MS6, REZOLVAREA NUMERICĂ A ECUAŢIILOR CU DERIVATE PARŢIALE (EDP) DE TIP PARABOLIC 1D

EDP PARABOLICE UNIDIMENSIONALE

ECUAȚIA CĂLDURII

Forma canonică a ecuaţiei căldurii pentru o singură coordonată spațială (anume x) se scrie:

adică:

unde temperatura T [°C] depinde de coordonata spaţială x [m] şi de timpul t [s]: , iar este
2
coeficientul de difuzivitate termică [m /s]. Se va trata cazul particular al unui domeniu cu: şi
.
Condiția inițială este:
pentru ,
iar condițiile la limite sunt:
şi pentru .
Pentru rezolvarea numerică a ecuației unidimensionale a căldurii, în cadrul cursului se studiază:
 metoda diferenţelor finite în varianta explicită
 metoda diferenţelor finite în varianta implicită simplă
 metoda Crank-Nicolson (metodă implicită alternativă).
Aplicarea ecuației unidimensionale a căldurii va fi efectuată pentru distribuția de temperatură într-o
bară lungă subțire, încălzită diferit la capete.

METODA EXPLICITĂ

Fie domeniul de calcul din figura 1.

Fig.1 – Discretizarea domeniului de calcul pentru metoda explicită

Considerând indicele i după axa x şi indicele j după axa timpului t, în cadrul metodei explicite, ecuaţia
căldurii (1) se scrie în diferențe finite:

Discretizarea axei x se va efectua cu intervale de lungime , a.î. , respectiv

discretizarea axei timpului se va efectua cu intervale de durată , a.î. .
Notând

1
 MS6, REZOLVAREA NUMERICĂ A ECUAŢIILOR CU DERIVATE PARŢIALE (EDP) DE TIP PARABOLIC 1D

ecuaţia (2) devine:

Cunoscând condiţiile la limite , respectiv cunoscând distribuţia temperaturii ca funcţie de

poziţia x la momentul iniţial , adică , cu ajutorul ecuaţiei (3) se poate
determina distribuţia temperaturii de-a lungul axei x la momentul următor: .
Deci, pentru toate nodurile spaţiale interioare: , ecuaţia (3) permite determinarea
distribuţiei temperaturii la momentele: , unde

Convergență şi stabilitate

Convergența este atinsă dacă atunci când şi , rezultatul obţinut cu metoda diferenţelor
finite se apropie de soluţia adevărată. Stabilitatea reflectă faptul că erorile la orice stadiu al calculului nu
sunt amplificate, ci sunt atenuate pe măsură ce înaintează calculele.
Metoda explicită este atât convergentă cât şi stabilă, dacă , adică dacă este îndeplinit criteriul:

Se indică următoarele:
soluţie în care erorile nu cresc, dar oscilează;
soluţia nu va oscila;
tinde să minimizeze erorile de trunchiere.

METODA IMPLICITĂ SIMPLĂ

Fie domeniul de calcul din figura 2.

Fig.2 – Discretizarea domeniului de calcul pentru metoda implicită

Considerând indicele i după axa x şi indicele j după axa timpului t, în cadrul metodei implicite, ecuaţia (1)
se scrie în diferențe finite:

adică derivata spaţială se aproximează la momentul următor de timp, .

2
 MS6, REZOLVAREA NUMERICĂ A ECUAŢIILOR CU DERIVATE PARŢIALE (EDP) DE TIP PARABOLIC 1D

Discretizarea axei x se va efectua cu intervale de lungime , a.î. , respectiv

discretizarea axei timpului se va efectua cu intervale de durată , a.î. .
Ecuaţia (5) devine:

Ecuaţia (6) se scrie în toate nodurile spaţiale interioare: , la fiecare moment de timp
Pentru fiecare anumit moment de timp, formularea implicită dă un sistem tridiagonal
de ecuaţii algebrice cu necunoscute, care se rezolvă simultan.
Se cunosc condiţiile la limite: , respectiv condiţia iniţială: .
Deci, pentru toate nodurile spaţiale interioare: , ecuaţia (6) permite determinarea
distribuţiei temperaturii la momentele: , unde

METODA CRANK-NICOLSON (METODĂ IMPLICITĂ ALTERNATIVĂ)

Metoda Crank-Nicolson utilizează o schemă care are o acurateţe de gradul 2 atât în spaţiu, cât şi în timp.
Pentru a obţine această acurateţe, aproximările în diferenţe finite sunt dezvoltate la jumătatea
subintervalului de timp, anume la momentul de timp , astfel:

şi

Notând şi înlocuind expresiile de mai sus în ecuaţia căldurii (1), rezultă:

Ecuaţia (7) se scrie în toate nodurile spaţiale interioare: , la fiecare moment de timp
Pentru fiecare anumit moment de timp, formularea Crank-Nicolson dă un sistem
tridiagonal de ecuaţii algebrice cu acelaşi număr de necunoscute, care se rezolvă simultan.
Se cunosc condiţiile la limite: , respectiv condiţia iniţială: .
Deşi ecuaţia (7) pare mai complicată decât ecuaţia (6), sistemul de ecuaţii obţinut este tot un sistem
tridiagonal, care se poate rezolva în mod eficient.