Propedeutica Curs 2
Propedeutica Curs 2
Propedeutica Curs 2
FARMACIA
Boxa sterilă este foarte importantă. Fiecare farmacie trebuie să aibă un spaţiu
destinat obţinerii formelor farmaceutice sterile (produse oftalmologice, injectabile etc.).
În farmaciile mai mici unde nu există un spaţiu special destinat acestui scop, este
obligatoriu amenajarea unei boxe sterile în receptură sau laborator.
Toată aparatura şi ustensilele utilizate în acest spaţiu trebuie să fie foarte curate
şi sterilizate, iar pentru sterilizarea aerului se utilizează lămpi cu raze ultraviolete.
Încăperi de depozitare
Depozitul este o încăpere prevăzută cu rafturi sau dulapuri pe care sunt aranjate,
în funcţie de criteriile indicate şi în oficină, substanţele, produsele tipizate, preparatele
oficinale, tehnico-medicale, ceaiurile etc. Tot în această încăpere este importantă
existenţa unei mese pe care se pun temporar medicamentele până la recepţie, respectiv
pe care se pregătesc coletele pentru beneficiari. În această încăpere este importantă
existenţa caietului de defectură, în care se notează medicamentele lipsă.
Pivniţa este cea mai răcoroasă încăpere a farmaciei în care se păstrează mai ales
medicamentele la care Farmacopeea Română prevede conservarea la loc răcoros (seruri,
vaccinuri etc.) cât şi ambalajele. Încăperea trebuie dotată cu mobilier adecvat (rafturi,
dulapuri etc.).
A. Substanţele solide
Păstrarea substanţelor solide se face în funcţie de proprietăţile fizico-chimice a
substanţelor, şi anume:
- în borcane cu dop rodat, colorate pentru substanţele medicamentoase
sensibile la lumină;
- în borcane de material plastic sau cutii de tablă cu închidere ermetică pentru
substanţe delicvescente, higroscopice sau efluorescente.
Pe fiecare ambalaj trebuie să fie scrisă tara fără dop. În funcţie de toxicitatea
substanţelor medicamentoase, acestea se păstrează în următorul mod:
a. substanţe anodine cu doze maxime de ordinul gramelor care se păstrează pe
rafturi (mese de recepţie) în ordine alfabetică, la 2-3 cm distanţă între borcane
şi 1-2 cm de la marginea raftului, având etichete la care denumirea substanţei
este trecută în limba latină (conform Farmacopeei Române în vigoare) cu
litere negre pe fond alb;
b. substanţe puternic active cu doze maxime de ordinul centigramelor care se
păstrează în dulapul „Separanda” având etichete la care denumirea substanţei
este scrisă în limba latină cu litere roşii pe fond alb;
c. substanţe toxice şi stupefiante având doze de ordinul miligramelor care se
păstrează în dulapul „Venena”, iar pe etichetă denumirea substanţei
medicamentoase se scrie în acelaşi mod, în limba latină, cu litere albe pe fond
negru. În afară de această etichetă toxicele şi stupefiantele au etichete
adiţionale cu „cap de mort” şi pot avea înscrise dozele pentru o dată sau
pentru 24 de ore.
B. Substanţe moi
Aceste substanţe se păstrează în vase de porţelan, de plastic, etichetarea fiind
făcută în acelaşi mod ca şi la substanţele solide, iar pentru manipulare se utilizează
spatule, patentule etc.
Spatulele sunt prezentate în figura 1.1.:
Figura 1.1. Tipuri de spatule
Patentual este prezentată în figura 1.2.:
C. Substanţe lichide
Aceste substanţe se păstrează în vase de sticlă, colorate sau incolore, cu dop
rodat în funcţie de caracteristicile substanţei respective. Depozitarea şi etichetarea se
face în acelaşi mod ca şi la substanţele solide, iar la manipulare se respectă următoarea
regulă: totdeauna substanţa se va turna din ambalaj pe partea opusă a etichetei pentru
a evita pătarea acesteia.
1.8.1. Superscriptio
Este prima parte a reţetei (antetul tipărit al reţetei) cuprinzând:
- denumirea instituţiei;
- numele bolnavului;
- datele personale ale bolnavului;
- numărul fişei medicale;
- diagnostic etc.
1.8.2. Invocatio
A doua parte a reţetei şi reprezintă modul de adresare a medicului către
farmacist şi este reprezentat prescurtat prin „Rp” care înseamnă „ia”.
1.8.3. Prescriptio
Reprezintă prescripţia propriu-zisă în care sunt înşirate ingredientele din
compoziţia preparatului. Prescrierea ingredientelor şi a cantităţilor se face în limba latină
utilizând genitivul partitiv pentru numele substanţelor şi acuzativul plural pentru
cantitatea substanţelor (excepţie făcând cantităţile de substanţe sub 1 g, ca de exemplu:
- acuzativ singular (gramma = gmma unum 1 g);
- acuzativ plural (grammata = gta duo 2 g).
În afară de exprimarea în grame se mai pot utiliza şi exprimări în alte unităţi de
măsura, cantităţi, ca de exemplu: mililitri, picături etc.
Pentru cantitatea de substanţă folosim una sau două zecimale, de exemplu:
3,00; 2,55; 150,0.
La substanţele puternic active şi toxice cantităţile se vor prescrie în litere, iar în
paranteză se scriu cantităţile în cifre, utilizându-se submultiplii gramului, ca de exemplu:
cgta duo (0,02), mgta unum (0,001).
Când utilizăm cantităţi care sunt multiplii ai unităţii de bază, prescrierea se face
utilizând cifre romane, de exemplu: M f. Pulvis No X; guttas No V; Supp No X.
Când avem prescrise două sau mai multe ingrediente în aceeaşi cantitate se
utilizează prescurtarea aa = ana partes = cantităţi egale.
Când adăugăm vehiculul la cantitatea indicată se utilizează indicaţia „ad”.
Soluţiile se prescriu în grame utilizând exprimarea m/m cu excepţia
medicamentelor parenterale la care cantitatea este indicată în mililitri utilizând
exprimarea m/v. Pentru substanţe se utilizează denumirea oficială din F.R. X (pentru
cele oficinale) iar pentru cele neoficiale D.C.I. (denumire comună internaţională).
1.8.5. Subscriptio
Cuprinde, în afară de parafa şi semnătura medicului şi unele indicaţii ca:
- „cito” = imediat
- „statim!” = urgent
- „periculum in mora” = pericol de întârziere;
- „verte” = întoarce reţeta.
La depăşirea dozelor maxime medicul este obligat să scrie pe reţetă expresia
„sic volo” = aşa doresc.