Balada populara

Balada populara este o creatie in epica in versuri al carui autor este anonim si care infatiseaza o
intamplare petrecuta demult. Tema baladei Meşterului Manole se bazează pe credinţa foarte veche,
răspîndită la numeroase popoare şi în special la cele din Balcani, că o construcţie nu poate fi durabilă
decît dacă se află sub paza unei vietăţi care a fost zidită la temelia ei. Iniţial erau sacrificate fiinţe
omeneşti, s-a trecut apoi la zidirea umbrei lor sau a unor animale. Pînă nu se împlineşte acest ritual,
tot ce se zideşte ziua se dărîmă noaptea. Zidarii sunt avertizaţi în vis că nu vor avea spor la lucru decît
dacă respectă obiceiul.
O astfel opera epica este si balada Manastirea Argesului deoarece intamplarea realizata este
dramatica, personaje sunt prezentate in antiteza .
Ele traiesc sentimente puternice in sufletul autorului .Elementele reale se imbina cu cele
imaginare este prezentata legatura cu natura ,figurile de stil contribuie la realizarea artistica si se
imbina naratiunea si descrierea cu dialogul.
Ea este o creatie populara care porneste de la existenta unei minunate constructi a carei aparitie
incearca sa o explice de acea

Sunt vizibile elemente specifice legendei in aceasta creatie populara.

Intamplarile realizate sunt numai un pretext deoarece prin dramatismul lor si prin personaje
conturate are si trasaturile baladei populare.

Deci in concluzie balada Manastirea Argesului este o balada legendara.

Fiind o creatie epica autorul popular narator obiectiv realizeaza la persoana a-III-a un sir
de intamplari care seconstitue in momentul subiectului.

Continutul acestei balade poate fi prezentat pe scurt :

In prima parte a textului se sugereaza ca Domnitorul negru Voda si mesterii cautau un loc pentru
ridicarea unei manastiri .

Acest loc il reprezinta un zid parasit unde mesteri se apuca de treaba dar ce se construia ziua
se darama noaptea

Sub amenintarea pedepsei cu moartea mesterii inceteaza sa stea dar in zadar

Mesterul Manole are un vis in care Dumnezeu ii transmite ca pentru ridicarea manastiri
sa jerfeasca pe prima fiinta care va aduce de hrana lor. spre nefericirea lor prima fiinta este chiar
Ana sotia lui atunci se roaga la dumnezeu si invoca fortele naturi pentru a opri-o dar in zadar.

Infrangandu-si durarea si teama manole se apuca de treaba .Dupa ridicarea manastiri mesteri
sunt intrebati de Negru Voda daca mai pot face alta si mai frumoasa si mesteri afirmand ca
da Voda i-a lasat pe acoperis .

Mesterii isi fac aripi de sindrila si incearca sa zboare da in zadar.

In aceasta opera personajele sunt putine si prezentate in antiteza ;

 Manole este personajul principal creator de arta si de frumos, orgolios (pentru ca refuza sa
construiasca un zid care se surpa noaptea),are un moment de slabiciune (atunci cand o zideste pe
Ana), da dovada de tarie de caracter (atunci cand ies supinele Anei din zid)

Negru voda este personajul secundar si el sete un iubitor de arta si de frumos dar este egoist
deoarece totul vrea sa i se cuvina lui .

Ana este personajul episodic impresioneaza prin frumusetea ei fizica dar si prin devotamentul
fata de sotul ei ,se supune lui(cand o zideste in zid)

Personajele deoarece sunt prezentate in antiteza au caractere opuse

Ele trezesc sentimente puternice :Manole si Ana de dragoste de admiratie ,de compatimire iar
Negru Voda de ura si dispret.

Procedeile artistice sunt intr-un numar mare;

- Epitete ; ploaie spumegata ,

- Comparatie ;sotia lui ca floarea campului

- Personificari ;brazii ca despoaie,

- Hiperbola;

fiind o creatie epica predomina naratiunea care se inbina cu dialogul prin care este descris locul
dar si tabloul de natura.

In inchere este vorba de versificati etc.

"Monastirea Argesului" este o balada populara bazata pe ideea ca nici un lucru durabil nu se poate
fauri fara o jertfa.

Personajul principal al acestei balade este mesterul Manole, reprezentandu-l pe Creatorul de

pretutindeni si din totdeauna.
Povestea vietii sale ar putea fi rezumata in putine cuvinte: un mester zidar si-a iubit, mai presus de
orice, tanara sotie frumoasa ca o floare; destinul lui de Creator a prefacut-o in biserica in care sa se
inchine toti muritorii.

In balada, accentul nu cade pe trasaturile mesterului, ci pesuferinta pe care el o traieste si pe care o

integreaza in opera de arta,
Astfel, creatorul popular precizeaza, de la inceput, ca Manole "ii intrece" pe ceilalti zidari, fiind cel
mai priceput aparent, acesta este motivul pentru care.Negru Voda il alege pe Manole (si nu pe un alt
mester).

In realitate, voievodul nu este decat "instrumentul" prin care se va realiza destinul de Creator al lui
Manole, iar optiunea pentru un loc nefast o atesta: zidul "parasit/si neispravit" dovedeste ca
pamantul va trebui "imbunat" prin jertfirea a ceea ce Manole avea mai drag.
Surparea continua a zidurilor trezeste, in sufletul mesterului, mai intai nelinistea, apoi, un acut
sentiment de inutilitate a eforturilor. Descumpanit de neimplinirea menirii sale de Faurar ("iar Manoli
sta./Nici cu mai lucra") mesterul aude "aievea" vocea daimonului sau care-i cere jertfa.
Zbuciumul omului - Manole devine complesitor a doua zi in zori, cand isi da seama ca femeia care
se apropie e Ana.

Intre juramantul facut si jertfirea sotiei, Manole traieste o drama a neputintei.

Cu sufletul sfasiat, il roaga pe Dumnezeu sa dezlantuie natura si ruga ii este ascultata; cu toate
acestea, Ana isi continua drumul, pentru ca, numai prin moartea ei, soarta Creatorului se va implini.
Imolarea Anei ridica suferinta lui Manole la dimensiunile sublimului.
Anuntata ca un joc {"Ca vrem sa glumim/Si sa te zidim!"), moartea fiintei dragi lui Manole, are
menirea sa dezlege vraja si sa imbuneze puterile subpamantene.
Atunci cand mesterul, plangand, incearca sa implineasca visul, cantecul lui de iubire, tulburator cum
n-a mai fost altul, se transforma in cantec de moarte.

In final, tot Ana il va ajuta pe Manole sa se mantuie de soarta: izolat pe acoperis si incercand sa
zboare cu aripi de sindrila, mesterul aude glasul stins al celei pe care o transformase in altar de
piatra.
Acum, suferinta lui atinge proportiile unei rasturnaricosmic("Lumea se-ntorcea,/Norii se-nvartea") si
timpul se frange:

"Si de pe gindis
De pe coperis
Mort bietul cadeai"

La modul simbolic, Manole este un Creator. Biserica ridicata de el din pamant si din apa, din lumina
si vant, constituie o copie micsorata a Cosmosului sacralizat prin jertfa.
Destinul lui Manole este cel al tuturor Creatorilor: de a-si realiza opera prin zbucium si suferinta si de
a fi ucis chiar de acest ideal. Prin moarte, Manole continua sa ramana alaturi de biserica lui si
reface, in eternitate, casnicia cu Ana.

Fantana "lina" care izvoraste in locul in care cazuse mesterul, sugereaza nasterea continua
(asemenea unui izvor) a creatorilor de frumos; pe planul istoriei poporului roman, fantana lui Manole
ar putea sugera jertfa perpetua, dar si continuitatea neamului.

Motivul jertfei strabate intreaga balada si este mitic; explicatia lui trebuie cautata in credinta ca,
pentru a dura, o constructie trebuie sa primeasca viata si suflet. Si cum "transferul" sufletului nu se
poate face decat printr-o moarte violenta, momentul (ritualul) jertfirii capata accente dramatice.
Baladele "Miorita" si "Monast irea Argesului" ar putea constitui, impreuna, un singur arhetip
existential: pentru ca, faurindu-si biserica din elementele originare, Manole creeaza o imagine
micsorata a Universului rascumparat prin jertfa, tot asa cum baciul mioritic moare intru pastrarea
integritatii aceluiasi Univers.