de copaci din mai multe specii pentru a-şi construi un cuib, dar nu
folosesc acelaşi copac de la un an la altul.

Coralii oferǎ adǎpost peştilor Unele alge trǎiesc pe carapacea broaştelor țestoase
Mutualismul
Mutualismul este o relaţie în care ambii parteneri beneficiază. În multe relaţii mutuale speciile nu
pot trăi una fără alta, relaţia fiind obligatorie. În alte relaţii speciile pot exista separat, dar au mai mult

3
succes când se implică într-o relaţie mutuală. Unele specii de Acacia (copaci care au spini) asigură
hrană sub forma unei soluţii de glucoză în mici formaţiuni din tulpina lor şi anumite specii de furnici se
hrănesc cu această soluţie şi trăiesc în acest copac protejându-l de alte animale atacându-le dacă se
apropie să se hrănească. Ambele organisme beneficiază – furnicile primesc hrana şi un spaţiu unde să
trăiască, iar copacul este protejat de animalele care ar dori să-i mănânce frunzele.
Exemple de astfel de relatii intalnim la racul Pagurus si o actinie Pagurul, un răcuşor pustnic se
ascunde într-o cochilie goală găsită, căci corpul lui este moale. Ca să se poată hrăni are nevoie de un
ajutor de seamă: o actinie cu braţe usturătoare cum au anemonele de mare, este pusă de rac deasupra
cochiliei.Beneficiază: pagurul ca nu e atacat de duşmani din cauza actiniei; actinia consumă resturile de
la masa racului, căci fără deplasarea racului, ar muri.
Spectaculosi sunt peştisorii Remora care se deplaseazǎ pe ȋnotǎtoarea dorsalǎ a unui rechin , un
mod de a-şi economisi forțele şi de a cǎlǎtori ȋn siguranțǎ.Ei nu doar se hrǎnesc cu resturi de la masa
rechinului dar şi cu paraziții de pe pielea acestuia.
Relația mutualǎ dintre crocodil şi pasǎrea crocodil :dupǎ ce se hrǎneşte, crocodilul iese pe uscat şi stǎ ore
ȋntregi cu gura deschisǎ, ȋn timp ce pǎsǎrelele aleargǎ printre dinții sǎi ciugulind lipitori, insecte, resturi de mâncare.

Racul pagurus şi o actinie Peştişorii remora si rechinul Crocodilul şi pasǎrea crocodil

Anghel Karina, clasa a VIII-a C