REFERAT
REFERAT
REFERAT
domesticire cele mai ample şi profunde modificări, ele constituind însăşi scopul şi
raţiunea creşterii animalelor. În consecinţă animalele domestice de astăzi se
deosebesc substanţial de formele sălbatice în primul rând prin producţiile şi
productivitatea lor.
Producţiile sunt rezultatul activităţii funcţionale a unor aparate, sisteme şi organe
a căror activitate a fost intensificată ca urmare a acţiunii conştiente a omului după
domesticire. Prin selecţie, hrănire, adăpostire, gimnastica funcţională, dirijarea
împerecherilor, omul a acţionat asupra animalelor influenţând dezvoltarea organelor şi
sistemelor funcţionale ale organismului în direcţia dorită, respectiv a intereselor lui
economice.
Elaborarea producţiilor animale este deosebit de complexă, ea nu depinde numai
de funcţia unui organ ci de starea fiziologică şi funcţionalitatea întregului organism,
elemente care se află sub influenţa unui număr mare de factori interni şi externi, ce pot
avea efecte favorabile sau defavorabile. Ca urmare pentru obţinerea unor producţii
cantitative şi calitative ridicate trebuie cunoscute atât elementele structurale şi
mecanismele fiziologice care stau la baza elaborării fiecărei producţii, cât şi factorii de
influenţă a acestora.
În realizarea producţiei animale se disting mai multe trepte:
1.potenţial genetic productiv;(exploatat 50%)
2.potenţial fenotipic productiv
3.capacitatea productivă reală
- fiecare animal are un potenţial genetic productiv sau capacitate productivă
potenţială, determinată de genotip şi interacţiunile genice din baza ereditară a
acestuia rezultată;
- în urma procesului de fecundare genotipul rezultat se materializează în funcţie de
condiţiile asigurate individului în perioada de creştere şi dezvoltare şi se
concretizează sub forma unui potenţial fenotipic productiv. În al treilea rând din
potenţialul fenotipic format, respectiv din capacitatea productivă reală ce
caracterizează animalul adult se obţine numai o anumită parte în funcţie de condiţiile
de hrănire, îngrijire şi exploatare asigurate în cursul vieţii productive. Aceasta
reprezintă în fapt producţia reală a animalului.
CONCLUZIE _ pentru sporirea producţiei animale, trebuie să se acţioneze
deopotrivă atât asupra bazei ereditare prin selecţie şi dirijarea împerecherilor cât şi
asupra condiţiilor de mediu asigurate în perioada de creştere şi în cursul exploatării.
Potenţialul productiv şi gradul de valorificare a acestuia se corelează direct cu
PRODUCTIVITATEA ANIMALELOR, aceasta reprezentând un important indicator
economic.
In aprecierea productivităţii prezintă interes indicii :
consumului specific;
producţiei relative;
randamentul valoric;
productivitatea muncii.
- Consum specific capacitatea de a produce diferit in aceleasi conditii de mediu.
- Indicele producţiei relative
Reprezintă cantitatea de produs pe unitate de masă corporală (kg lapte/kg masă
corporală, kg ouă/kg masă corporală, etc.). Acest indice variază la vacile de lapte între
5:1 şi 10:1, având valori mai ridicate la rasele specializate pentru lapte. Aspectul
2
economic rezidă din faptul că, la o valoare mare a indicelui consumul pentru funcţiile
vitale deţine o pondere mai scăzută din consumul specific.
- Randamentul valoric
Exprimă valoarea economică a producţiei realizate raportată la cheltuielile de
producţie. El reprezintă un important indicator economic deoarece exprimă
rentabilitatea producţiei.
- Productivitatea muncii
Exprimă valoarea producţiei realizată de om în unitatea de timp (oră, zi, lună,
trimestru, an). Ea depinde în principal de potenţialul productiv al animalelor şi de
tehnologiile aplicate.
Specia Producţiile
Bovină Lapte, carne , piele, muncă, dejecţii
Ovină Carne, lapte, lână, pielicele, blănuri, dejecţii
Suină Carne, grăsime, piele, dejecţii
Caprină Lapte, carne, păr, piele, dejecţii
Cabalină Muncă (sport, agrement, tracţiune), carne, piele, păr, dejecţii
Aviară Ouă, carne, pene, grăsime, dejecţii
Albine Miere, polen, ceară, lăptişor, propolis, venin
La ora actuală în lume există peste o mie de rase de vite mari cornute. Atunci când
cumpărați o vacă pentru gospodăria proprie asigurați-vă că rasa poate fi crescută în
condițiile zonei locale. Dar nu înainte de a decide ce vreți să produceți: lapte, carne sau și
una și alta.
Vă întrebați care rasă este cea mai bună? Nu există un răspuns corect la această întrebare,
totul depinde de o serie de factori ca cerințele pieței sau posibilitățile fermierului. Prin
urmare în acest material vom puncta doar avantajele celor mai răspândite rumegătoare.
3
Rasa Holstein
Animalele din această rasă și-au câștigat popularitatea datorită calității cărnii și
potențialului ridicat de lapte (5500-6000 kg de lapte anual, cu un procent mic de grăsime
de 3,5%). Trunchiul lor este lung și voluminos, toracele adânc și spatele lat. La naștere,
vițeii au o greutate de 35 de kg. Este folosită la încrucișări pentru îmbunătățirea
productivității altor rase. Nu uitați că fiind un animal de talie mare, bălțata neagră are
nevoie de mai multă hrană
Rasa Jersey
Originară din Anglia, Jersey este una din cele mai vechi rase de vaci din lume. Inițial
autoritățile londoneze interziceau exportul ei pentru a menține puritatea rasei, astăzi însă,
vaca Jersey poate fi găsită în diverse țări alte lumii, tolerând orice condiții climatice. Deși
sunt cam agresive, îngrijite corect rumegătoarele sunt docile și liniștite. Nu este o rasă
foarte productivă (doar 3000-3500 kg de lapte pe an), dar dă cel mai gras lapte, fiind
supranumită și rasă de unt. În medie procentul grăsimii laptelui este de 5-6%, dar poate
ajunge și la 7%, smântâna dulce separându-se imediat. Pe lângă grăsime, laptele are un
conținut ridicat de proteine și calciu.
Rasa Simmental
Despre vitele din rasa Simmental se știe că sunt originare din Elveția. Datorită faptului că
valorifică eficient iarba, vaca se adaptează bine în diferite colțuri ale lumii. Este o bună
producătoare de lapte și carne. În medie Simmentalul produce într-un an o cantitate de
5000 kg de lapte, însă un exemplar excelent ajunge chiar și la 9000 de kg. Poate fi
crescută în curte pentru că nu are mari pretenții față de mâncare sau întreținere
Rasa Ayrshire
Ayrshire s-a format în Scoția și este o rasă de lapte de dimensiunii medii. La maturitate
junca adultă cântărește 520 de kg și asigură în jur de 4000-5000 kg de lapte, cu grăsimea
de 4,0-4,3%, pe lactație. Fiind foarte rezistentă la frig, rasa este varianta perfectă pentru
zonele montane sau nordice. Ayrshire este bălțată roșu cu alb, are părul scurt și coarne
4
mari, răsucite. În plus este o rasă precoce, taurii ajungând la greutatea optimă pentru
sacrificare în doar un an.
Provenită din stepele sudice ale Ucrainei, rasa roșie de stepă este apreciată pentru
rezistența și adaptabilitatea sa remarcabilă. Prezintă o robă diversă, de la roșu deschis,
până la roșu închis și uneori cu pete albe pe partea inferioară a capului, membrelor și
trunchiului. La maturitate, roșia de stepă ajunge până la 520 kg și dă circa 5000 kg de
lapte pe an. Astăzi, lucrările de ameliorare a rasei au ca scop îmbunătățirea constituției,
grăsimii laptelui și forma ugerului. Taurii de prăsilă sunt selectați din rasa Angler.
Rasa Hereford
Hereford este cea mai valoroasă rasă de carne din lume, apreciată pentru carnea sa cu
aspect marmorat. Se îngrașă ușor și are o putere mare de aclimatizare. Cornutele sunt
renumite pentru temperamentul docil și durata de viață lungă (până la 18 ani). Rasa are
un uger slab dezvoltat, laptele fiind consumat doar de viței. Greutatea optimă a unui taur
Hereford este de 900-1350 kg, iar a unui vițel de 650-850 kg.
Rasa Iaroslavl
Iaroslavl este una din cele mai performante rase estice de bovine. Taurinele din această
rasă sunt preponderent negre, capul alb și doar ochii încercuiți în negru. Forma corpului
le este unghiulară și musculatura slab dezvoltată. O trăsătură distinctivă este amplasarea
sfârcurilor, cele din față fiind mai depărtate ca cele din spate. Deși este o rasă de lapte,
calitatea cărnii este satisfăcătoare. În plus tineretul se îngrașă ușor și produc carne de
sacrificat devreme. Anual, o vacă dă 5000 kg de lapte, cu o grăsime de peste 4%. De
asemenea, taurinele Iaroslavl au o capacitate remarcabilă de aclimatizare.
Rasa Kholmogor
5
lângă lapte, și carnea acestor rumegătoare este calitativă. Exemplarele mature ajung la o
greutate de peste 550 de kg.
Rasa olandeză
Rasa olandeză există de mult timp și are cea mai mare productivitate. Astăzi este prezentă
în 33 de țări, standardul modern al rasei formându-se la începutul secolului XX prin
ameliorarea continuă a speciilor locale olandeze. Bovinele au un aspect compact, spatele
lat și musculatura dezvoltată. Producția anuală de lapte depășește 4000 de kg, cu un
procent de grăsime de 4%. Rasa este precoce. La naștere vițeii cântăresc 35-40 kg, vacile
ajung la 550 kg, iar taurii la 900 kg.
6
SPECII SI RASE DE OVINE PENTRU LAPTE
Rasa Turcana
Se creste in tara noastra din cele mai vechi timpuri, fiind cunoscuta si sub denumirea de "Oaia
Barsana". Inainte de 1950 reprezenta la noi peste 60% din efectivul ovin. Datorita actiunii de
ameliorare, actiune intreprinsa in ultimii 20 de ani, prin incrucisari cu Tigaie si Merinos, turcana si
metisi acestia reprezinta astazi cca. 43% din totalul oilor existente.
Aria actuala de raspandire a rasei cuprinde zonele de altitudine, cu regim de precipitatii de 900-
1000 mm. Rasa prezinta particularitati de conformatie ale raselor neameliorate, tip morfologic
dolicomfort, cu trunchiul slab dezvoltat in largime si adancime. Greutatea vie este de 37-40Kg la
femele si de 55-60Kg la masculi. Capul este alungit, profilul este drept, la oi, si usor convex, la
berbeci. Multe oi au coarnele mici, iar berbecii, coarne mari, spiralate. Gatul este lung si subtire,
iar greabanul, spinarea si salele - inguste, crupa scurta si oblica, coapsele putin dezvoltate,
pieptul stramt. Membrele sunt lungi, cu osatura fina, dar puternica si frecvent se intalnesc defecte
de aplomb.Este o rasa mixta, adica de lana-lapte si pelicele. Productia de lapte este, in medie, de
60-80 litri, iar in conditii bune de hranire poate depasi 100 de litri pe lactatie.
Productia de lana este 2,2 Kg la oi si 3,2 Kg la berbeci. Exista ferme, in zonele unde s-a facut
selectie, cu o productie de 4 Kg la oi si si de 6 Kg la berbeci. Lana este groasa, formata din doua
feluri de fibre. Extinderea lanii este mai slaba decat la Tigaie, acopera putin fruntea si obrazul, iar
pe membre ajunge pana la jumatatea antebratului si pana deasupra jaretului, abdomenul fiind
frecvent slab imbracat. Datorita cantitatii mici de usuc, randamentul la spalare este ridicat, de 60-
65%.
Productia de carne este in general slaba. Mieii, la nastere, au greutatea de 2,8-3Kg. Viteza lor de
crestere este buna, fiind influentata de productia de lapte a mamelor. De la oi bune de lapte se
pot obtine, la doua luni, miei cu greutatea de 18-20 Kg, valorificarea acestora fiind cea mai
rentabila la aceasta varsta. De la mieii sacrificati in primele trei saptamani de la nastere se pot
obtine pielicele de calitate buna, in special la varietatea brumarie.
In cadrul rasei s-au diferentiat patru varietati: alba, brumarie, neagra si Ratca. Varietatea alba
este cea mai valoroasa, fiind raspandita in special in Muntii Fagaras si Apuseni. Are o dezvoltare
corporala mare si da o cantitate mai mare de lana decat celelalte varietati. Varietatea brumarie
este raspandita in nordul Moldovei, in judetele Botosani si Neamt. Pielicica produsilor sacrificati la
2-3 zile este foarte cautata. La Turcana neagra, culoarea se intalneste la miel; pe masura ce
acesta inainteaza in varsta, blana devine roscata (seina), iar la varsta adulta aceasta devine
cenusie(laie).
Varietatea ratca se intalneste in numar mic, in partea de rasarit a Banatului. Prezinta, in general,
caracteristicile rasei Turcane. Are coarnele tapoase, rasucite si lana ceva mai lunga.
Rasa turcana se caracterizeaza printr-o mare adaptabilitate la conditiile de mediu de la noi din
tara. In perspectiva, se urmareste marirea efectivelor de turcana alba, in zonele de crestere
actuale, paralel cu marirea greutatii vii si cantitatii de lana. Pentru marirea eficientei cresterii oilor
Turcane, este indicat sa se difuzeze, in toate zonele de crestere, material mai productiv, existent
in zona Sibiului si in zona Novaci-Gorj. De asemenea, in conditiile imbunatatirii substantiale a
hranei, pentru cresterea rentabiltatii rasei, se recomanda incrucisarea cu rasa Lincoln, pentru
marirea productivitatii de lana si carne. De exemplu oaia Stogose este un produs neconsolidat
7
din punct de vedere genetic, rezultat din incrucisarea oilor Turcane cu berbeci Tigai. In privinta
conformatiei si constitutiei, rasa prezinta insusiri intermediare intre cele doua rase parentale.
Greutarea corporala a oilor adulte si cea a berbecilor este asemanatoare cu a rasei turcane.
Suvita are forma conica, cu varful putin ascutit si cu aspect exterior neregulat. Finetea lanii
variaza intre 38 si 47 microni, iar lungimea intre 10-16 cm. Cantitatea de lana este 3,5 Kg la
berbeci si 2-3 Kg la oile adulte. Se prevede transformarea lor totala, prin incrucisari cu berbeci
Merinos sau cu tigaie.
Rasa Merinos de Palas s-a format la Oieria Palas in perioada anilor 1920-1965, avand la baza o
populatie de oi, cu origine necunoscuta, majoritatea cu lana fina, adusa la Palas in anul 1919. Alti
autori sustin ca la baza Merinosului de Palas, ar sta rasele Turcana si Tigaie incrucisate cu mai
multe rase de tip Merinos. Adevarul pare a fi la mijloc, cu certitudine putandu-se spune ca oile
aflate la Palas in acea perioada au fost incrucisate cu berbeci Merinos Rambouillet si Merinos
Semiprecoce German (de Leutewitz) importati din Franta in anii 1926 si 1930 si respectiv din
Germania in anii 1928 si 1940, metisii obtinuti constituind baza de formare a rasei.
Merinosul de Palas din acea perioada avea productii de lana in jurul a 5 kg cu lungimea suvitelor
mai mica de 7 cm, finetea fibrelor 18-20 microni si greutatea corporala a oilor de 40-45 kg. Ca
defecte se remarcau lungimea mica a suvitelor, extinderea insuficienta a lanii pe abdomen,
membre si cap si randamentul lanii la spalare scazut. Pentru eliminarea acestor defecte, sporirea
productiei de lana si marirea greutatii corporale s-a apelat la incrucisarea de infuzie, in anul 1953
aducandu-se la Palas 10 berbeci Merinos de Vest, 7 berbeci Merinos de Stavropol si 8 berbeci
Merinos Caucazian (importati din fosta URSS). In urma incrucisarilor practicate, a izolarii
reproductive si a selectiei a luat nastere actuala rasa Merinos de Palas, care a fost omologata in
jurul anului 1960. Dupa anul 1970 s-au mai practicat incrucisari de infuzie cu Merinosul Australian
pentru ameliorarea randamentului la spalare si a gradului de alb al lanii.
ISTORIA GENETICA A RASEI: Un efectiv de ovine poate fi considerat rasa daca a evoluat izolat
reproductiv (relativ izolat) cel putin cinci generatii, de la data stabilirii combinatiei dorite de
genotipuri (tipul dorit). Rasa Merinos de Palas – populatia de la ICDCOC Palas-Constanta a
evoluat izolata reproductiv (relativ izolata) din anul 1940 pana in prezent, fiind deschisa
reproductiv numai in perioada anilor 1955-1960 (cand s-a practicat infuzia cu rasele Merinos de
Stavropol si Caucazian). In prezent Merinosul de Palas se aseamana genetic in proportie de
91,8% cu populatia omologata in 1960 si in proportie de 5,29% cu Merinosul Australian.
Asemanarea genetica cu Merinosul Ramboillet si Semiprecoce German este zero, iar cu rasele
Merinos de Stravropol si Caucazian este de 0,03% si respectiv 0,13%. Intervalul mediu intre
generatii in perioada anilor 1930-2003 este de 4,09 ani cu variatii de la 3,65 ani la 4,52 ani in
functie de filiatie, fiind mai mic pe filiatiile tata-descendenti si mai mare pe filiatiile mama-
descendenti. Consangvinizarea totala a rasei a crescut de la valoarea de 2,75% in anul 1940 la
valoarea de 7,24% in anul 1970 scazand apoi la valoarea de 2,03% in anul 2003. La rasa
Merinos de Palas –populatia de la ICDCOC Palas-Constanta se poate spune, ca in decursul
evolutiei acesteia, in mod sistematic s-a evitat practicarea imperecherilor inrudite.
Capacitatea de alaptare la oile Merinos de Palas depinde de numarul de miei alaptati fiind mai
mare la oile cu gemeni. Aceasta a fost pe intreaga populatie studiata de 43,39 litri/oaie in prima
luna de lactatie si 22,36 litri/oaie in luna a doua de lactatie.
8
In perioada anilor 2006-2007 oile Merinos de Palas au avut fecunditatea de 96,71%, iar
prolificitatea a avut valoarea de 122,38%. Datele prezentate sunt caracteristice rasei si
comparabile cu cele prezentate de literatura de specialitate.
Rasa de ovine Friza este pentru sectorul de creștere a ovinelor este rasa apreciată ca
având cea mai bună producție de lapte.
Rasă de oi specializată pe producția de lapte, Friza a fost alegerea lui Adrian Cioacă, 39
de ani, din Țigănești, județul Teleorman. În urmă cu patru ani, el a cumpărat primele cinci
exemplare de rasă pură. Tehnician veterinar, crescătorului nu i-a fost frică să investească
într-o rasă nouă, mai pretențioasă.
”Nu am ales această rasă în mod întâmplător. Am mers pe rasa Friză în primul rând
pentru că performanțele productive în materie de lapte sunt mult mai bune decât la
rasele românești, au conformația corporală adaptată pentru producția de lapte”, a
declarat pentru Agrointeligența Cioacă Adrian, crescător de ovine Friză din localitatea
Țigănești, județul Teleorman.
Rasa de ovine Friză (East Friesian – n.r) este considerată a fi una din cele mai vechi rase
de oi din lume, ce provine din regiunea Friesland, aflată la granița dintre Germania și
Olanda. O selecție genetică atentă, realizată pe parcursul mai multor secole, a dus la
obținerea unei rase specializată în producția de lapte, care este foarte docilă și se
adaptează ușor condițiilor de creștere intensivă.
”Oile din rasa Friză sunt foarte productive. În general, asigurând o nutriție
corespunzătoare, cantitatea de lapte pe care o obțin zilnic de la un animal este de
1,5-2 litri, ajungând la 420-440 litri într-o perioadă de lactație ce diferă de la 210-
230 zile. Oile din rasa Friză nu doar că oferă mult lapte, dar acesta are calități
deosebite, fiind bogat în vitamine și proteine, în timp ce procentul de grăsime atinge
și 6%
Oile din rasa Friză au o rezistență crescută la boli, cu toate acestea principalele
sensibilități ale rasei sunt reprezentate de rezistența scăzută la temperaturile ridicate și de
faptul că se pretează mult mai bine a fi crescută în turme mici, de 50-60 animale.
9
Sarda, rasa italiana de oi de lapte
„Fata de Turcana, productia de lapte la Sarda este mult mai mare. O medie ar fi de 2 l de
lapte pe zi, pe animal. De asemenea, perioada de lactatie este foarte lunga, incepand din
ianuarie, cand incep fatarile, si inclusiv pana la inceputul lunii noiembrie. Si prolificitatea
este foarte mare, undeva la 2-3 miei, in general. Eu am facut acum 5-6 ani transport
persoane in Italia si acolo am vazut rasa asta. Asa am aflat de ea. Mi-a placut, m-am
interesat de ea si am cumparat initial 20 de mielute si 4 berbeci”, a declarat, pentru
StiriAgricole.ro, Ghita Adam.
Pentru primul efectiv cumparat, crescatorul muresean a platit 5 euro/kg. „Am vrut sa vad
cum se adapteaza. Pot spune ca nu le-am menajat deloc. Iarna nu au avut decat un
acoperis deasupra capului. Spre suprinderea mea au rezistat foarte bine. In urmatoarea
primavara am mai adus 25-30. Acum mai aduc 2 berbeci odata la 2 ani pentru evitarea
consangvinizarii”, ne-a mai spus crescatorul.
Din punct de vedere al greutatii, o oaie ajunge la 40 -50 kg, iar un berbec pe la 60-70 kg.
Mieii gemelari au la 4 saptamni o greutate cuprinsa intre 13-15 kg.
De asemenea, si grasimea laptelui este una buna la rasa de oi Sarda. „Multi se tem ca
daca oile dau lapte mult, vor avea o grasime slaba insa nu este asa. In lunile din
primavara, se mentine la 5,6% grasimea, iar pe final de lactatie poate ajunge la circa 9%
grasime”, ne-a mai spus Ghita Adam.
Mieii din rasa Sarda sunt hraniti in mare parte cu concentrate, acestea continand porumb,
lucerna macinata, orz, grau si srot de floarea soarelui. Pe timp de vara, crescatorul afirma
ca oile valorifica foarbe bine orice pasune, nefiind pretentioase. „La cele care nu fata si la
berbeci eu le dau un pic de fan, insa pentru cele care vor naste le dau doar lucerna,
aceasta avand un raport caloric mult mai ridicat”, explica crescatorul.
Din punct de vedere al valorificarii, crescatorul din Tarnaveni are un contract cu o fabrica
de lapte din Brasov, care ii preia toata productia la pretul de 2,7 lei pe litrul de lapte. „Eu
predau laptele la o fabrica din Brasov, am racitor si a doua zi vine si ridica laptele. Pretul
10
pe care il primesc e 2,7 lei pe litru. Initial, acum 2 ani, aveam 2,20 lei la inceput de
productie, iar spre iarna ajungea si la 3,2 lei. La un moment dat m-au intrebat daca sunt
de acord sa-mi dea 2,7 lei tot anul. Mi-am facut niste calcule si am fost de acord”, ne-a
mai marturisit fermierul.
Oile din rasa Sarda sunt originare din regiunea italiana Sardinia. Cele mai mari efective
de oi Sarda exista in Italia, insa exemplare ale acestei rase pot fi gasite si in alte tari
mediteraneene, mai ales in Tunisia. In prezent, numarul total de exemplare Sarda se ridica
la peste 5 milioane
11
Rase de caprine specializate pentru productia de lapte
Cele de rasă pură sunt întotdeauna mai scumpe, dar pot fi și baza unor încrucișări menite
să conducă la obținerea unor exemplare cu producție record de lapte.
Iată care sunt rasele de caprine care, oficial, conform caracteristicilor, dau cel mai mult
lapte:
Caprele din rasa Saanen sunt recunoscute că dau cel mai mult lapte. Datele oficiale ale
acestei rase vorbesc despre o cantitate medie de 600-700 de litri de lapte pe an, cu vârfuri
de până la 1.000-1.200 de litri pe an. Recordul absolut la producția de lapte a caprelor
Saanen este omologat la 3.499 de litri pe an, existând ferme care reușesc să aibă și 10 litri
de lapte pe zi de la fiecare capră din această rasă. Există totuși și un dezavantaj al acestei
productivități ridicate: laptele are un procent de grăsime mai mic decât la alte rase, în jur
de 3,5 – 4%. Totuși, de precizat că aceste capre pot fi mulse 8-11 luni pe an, iar
prolificitatea lor este bună: de la 100 de capre se pot obține 180-200 de iezi.
Caprele din rasa Alpina Franceză sunt apreciate nu doar pentru cantitatea mare de lapte
pe care o dau, dar și pentru capacitatea lor de a se adapta ușor la orice condiții. Din acest
motiv, aceste exemplare au fost preferate de mulți fermieri români, care au descoperit că
rasa este ușor de aclimatizat. Robuste, de regulă bălțate cu diferite combinații cromatice,
caprele Alpină Franceză dau o medie de 600 de litri/an, dar la exemplarele cu genetică
selectată și bine hrănite, se poate ajunge la 750 de litri de lapte, cu o lactație medie de 350
de zile pe an. Laptele are un procent de grăsime de 3,5%, iar recordul mondial obținut cu
această rasă de caprine este de 2.910 kg/an, potrivit literaturii de specialitate din Franța.
12
Rasa de capre Damasca
O rasă mai puțin întâlnită, dar cu mare potențial, capra Damască poate da între 350 și 650
de kilograme de lapte pe an, cu o perioadă a lactației ce poate varia de la 5 la 9 luni. O
caracteristică a acestei rase o reprezintă calitatea laptelui cu un procent mediu de grăsime
între 3,8 și 4,5 %, în timp ce la proteine, situația variază între 4% și 4,8%. În cazul unor
exemplare de elită, aceste capre pot atinge o producție medie de 1.000 de litri de litri pe
an, cu o lactație de 305 zile.
Rasa de capre Nobila Germană este disponibilă în două variante – colorată și albă.
Aceasta din urmă are o productivitate mai mare și a stat și la baza formării rasei noastre
locale – Alba de Banat. Datorită caracteristicilor acestei rase, nu mulți o poziționează ca
fiind cea mai bună, având potențialul de a depăși caprele Saanen: poate produce între 800
și 2.000 de litri pe an, cu o perioadă de lactație de 240 de zile pe an. Dezavantajul acestei
rase este că are un nivel mai mic de grăsime în lapte, însă compensează cu iezi cu o
greutate mai mare și, deci, un preț mai bun.Caprele din rasa Nobilă Germană fată o dată
pe an între 1 și 3 iezi, atingând maturitatea sexuală la 7 luni și putând avea primii iezi la
12 luni.
Recunoscută ca una dintre caprele care dau cel mai mult lapte, Anglo Danubiana are o
talie medie, picioare lungi și un păr scurt, drept și fin. Este prezentă n mai multe
combinații de culori – maro, alb și negru, fiind foarte rezistentă. Marele său avantaj este
calitatea laptelui, cu o grăsime de 4-6%, ideal pentru producția de brânzeturi premium și
pentru procesare în industria cosmetică și farmaceutică. Are o producție medie de 700-
900 de litri de lapte pe an, cu o lactație de 280 de zile, iar crescătorii vorbesc despre o
productivitatea de la 2,5 litri/zi la prima lactaţie şi ajunge până la 3-4 litri/ zi după a doua
fătare. Campioana rasei a dat o producție anuală de 2.531 de kilograme, cu un maxim de
8,25 de kilograme de lapte muls la 24 de ore. Există exemplare multe care au potențialul
de a da 1.200-1.300 de litri pe lapte pe an, încă, în majoritatea cazurilor, aceste cifre nu
sunt atinse. La fertilitate stau bine, cu 2-3 iezi pe sezon.
13
SPECII SI RASE SPECIALIZATE IN PRODUCTIA DE
CARNE:BOVINE,OVINE,SUINE,CAPRINE,PASARI
Rasa Hereford
Greutatea vacilor este de 650-700 Kg, a taurilor este de 750-800 Kg. Culoarea este
baltata, predominand cea de culoare visinie cu un desen de culoare alba ce porneste de la
greban si creste catre extremitatile membrelor si varful cozii. Se preteaza sistemului
intensiv si semiintensiv de ingrasare. Greutatea optima este de 360-380 Kg la tineret.
Rasa Charolaise
S-a format in Statele Unite in urma incrucisarii raselor locale cu tauri din rasa Shorton
peste care americanii au introdus in prima generatie Zebu de tip Brabma (sau boul cu
cocoasa). Greutatea este de 650-700 Kg la vaci iar la tauri ajunge la 850-900 Kg.
Culoarea este rosie uniforma si prezinta coarne. Randamentul la sacrificare este 62-64%.
Rase mixte
Rasa Pinzgau
14
genunchiului si jaretului). productia de lapte este de 2500-3000 kg cu 3,8% grasime. Se
preteaza sistemului semiintensiv de ingrasare, randamentul la sacrificare fiind de 58%. A
participat ca forma paterna la formarea rasei Pinzgau de Transilvania.
Rasa Schwyz
Culoarea este bruna, mucoasele pigmentate, in jurul botului prezinta un inel de culoare
alba, parul din urechi are o nuanta mai deschisa. Productia de lapte este de 400 Kg cu 3,6-
3,7 % grasime. A participat ca forma paterna la formarea rasei Bruna de Maramures.
Rasa Simental
15
Cele mai productive
rase de suine pentru
carne
Carnea de porc se află în topul preferințelor consumatorilor, iar
fermierii, în goană după profituri frumoase, aleg să îngrașe porci
renumiți pentru greutatea lor mare. În acest material veți afla care sunt
rasele cu cea mai mare producție de carne, caracteristicile și regulile
de îngrijire.
16
Dacă sunt hrăniți corect, aceștia cresc foarte repede și ajung să
cântărească 100 kg în viu în numai șase-șapte luni. Cu mici varieri în
funcție de rasă, ponderea cărnii în carcasa acestor porci este de 58-
67%, în timp ce grăsimea doar 21-32%.
Rasa Duroc
Porcii Duroc sunt de talie mare, trunchiul unui vier adult de doi ani
poate să măsoare până la 1,8 metri în lungime. Scroafele însă sunt mai
mici.
Acești grăsuni sunt destul de activi, în special când sunt tineri, datorită
picioarelor puternice și rezistente. Astfel, indiferent de ce greutate
ating la maturitate, carcasa nu li se târâie de pământ.
17
Productivitate și reguli de îngrijire
18
Să nu credeți că porcii din rasa Duroc sunt ideali, au și ei puncte lor
slabe, cum ar fi:
Rasa Pietrain
Capul este relativ mic, ușor și cu profil drept. Urechile sunt mici,
proporționate cu capul și purtate erect. Pieptul animalelor este lat, dar
nu foarte adânc.
19
Principala deosebire și în același timp avantaj al rasei este faptul că
porcii Pietrain sunt programați la nivel genetic să nu acumuleze țesut
adipos.
Deși tineretul are o rată bună de supraviețuire, acesta crește mai lent.
Dacă vor fi supuși sistemului intensiv de îngrășare aceștia vor ajunge
să cântărească 100 de kg în 210-240 de zile. Mai ales că cheltuielile
per 1 kg de creștere nu sunt foarte mari, doar 4,5 -5 unități de
alimentare.
20
De asemenea, aceștia vor obține rezultate slabe dacă nu primesc
hrană îndeajuns de nutritivă și echilibrată în același timp. Stresul și el
ar putea să-și spună cuvântul asupra productivității.
Rasa Hampshire
21
Este de la sine înțeles că rasa produce o carcasă unde predomină
carnea, sloiul de slănină fiind foarte subțire. Dacă li se administrează
nutrețuri echilibrate și calitative, aceștia pot adăuga pe zi aproape un
kg.
Deși rasa are o prolificitate medie, de cel mult 8 purcei și foarte rar 10-
12, scroafele Hampshire sunt mame bune, cu un simț matern bine
dezvoltat.
După cum am menționat mai sus aceștia se adaptează ușor și dau dovadă de o bună
rezistență. Chiar dacă sunt ținuți în aer liber, riscul de a se îmbolnăvi este mic. În plus
grăsunii Hampshire nu se tem de curent. Asta nu înseamnă că regulile de igienă trebuie
ignorate, întrucât murdăria aduce după sine îmbolnăviri.
Rasa Landrace
Cu un spor mediu zilnic de circa 700 grame, vierii adulți ajung fără
mare efort la 310 kg. În același timp costul hranei pentru o zi constituie
doar 3,9-4 unități alimentare.
Landrace este una din cele mai răspândite rase de porci din
specializate pe producerea de carne.
22
Rasa Tamworth
Originară din Marea Britanie, Tamworth este una din cele mai vechi
rase de suine din lume. Crescuți pentru carne, grăsunii din această
rasă au trunchi robust, musculatură puternică și măsoară până la 1,40
metri în lungime la maturitate.
Deși au dimensiuni mai mici decât ale altor rase comerciale, suinele
Tamworth ajung să cântărească 100 de kg în doar 7-8 luni.
23
Noua rasa de carne Palas
Una dintre cele mai importanta rase romanesti de oi de carne, obtinuta recent de
catre specialistii de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cresterea
Ovinelor si Caprinelor (ICDCOC) Palas – Constanta, este rasa de carne Palas,
realizata prin incrucisarea femelelor din rasa Merinos de Palas cu berbecii Ile-de-
France. Conform specialistilor de la institutul de cercetare din Constanta, sporul
mediu zilnic de ingrasare la rasa Palas este de circa 350 de grame. La varsta de
150 de zile, o oaie din aceasta rasa ajunge la aproape 40-48 de kg, in timp ce
randamentul la sacrificare este de 50%. Cei care au creat aceasta rasa spun ca
gustul carnii e unul deosebit, putin bogat in grasimi, care se aseamana mai degraba
cu gustul carnii de vita.
In ceea ce priveste lana, rasa Palas nu are o blana bogata, fiind crescuta doar
pentru carne.
2. Dorper
O alta rasa de carne care se preteaza foarte bine la conditiile din Romania
este Dorper-ul, originar tocmai din Africa de Sud. Mieii din aceasta rasa cresc
repede, au o prolificitate intre 110 – 120 % si un spor de crestere de pana la 300
grame pe zi. Un miel de o luna jumatate ajunge la 16 – 17 kilograme si are un
randament la sacrificare de 65 % fata de 45 – 50 % cat ofera rasele autohtone.
Din punct de vedere al greutatii, o oaie Dorper ajunge la circa 75-85 de kg, in timp
ce berbecul atinge 120-140 de kg. Daca tinem cont de aceste cifre nu e de mirare
ca oaia Dorper nu se misca prea mult, preferand mai degraba sa manance. O alta
caracteristica importanta a rasei Dorper este si incarcatura musculara, proportia
de muschi de carne de pe carcasa este, in medie, 64.7%, iar grasimea fiind de
21,8%.
Rasa de oi Dorper s-a format in anii ’30 si este originara in regiunile aride din
Africa de Sud, prin incrucisarea unei oi din rasa Blackheaded Persian (persiana cu
cap negru, o rasa de oi cu par, nu cu lana) cu un berbec englez de rasa Dorset
Horn. Rasa recunoscuta pentru prosperitatea sa a fost importata si in Europa in
urma cu 30 de ani.
3. Suffolk-ul englezesc
O alta rasa cautata de oierii romani este Suffolk-ul englezesc, recunoscut pentru
calitatea carcasei, prolificitatea ridicata, precum si pentru viteaza mare de crestere
a mieilor.
24
undeva la 160 kg. Rasa nu se preteaza la pasunat in zona de munte, ci mai degraba
la stabulatie. Le place foarte mult umbra, apa si mancarea. Neconsumand prea
multa energie, totul se transforma in masa musculara, in greutate. Potrivit
standardului rasei Suffolk, un miel la 8 saptamani are o greutate medie de circa 32
kg, iar la 21 de saptamani o greutate de circa 71 kg.
Din punct de vedere al preturilor, un miel Suffolk se comercializeaza in viu cu 14-
15 lei/kg. Asta in conditiile in care la 150 de zile diferenta de greutate dintre
Turcana si Suffolk este de circa 20 kg, in favoarea Suffolk-ului.
4. Texel
O alta rasa de oi recunoscuta pentru calitatea foarte buna a carcasei, precum si
pentru faptul ca exemplarele nu sunt deloc pretentioase cand vine vorba de hrana
este Texel-ul, oroginar din Olanda.
O oaie din rasa Texel, la maturitate, cantareste intre 75 si 85 de kg, iar un berbec
poate avea o greutate de 110 si 130 kg, prolificitatea medie fiind de 1.7 miei la o
oaie. Un avantaj important al oilor Texel este ca exemplarele din aceasta rasa nu
sunt pretentioase la furajare, valorificand foarte bine inclusiv suprafetele de pasuni
care nu au prea multa iarba.
Din punct de vedere al temperamentului, oile Texel sunt caracterizate printr-o
lipsa a instinctului de turma, preferand mai degraba sa fie singure pe pasune. Cu
toate acestea, oile din rasa Texel sunt puternice, robuste si in general docile, fiind
rezistente la intemperii.
Potrivit crescatorilor, carnea este deosebita, mai ales ca nu are foarte multa
grasime, acel seu, ci mai degraba muschi. Ca si spor de crestere, la 3-4 luni, ajung
la 30-40 kg, prin urmare au un spor bun.
Rasa de oi Texel s-a format pe insula olandeza care poarta acelasi nume, din Marea
Nordului, in partea de nord-vest a Olandei. Texelul original, de talie mai mica si
robust, era deja prezent aici de cateva secole. In urma metisarilor cu rasele
britanice de oi precum Lincoln si Leicester, de la mijlocul secolului al 19-lea, a fost
obtinut Texelul de astazi.
5. Ile de France
O alta rasa de oi de carne apreciata si in Romania este Ile de France, folosita
frecvent in programele de ameliorare si recunoscuta pentru randamentul mare la
taiere si prolificitatea ridicata.
La nastere, mieii au o greutate de 4-5 kg, iar la 100 de zile cantaresc deja 35-40
kg. La maturitate, oaia din rara Ile de France are o greutate de 75-90 kg, iar
bebecul circa 110 – 140 kg. De asemenea, si prolificitatea este una ridicata la
aceasta rasa, ea fiind de 1,4 – 1,8 miei pe fatare, media anuala ajungand pana la
220%.
Au un spor mediu zilnic intre 300-500 grame. Fata de treo ori in 2 ani, sunt
asezonieri. Se monteaza destul de usor, natural, fara interventii, avand la baza
efectul de berbec. Mai exact, femelele sunt tinute separat de masculi. Cand
berbecul este lasat in turma, femelele intra in calduri si se monteaza, ne-au spus
crescatorii.
25
Productia de lapte este si ea una buna la rasa Ile de France, oile avand
capacitatea sa creasca fara probleme miei gemelari. Totodata, si productia de lana
este una buna, de circa 3-4 kg la femele si de aproximativ 4-6 kg la berbeci.
Originara din Hexagon, rasa Ile de France s-a format prin incrutisarea oilor mame
din rasa Merinos de Rambouillet, care este o rasa pentru productia de lana, cu
berbecii de carene Dishley (Leicester), proveniti din Marea Britanie.
26
diferiţi arbuşti etc.).
O capră Carpatină produce aproximativ 50 kg de brânză din 250 litri de lapte (50
kg brânză x 8 lei/kg = 400 lei/an plus iedul – iezii – respectivi). Într-o exploataţie
cu 100 de capre se poate obţine un venit de 4.000 lei prin valorificarea brânzei,
plus aproximativ 13.000 de lei din vânzarea iezilor.
27
Rasele de găini specializate în producția de carne
Rasele specializate în producția de carne sunt recunoscute
pentru greutatea la care pot ajunge într-un timp scurt, dar și
pentru producția scăzută de ouă. Mai jos sunt prezentate cele
mai performant erase de găini specializate în producția de
carne:
Rasa Cornish
Rasa Cornish a fost creată în Anglia, în regiunea Cornwall. Cea mai răspândită
varietate a acestei rase este culoarea albă. Rasa Cornish este folosită la
împerecheri în calitate de rasă paternă pentru obţinerea puilor broiler. Culoarea
pieli la această rasă este galbenă.
Rasa Cochinchina
Rasa Cochinchina a fost creată în China. Rasa Cochinchina prezintă cinci varietăţi
de culoare: galbenă, potârniche, albă, neagră şi barată. Greutatea corporală a
masculilor este de 3,5-5,5 kg, iar a femelelor 3-4,4 kg, producţia de ouă este de
120-140 de bucăţi pe ciclu de ouat şi greutatea medie a unui ou – de 53 g, iar
culoarea cojii minerale este galben-brună.
Rasa Brahma
Rasa Brahma este originară din Asia. Are două varietăţi de culoare: herminată
deschis şi herminată închis. Are conformaţie şi greutate corporală asemănătoare
rasei Cochinchina. Producţia de ouă variază între 120-150 de bucăţi pe ciclu de
producţie, cu greutatea medie a unui ou de 60 g. Instinctul de clocit este
dezvoltat.
28
Crosul Cobb 500 are culoarea penajului albă şi culoarea pielii genetic galbenă. La
furajarea puilor cu nutreţ obişnuit culoarea va fi galbenă. Crosului îi sunt
caracteristici indicii productivi înalţi, intensitate sporită de creştere în perioadă
scurtă de timp. La 35 de zile de creştere puii ating greutate medie corporală de 1,9
kg, iar la 42 de zile – 2,4 kg.
Crosul Cobb 500 este considerat cel mai eficient cros din lume.
Avantajele crosului faţă de celelalte crosuri crescute pentru
producţia de carne sunt:
creştere eficientă;
creştere şi dezvoltare omogenă a puilor;
cheltuieli reduse pentru producerea cărnii;
randament sporit de carne albă;
menţinere sporită a puilor în perioada de creştere – 95-96%.
Un alt cros de pui de carne care a obţinut răspândire largă este Ross 308.
Crosul de carne Ross 308 are intensitate înaltă de creştere, precocitate sporită şi
cheltuieli scăzute de nutreţ. Potenţialul puilor acestui cros este unic. Sporul
mediu zilnic de creştere poate fi, în medie, de 52-58 g, consumul de nutreţ de 1,8
chintale pentru un chintal de spor în greutate. Masa musculară la puii din crosul
Ross 308 se formează la începutul creşterii. Termenii optimali de sacrificare a
puilor crescuţi pentru carne sunt la vârsta de 6-9 săptămâni la atingerea greutăţii
corporale de 1,5-2,0 kg. Pentru creşterea puilor din crosul Ross 308 este necesar
de a asigura următoarele condiţii optimale:
aşternut permanent de calitate;
furajarea puilor cu nutreţ combinat uscat;
respectarea condiţiilor de microclimă;
reglarea regimului de iluminare în perioada de creştere
29
Compoziţia chimică a laptelui la diferite specii de animale
(I.Johanson şi O.Claeson)
30