FOAIA DE OBSERVAŢIE

A. Datele personale ale pacientului

B. Anamneza

1. Motivul prezentării

2. Antecedente heredocolaterale:
 afecţiuni generale;
 afecţiuni oro-maxilo-faciale.
3. Antecedente personale fiziologice
4. Antecedente personale patologice:
 afecţiuni generale;
 afecţiuni oro-maxilo-faciale.
5. Examenul obiectiv

A. Examenul clinic general:

 aprecierea dezvoltării somatice: hipersom, normosom, hiposom;

 aprecierea concordanţei între vârste: biologică, psihologică, cronologică.

B. Examenul clinic facial (faţa: Ophrion - Gnathion;

figura: Trichion - Gnathion)

I. din normă frontală:

1 - Aprecierea simetriei feţei:

- aprecierea comparativă a dimensiunii hemifeţelor în plan:

☼ sagital : eventuala bombare a anumitor suprafeţe;

☼ transversal: - între linia mediană a feţei: Ophrion - Subnazale şi Zygion;

- linia mediană a mandibulei: Pogonion - Gnathion şi Gonion;

☼ vertical: - între Zygion şi Gonion de o parte şi de cealaltă;

- aprecierea comparativă a aspectelor contururilor mandibulare drept şi stâng;

2 - Aprecierea proporţionalităţii între etajele feţei şi figurii (se realizează cu

compas facial sau cu două rigle):

- faţa:- etaj superior: Ophrion - Subnazale;

- etaj inferior: Subnazale - Gnathion.

- figura: - etaj superior: Trichion - Ophrion;

- etaj mijlociu: Ophrion - Subnazale;
1
 - etaj inferior: Subnazale - Gnathion.

3 - Aprecierea aspectului fantei labiale:

- normal: închisă în repaus;

- patologic: deschisă în repaus cu evidenţierea opţională a incisivilor.

4 - Aprecierea aspectului buzelor:

- patologic: - buze crăpate cu ragade comisurale (sugerează respiraţie orală),

- cicatrice (sugerează eventuale traumatisme sau intervenţii chirurgicale).

II. din normă laterală:

1- aprecierea aspectului profilului :

- normal: uşor convex;

- patologic: - accentuat convex;
- concav.

- se apreciază prin mai multe metode dintre care:

- se analizează linia care uneşte fruntea, buza superioară, buza inferioară, bărbia;
- se analizează raportul lui Gnathion faţă de planul orbitofrontal perpendicular din
Suborbital pe orizontala de la Frankfurt (Porion - Suborbital).

2- aprecierea aspectului treptei labiale:

- normal: buza superioară depăşeşte cu 1-2 mm buza inferioară realizând o treaptă;

- patologic: - treaptă accentuată (procheilie superioară sau retrocheilie inferioară sau
amândouă);
- treaptă absentă (retrocheilie superioară asociată cu procheilie inferioară);
- treaptă inversată (procheilie inferioară sau retrocheilie superioară sau
amândouă).

3- aprecierea aspectului şanţului labiomentonier:

- normal: are adâncime medie;

- patologic: - accentuat (retrognaţie mandibulară sau etaj inferior micşorat, etc.);
- şters (prognaţie mandibulară sau etaj inferior mărit, etc.).

4- evaluarea unghiului mandibular:

- normal: 120-125°;
- patologic: - valoare mai mică decât 120°;
- valoare mai mare decât 125°.

2
 C. Examenul cavităţii orale

1. Examenul mucoasei orale (cu efectuarea controlului oncologic preventiv)

Se examinează:

- aspectul şi relieful vestibulului bucal cu identificarea eventuală de: modificări de culoare,

modificări de relief, etc.;
- aspectul şi relieful bolţii palatine cu identificarea eventuală de: modificări de culoare,
modificări de relief, etc.;
- aspectul şi relieful limbii cu identificarea eventuală de: modificări de culoare, modificări de
relief, modificări de dimensiune, modificări de consistenţă, etc.;
- aspectul, relieful şi consistenţa planşeului bucal cu identificarea eventuală de: modificări
de culoare, modificări de relief, etc.;
- aspectul şi relieful suprafeţei orale a obrajilor cu identificarea eventuală de: modificări de
culoare, modificări de relief, modificări de dimensiune, etc..
Leziunile elementare ale mucoasei orale identificate sunt descrise (formaţiune
proliferativă sesilă/pediculată, aderentă/ neaderentă la planurile profunde,
dureroasă/nedureroasă spontan/la palpare, sângerândă/ nesângerândă spontan/la palpare
localizate la nivelul…; ulceraţie cu forma…, de dimensiune…, margini cu aspect…, fundul
ulceraţiei cu aspect…, etc. situată la nivelul…; etc.), diagnosticul urmând să fie stabilit de
către medicul specialist în patologia părţilor moi orale.

2. Examenul odontal 1,2,3

- se efectuează după detartraj şi periaj profesional;

- se realizează apelul dinţilor permanenţi şi/sau temporari, înregistrarea grafică a celor
absenţi şi abrevierea unor elemente identificate la nivelul celor prezenţi;
- se pot identifica:
I. leziuni carioase:

- incipiente sau cavitare;

- primare sau secundare (cu caracterizarea obturaţiilor existente);
- localizate la nivelul suprafeţelor...
II. leziuni necarioase:

■ Distrofii - ♦ primare
(cauzate de factori genetici sau de mediu: generali şi/sau locali):

A. cicatriciale sau stabile :

► modificări de număr: - anodonţii (totală, parţială: întinsă, redusă);

- dinţi supranumerari.
► modificări de dimensiune : - microdonţie
(localizată sau generalizată);
- macrodonţie.
(localizată sau generalizată);

3
 ► modificări de formă:
- dinte dilacerat (prezintă angulare anormală);
- dinte din taurodontism (molar cu aspect clinic normal dar cu cameră pulpară anormal
de lungă fără constricţia de la nivelul joncţiunii smalţ-cement şi rădăcini scurte);
- dens in dente (unii autori îi încadrează la dinţi supranumerari);
- dens evaginatus (unii autori îl consideră cuspid suplimentar);
- dinte geminat (este rezultatul diviziunii unui germene dentar şi are o singură
rădăcină, iar numărul dinţilor este normal);
- dinte fuzionat (este rezultatul unirii a doi dinţi vecini la nivel smalţului şi dentinei, iar
numărul dinţilor este redus);
- dinte cu cuspid suplimentar:
- tuberculul lui Carabelli (pe faţa orală a molarului de 6 ani maxilar);
- tuberculul lui Bolk (pe faţa vestibulară a molarului de 12 ani mandibular);
- tuberculul lui Zukerkandel (pe faţa vestibulară a molarului secund temporar);
- tuberculul sixtum (pe faţa orală a molarului de 6 ani mandibular),
- talon cusp (formă de ghiară, are un corn pulpar, la nivelul incisivului lateral
superior);
- dinte cu formă de lopată (incisivi cu creste marginale proeminente).
► modificări de structură: - smalţ - leziuni hipoplazice;
- hipomineralizări
(în acestă categorie sunt incluse şi leziunile caracteristice fluorozei dentare);
- dentină - leziuni displazice.

B. evolutive sau active: - amelogeneza imperfecta;

- dentinogeneza imperfecta;
- odontodisplazia regională.

- ♦♦ secundare: - caria de biberon;

- caria rampantă;
- sindromul Dubreuil Chambardel.

■ Leziuni generate de uzura dentară:

- leziuni generate de eroziunea acidă;
- leziuni generate de atriţie;
- leziuni generate de abraziune:

♣ incizale/ocluzale:
- localizate (faţete de abraziune generate de interferenţe sau
contacte premature în dinamica mandibulară);
- sectoriale (număr redus de dinţi cu antagoniştii lor implicaţi în
practicarea unui obicei vicios)
- generalizate (bruxism).

♣ vestibulare şi/sau orale:

- leziuni lenticulare sau discoidale;
- leziuni cuneiforme sau abfracţii.

- gradul de abraziune : - gradul I – abraziune a smalţului;

- gradul II – abraziune a smalţului până în dentina medie;

4
 - gradul III – abraziune a smalţului până în dentina din apropierea
camerei pulpare.

■ Discromii:
- generate de modificarea de structură şi grosime a ţesuturilor dure dentare:

- înainte de formarea dintelui: distrofii;

- după formarea dintelui:

- depuneri de dentină secundară (discromii de senescenţă);

- depuneri de dentină terţiară;
- necroză pulpară (culoare gri sau brună a dinţilor)
- hemoragie pulpară consecutiv traumatismelor dentare;
- rezorbţie internă a dentinei cu prezenţa ţesutului de granulaţie (pulpită cronică
închisă – granulom intern Pallazzi)(o colorare în roz a smalţului (“pink spot”);

- generate de pătrunderea şi cantonarea în structurile dure dentare a unor

substanţe colorante:

- congenitale:

Coloraţie verzuie - icter neonatal, incompatibilitate Rh maternofetală, rubeolă, toxoplasmoză,

etc.
Coloraţie alb-albăstruie - cardiopatia cianogenă la copil;
Coloraţie roşie sau roz - porfiria eritropoietică congenitală.

- dobândite:

1. Substanţe medicamentoase administrate sistemic: discromia tetraciclinică

Gradul de colorare a structurii dure dentare depinde de:

- doza de antibiotic administrată (din luna a 4-a i.u.până la 7 ani);
- durata tratamentului;
- derivaţii de tetraciclină utilizaţi.

Gradul (clasa) I - coloraţie galbenă, gri sau brună, uniformă pe suprafaţa coronară;
Gradul (clasa) II - coloraţie mai intensă pe zonele afectate, dar tot uniformă, fără
benzi nete;
Gradul (clasa) III - coloraţie neregulată, gri închis sau albăstrui, neuniformă, cu
aspect de benzi net diferenţiate;
Gradul (clasa) IV - coloraţie foarte intensă, foarte saturată, în benzi sau plaje
neuniforme, excepţional violet închis sau brun intens.

2. Substanţe medicamentoase utilizate în tratamentele dentare:

- amalgamul de argint modifica culoarea dintelui în bleu-gri sau cenuşiu-negru

- bachelite: coloraţie brun-roşcat;
- iodoform, conuri de argint: pot schimba coloritul dinţilor;
- eugenol, crezol, fenol, derivaţi de iod, compuşi cu Fe.
5
 ■ Traumatisme coronare:
- fisuri;
- fracturi oblice/orizontale:
- coronară nepenetrantă/necomplicată fără deschiderea camerei pulpare;
- coronară penetrantă/complicată cu deschiderea camerei pulpare.

III. Modificări de poziţie:

- în plan sagital (pentru frontali) sau transversal (pentru laterali):

- colet deplasat de pe linia arcadei spre vestibular (vestibulopoziţie) sau
spre oral (oropoziţie);
- colet pe linia arcadei dar dintele este înclinat spre vestibular
(vestibuloînclinat) sau spre oral (oroînclinat);
- combinaţii ale situaţiilor de mai sus.

- în plan transversal (pentru frontali) sau sagital (pentru laterali):

- colet deplasat spre mezial (meziopoziţie) sau spre distal (distopoziţie);
- colet înclinat spre mezial (mezioînclinaţie) sau spre distal (distoînclinaţie);
- combinaţii ale situaţiilor de mai sus.

- în plan vertical:
- colet deplasat spre apical cu coroană în infraocluzie (infrapoziţie);
- colet deplasat spre ocluzal cu coroană care depăşeşte planul de ocluzie:
- dinte egresat (împreună cu procesul alveolar);
- dinte extruzat (fără procesul alveolar).

- în ax = rotaţii (dintele... este mezio/disto – se alege faţa proximală cu gradul de

rotaţie mai mare- vestibulo/oro rotat cu ... grade).

Alte modificări de poziţie:

- distopia dentară = situarea unui dinte cu mai mult de 2-3 mm în afara sau înăuntrul
arcadei dentare:
- spre vestibular : ectopie;
- spre oral : entopie.
- heterotopia = situarea unui dinte în alt loc decât locul sau normal pe arcadă.
- transpoziţia = inversarea locului de erupţie a doi dinţi vecini (frecvent caninul
superior cu incisivul lateral sau primul premolar)

Diagnostic odontal:

- carie singulară sau carii multiple, simple/complicate, primare/secundare,

netratate sau tratate corect/incorect cu obturaţii fizionomice/nefizionomice.
- leziunile necarioase identificate;
- modificările de poziţie semnificative.

Diagnostic de edentaţie:

- se formulează după terminologia acceptată de şcoala românească şi/sau după

Kennedy;
- se precizează: protezată/neprotezată, adjunct/conjunct, corect/incorect.
6
 3. Examenul parodontal 4

1. Examenul parodonţiului marginal superficial:

A. inspecţie:
- aspectul papilelor interdentare, a marginii gingivale libere şi a gingiei fixe:
culoare, textură, modificări de volum, etc.;
- prezenţa retracţiilor gingivale şi măsurarea acestora (dintre coletul anatomic şi
nivelul marginii gingivale).

B. palpare (cu sonda butonată):

- aprecierea consistenţei, prezenţa sau absenţa sângerării.

2. Examenul parodonţiului marginal profund:

A. inspecţie:
- observarea mobilităţii în zona frontală la atingerea poziţiei de intercuspidare
maximă;
- prezenţa retracţiilor gingivale şi măsurarea acestora.

B. palpare (cu sonda butonată):

- identificarea şi măsurarea (în 6 puncte) a pungilor parodontale;
- determinarea gradului de mobilitate:
- gradul 1 – excursia marginii incizale/ocluzale nu depăşeşte 1 mm;
- gradul 2 – excursia marginii incizale/ocluzale depăşeşte 1 mm;
- gradul 3 – dintele este mobil în sens axial.

C. percuţie : percuţia dinţilor parodontotici generează un sunet mat.

Valorile comparative ale retracţiilor gingivale, ale adâncimii pungilor parodontale şi

ale gradului de mobilitate la începutul, în timpul şi la sfârşitul tratamentului parodontal sunt
înregistrate în dentoparodontogramă şi mobilogramă.

Diagnostic parodontal:

- gingivită cronică, hiperplazică simplă, din cursul unor stări fiziologice

(pubertate, sarcină, din cursul ciclului menstrual, de menopauză, consecutive
utilizării unor anticoncepţionale), din diabet, din hipovitaminoza C, din bolile
hematologice, consecutive utilizării unor medicamente, aloergică,
descuamative, gingivostomatite;
- parodontită marginală cronică superficială/profundă, parodontită distrofică;
- tumori benigne şi maligne ale gingiei.

4. Examenul arcadelor, a bolţii palatine şi a torusurilor 5

1. Forma arcadelor (se stabileşte pe modelul de studiu):

► maxilar:

7
 - normal: parabolă;
- patologic: - „ V ‟ (îngustare la nivelul frontalilor);
- trapez (incisivi pe o linie dreaptă);
- „ M ‟ sau „ W ‟ (incisivi centrali meziopalatorotaţi);
- „ Ω‟ (îngustare la nivelul premolarilor);
- „ U ‟ (îngustare la nivelul molarilor);
- pentagon (forma în „ V ‟ asociat cu canini în
vestibulopoziţie);
- etc.

► mandibulă:
- normal: semielipsă;
- patologic: - trapez;
- etc.
2. Simetria arcadelor:

- se analizează pe modelul de studiu cu ajutorul simetroscoapelor în două planuri:

► în plan transversal reperul faţă de care analiza este:

- linia mediană a maxilarului (rafeul median) care rezultă din unirea dintre mijlocul
celei de-a doua perechi de rugi palatine şi jumătatea distanţei dintre cele două fovee palatine
(spina nazală posterioară);
- linia mediană a mandibulei rezultă din poziţia frenului limbii.

► în plan sagital.

3. Bolta palatină poate fi:

- de adâncime medie;
- adâncă;
- ogivală (în Ω);
- plată.

4. Torusul maxilar poate fi:

- prezent/absent;
- poziţionat în treimea anterioară, medie sau posterioară a bolţii;
- dimensiuni normale/crescute.

5. Torusul mandibular poate fi:

- prezent/absent;
- poziţionat în anterior sau posterior faţă de cei doi premolari;
- dimensiuni normale/crescute.

5. Examenul mişcărilor mandibulare fără contacte dento-dentare 6

(poate fi realizat după examenul facial)

- examenul mişcării de deschidere a gurii cu stabilirea:

- distanţei dintre punctele interincisive la deschiderea maximă a gurii;

8
- direcţiei după care se face deschiderea gurii: rectilinie/în baionetă/laterodeviată;
- prezenţei unor poziţii dureroase pe traseul de închidere-deschidere a gurii.

- examenul mişcării de propulsie fără contacte dento-dentare cu stabilirea:

- posibilităţii realizării acesteia;

- direcţiei după care se face mişcarea;
- prezenţei unor poziţii dureroase pe traseul acesteia.

- examenul mişcărilor de lateralitate fără contacte dento-dentare cu stabilirea:

- posibilităţii realizării acestora;

- direcţiei după care se fac mişcările;
- prezenţei unor poziţii dureroase pe traseul acestora.

6. Examenul ocluziei 5,6,7

● examenul planului de ocluzie: - în plan transversal;

- în plan sagital.

● examenul poziţiei de intercuspidare maximă (IM);

Se identifică:
- unicitatea/mai multe poziţiei/poziţii de IM;
- contacte multiple/contacte pe un număr redus de dinţi indicând contacte
premature;
- contacte ocluzale simultane/nesimultane (mandibula aluneacă anterior, spre
obraz sau spre limbă)
- contacte ocluzale de intensitate egală pe toţi dinţii implicaţi.

- se înregistrează relaţiile ocluzale la nivelul a trei repere în trei planuri:

♦ în plan sagital:

■ la molar - raport neutral: linia ce trece prin cel mai mezial şanţ de pe faţa
vestibulară a molarului de 6 ani inferior este în prelungirea liniei ce trece prin vârful
cuspidului mezio-vestibular al molarului de 6 ani superior (cheia lui Angle);
- raport distalizat: reperul inferior este distal faţă de cel superior;
- raport mezializat: reperul inferior este mezial faţă de cel superior.

■ la canin - raport neutral: linia ce trece prin vârful cuspidului caninului

inferior trece la nivelul ariei de contact dintre incisivul lateral şi a caninului superiori;
- raport distalizat: reperul inferior este distal faţă de cel superior;
- raport mezializat: reperul inferior este mezial faţă de cel superior.

■ la incisivi – raport neutral: contact între marginile incizale ale incisivilor

inferiori şi feţele orale ale incisivilor superiori;
- inocluzie sagitală: spaţiu între marginile incizale ale
incisivilor inferiori şi feţele orale ale incisivilor superiori;
- cap la cap: marginile incizale ale incisivilor inferiori sunt cap
la cap cu marginea incizală a incisivilor superiori;

9
 - ocluzie inversă frontală cu contact sau cu inocluzie
sagitală negativă.
- angrenaj invers (un singur incisiv inferior depăşeşte spre
anterior incisivul superior).

♦ în plan transversal:

■ la molari: - raport neutral: molarii superiori circumscriu molarii inferiori cu

grosimea cuspidului vestibular, iar cuspizii vestibulari oclud în şanţurile molarilor
superiori;
- ocluzie lingualizată: molarii inferiori oclud mai medial faţă de
şanţurile molarilor speriori;
- ocluzie cap la cap;
- ocluzie inversă lateral când cuspizii vestibulari ai molarilor
inferiori oclud mai vestibular decît cuspizii vestibulari superiori;
- angrenaj invers: când cuspidul vestibular al unui dinte lateral
inferior oclude mai vestibular decât cuspizii vestibulari superiori;

■ la canin: - raport neutral: cuspidul caninului inferior oclude pe zona

palatinală a ariei de contact dintre incisivul lateral superior şi canin;
- inocluzie transversală: spaţiu între cuspidul caninului
inferior şi zona palatinală a ariei de contact dintre incisivul lateral superior şi canin;
- cap la cap: cuspidul caninului inferior se află în prelungirea
cuspidului vestibular al caninului superior sau al marginii incizale a incisivului lateral
superior;
- angrenaj invers: când caninul inferior depăşeşte spre
vestibular arcada superioară.

■ la incisivi: - raport neutral: liniile mediane sunt una în prelungirea celeilalte;

- devieri la dreapta sau la stânga a liniei mediane inferioare
faţă de cea superioare.

♦ în plan vertical:

■ la molari: - raport neutral: cuspizii inferiori şi şanţurile şi fosetele superioare

sunt în contact;
- ocluzie deschisă lateral când cuspizii inferiori şi şanţurile şi
fosetele superioare nu sunt în contact;

■ la canin, incisivi: I. raport neutral: ► dinţii superiori depăşesc cu 2-3 mm

sau 1/3 din înălţimea frontalilor inferiori (combinată cu relaţie sagitală neutrală se
numeşte ocluzie psalidodontă);
►cap la cap (ocluzie labiodontă).

II. ocluzie adâncă: dinţii superiori acoperă cu mai mult de

1/3 din înălţimea frontalilor inferiori (poate fi – în funcţie de înclinarea incisivilor
superiori-:
► în acoperiş (dacă aceştia sunt înclinaţi spre vestibular mai mult decât
normal = incisivii fac cu perpendiculara la planul de ocluzie mai mare de 12-15°);
► acoperită (dacă aceştia au înclinare normală sau mai mică).
III. inocluzie verticală.

10
 ● examenul poziţiei de relaţie centrică (RC) şi a traseului RC-IM;

Se identifică:
- contacte multiple/contacte pe un număr redus de dinţi unilateral în RC;
- deplasarea laterală a mandibulei în RC;
- traseu RC-IM mai mare de 2 mm.

!!! Şlefuirea selectivă a obstacolelor în RC este contraindicată dacă există semne de

suferinţă articulară sau musculară. Şlefuirea selectivă se realizează numai după
amendarea suferinţei musculo-articulare.

● examenul mişcărilor mandibulare cu contacte dento-dentare 6

- examenul mişcării de propulsie cu identificarea de interferenţe şi/sau contacte

premature pe partea lucrătoare/nelucrătoare;
- examenul mişcării de lateralitate cu identificarea de interferenţe şi/sau
contacte premature pe partea lucrătoare/nelucrătoare.

Diagnostic al ocluziei :

- ocluzie inexistentă/existentă;
- ocluzie existentă stabilă/instabilă; plan de ocluzie nivelat/denivelat; DVO
păstrat/modificat;
- se menţionează elementele patologice identificate în cadrul examenului
ocluziei la nivelul celor trei repere;
- se menţionează elementele patologice identificate la nivelul mişcărilor
mandibulare fără/cu contacte dento-dentare.

7. Examenul articulaţiei temporo-mandibulare (ATM) 6

■ direct: - la inspecţie: - identificarea de: - asimetrii de: - relief;

- mobilitate.
- cicatrice.

- la palpare: - identificarea de: - dureri în regiunea articulară;

- caracteristici ale mişcării la acest nivel:
simetric/asimetric; continuu/sacadat; lin/cu crepitaţii, cracmente.

- la auscultaţie: - prezenţa/absenţa cracmente/crepitaţii şi momentul în care apar.

■ indirect: se realizează prin evaluarea mişcărilor mandibulare.

Diagnostic al afecţiunilor articulare:

- osteoartroză/ artrite/ artropatii cu etiologii variate/ etc.

11
(osteoartroza este o afecţiune primară şi neinflamatorie a articulaţiilor sinoviale determinată
de: masticaţie unilaterală/bruxism/masticaţie cronică a alimentelor dure/edentaţie
uniterminală).

Diagnostic al anomaliilor dento-maxilare:

Consecutiv identificării unor elemente patologice (în cadrul examenelor clinice

anterioare) pacientul este reexaminat şi diagnosticat de către medicul specialist în
ortodonţie.

Diagnostic al afecţiunilor chirurgicale:

Consecutiv identificării unor elemente patologice (în cadrul examenelor clinice

anterioare) care ar putea să beneficieze de intervenţie chirurgicală, pacientul este
reexaminat şi diagnosticat de către medicul specialist în chirurgie dento-alveolară
şi/sau chirurgie oro-maxilo-facială.

8. Examenul musculaturii;

9. Examenul funcţiilor aparatului dento-maxilar:

- masticaţie eficientă/ineficientă, unilaterală/bilaterală;

- fonaţie corespunzătoare/necorespunzătoare;
- fizionomie neafectată/afectată;
- tonus muscular: normo/hiper/hipotonicitate;
- deglutiţie normală/anormală;
- respiraţie nazală/orală/mixtă.

Diagnostic al disfuncţiei aparatului dento-maxilar:

Se menţionează funcţia afectată şi modul de afectare.

Diagnostic evolutiv:

Leziunile evolutive odontale/parodontale/ocluzale/etc. netratate se pot complica

ulterior local/loco-regional/general, un nou examen clinic complet fiind necesar pentru
actualizarea diagnosticului şi a planului de tratament.

Diagnosticul de urgenţă este formulat la început în cazul pacientului care se

prezintă în ambulatoriul de specialitate şi este rezultatul investigării acuzelor acestuia.
În general, urgenţele sunt considerate: durere (dentară/parodontală/mucozală),
alterarea stării generale consecutiv fenomenelor inflamatorii, disfuncţiile
fizionomice/fonetice, etc. asociate.

Bibliografie:

1. Mariana Brânduşa Popa. Estetica în Odontoterapia Restauratoare, Ed.Universitară

Carol Davila, Bucureşti, 2002, pg.: 10- 42.

2. Ecaterina Ionescu. Anomaliile dentare, Ed.Cartea Universitară, Bucureşti, 2005.

12
 3. Anca Maria Răducanu. Pedodonţie, Ed.Cerma, Bucureşti, 2002, pg.: 130- 140.

4. Horia Traian Dumitriu. Parodontologie, Ed.Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,

1997, pg.: 100- 170.

5. Lidia Boboc, Dragoş Stanciu. Ortodonţie - Caiet de lucrări practice, Ed.Medicală,

Bucureşti, 2000, pg.: 3 - 43.

6. Sergiu Ioniţă, Alexandru Petre. Ocluzia dentară, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1996.

7. Simona Andreea Sandu, Mihaela Păuna. Protetică dentară, Ed.Cermaprint, Bucureşti,

2007, pg.: 50- 73

13