ANATOMIA ARTEREI MEZENTERICE SUPERIOARE LA

OM

După Paturet (1), artera mezenterică superioară sau marea mezenterică

sau artera mezenterică cranială este artera nutritivă a celei mai mari părţi a
intestinului. Ea derivă din artera omfalomezenterică a embrionului după regresia
veziculei ombilicale la făt. Este artera ansei ombilicale, deoarece ea este cuprinsă în
parte în mezenter.
Prin ramurile sale, artera mezenterică superioară se distribuie unei porţiuni din
duoden, jejunoileonului, cecului, apendicelui, colonului ascendent şi primelor 2/3 din
colonul transvers, unei porţiuni din pancreas, mezenterului în totalitate şi unei porţiuni
din mezocolonul transvers.
Sunt cunoscute relaţiile strânse ale acestei artere cu trunchiul celiac, artera
mezenterică inferioară şi ramurile acestora.
De la origine, artera se dirijează la început vertical inferior, pe aproximativ 3
cm, aplicată pe faţa anterioară a aortei, în spatele istmului pancreasului, apoi ea se
îndepărtează în unghi ascuţit de aortă la nivelul marginii inferioare a pancreasului,
coboară oblic din vârful procesului uncinat şi din porţiunea a treia a duodenului, pe
care o încrucişează vertical. Apoi ea pătrunde în rădăcina mezenterului aI cărui
traiect şi direcţie le însoţeşte pe câţiva centimetri şi se angajează în partea flotantă a
acestuia din urmă, unde se termină.
În descrierea lui Lardennois (citat de 1,2), artera ar fi axială la subiectul în
ortostatism, coborând vertical pe Iinia mediană. În realitate, în ansamblul său, ea
este foarte uşor oblică inferior şi la dreapta aplicată pe versantul drept al aortei.
Considerată în plan frontal ea descrie o dublă curbă, la inceput o curbură cu
concavitatea posterior, care îmbrăţişează porţiunea a treia a duodenului, apoi o
curbură mult mai mare, cu concavitatea la dreapta şi superior, care o îndepărtează
din ce în ce mai mult de aortă.
La aceste noţiuni de anatomie clasică se mai pot adăuga câteva noţiuni noi
(4,5). Mai întâi, artera mezenterică superioară cu trunchiul său şi ramura sa
colaterală cea mai constantă, artera ileocolică, formează în ansamblu o vastă
„rachetă” al cărui „mâner” (corespunzător trunchiului arterei înaintea emergenţei
ramurii ileocolice) ar avea o direcţie oblică inferior şi la dreapta, juxtaaortic, cu o
concavitate superior şi la dreapta. Această "rachetă" ar avea o suprafaţă variabilă în
funcţie de locul emergenţei arterei ileocolice din trunchiul arterei mezenterice
superioare, aria circumscrisă de rachetă corespunzând ariei avasculare a Iui Trèves.
Michels (4,5), în vederea uşurării măsurării, fixează terminarea trunchiului
arterei mezenterice superioare în mijlocul buclei anastomotice dintre artera
mezenterică superioară şi artera ileocolică. Acest nivel, este situat, după Michels şi
Lardennois, la 5-6 cm la dreapta terminării fixate de anatomişti. Astfel că, în pofida
acestei diferenţe de terminare se pot compara cifrele şi variaţiile de lungime date de
Michels (4,5) şi ceilalţi anatomişti. Întorcându-mă la articolul Iui Michels, semnalez
doar că variaţiile de lungime sunt relativ mari şi că ele sunt dictate mai ales de
lungimea mezenterului şi prin oblicitatea rădacinii sale, ceea ce a fost deja
demonstrat prin lucrările lui Turnesco (citat de 2,3).

Colon transvers deplasat în sus

Colon ascendent
A. colică dreaptă sup. Trunchiul a.
A. pancreatico- mezenterice sup.
duodenală. Colon descendent
V. mezenterică mare
Aa. intestinului
subţire

A. ileocolică

Cecul

Intestin subţire
Terminarea a.
mezenterice sup. deplasat inferior şi
la stânga
Aa. intestinului
subţire

Intestin subţire deplasat

inferior şi la stânga

Fig.8 - Artera mezenterică superioară şi ramurile sale (după 2).

 Origine. Artera mezenterică superioară este o arteră impară, situată median,
avându-şi originea sub formă de pâlnie pe faţa anterioară a aortei la 1-2 cm sub
trunchiul celiac, la nivelul marginii superioare a primei vertebre lombare sau la nivelul
discului intervertebral ce separă a doisprezecea vertebră dorsală de prima vertebră
lombară, puţin deasupra arterelor renale (2,3). După (1), artera ia naştere pe linia
mediană a feţei anterioare a aortei abdominale, posterior istmului pancreasului, la 8-
10 mm (în medie) sub originea trunchiului celiac, la câţiva milimetri sub originea
arterei suprarenale mijlocii, puţin deasupra originii arterelor renale şi la aproximativ 8
cm de originea arterei mezenterice inferioare. Originea sa corespunde părţii
superioare a corpului primei vertebre lombare sau discului intervertebral dintre a
doisprezecea vertebră dorsală de prima vertebră lombară. Anormal poate lua naştere
dintr-un trunchi comun cu trunchiul celiac, trunchi celiomezenteric. Rouvière (6)
plasează originea arterei mezenterice superioare la nivelul marginii superioare a
corpului primei vertebre lombare sau discului intervertebral dintre a doisprezecea
vertebră dorsală de prima vertebră lombară, la aproximativ 1 cm sub originea
trunchiului celiac. Rigaud (7) dă aceeaşi origine ca şi (6). Repciuc (8) plasează
originea erterei la 1 cm sub emergenţa trunchiului celiac, la nivelul discului
intervertebral T12-L1. După Chevrel (9), Anson (10) şi Calas (11), originea arterei
mezenterice superioare este situată la nivelul vertebrei L1, la aproximativ 2 cm sub
originea trunchiului celiac.
Traiect. După (1,2,,12,13,14) de la origine artera se îndreaptă mai întâi
vertical în jos pe o distanţă de aproximativ 3 cm, aplicată pe faţa anterioară a aortei
abdominale, posterior istmului pancreasului. Apoi, ea se îndepărtează în unghi
ascuţit de aortă la nivelul marginii inferioare a pancreasului, coboară oblic de vârful
procesului uncinat şi a celei de a treia porţiuni a duodenului, pe care o încrucişează
vertical. Pătrunde apoi în rădăcina mezenterului, căruia îi urmează traiectul şi direcţia
pe câţiva centimetri, după care se angajează în porţiunea flotantă a acestuia, nivel la
care se termină.
Direcţie. Pentru clasici, artera se termină la nivelul unghiului ileocolic, în
ansamblu direcţia sa fiind oblică inferior şi la dreapta, descriind astfel o curbă cu
convexitatea inferior şi la stânga. Pentru Lardennois şi Okinczyc (citaţi de 1), ea ar fi
axială la început, coborând vertical pe linia mediană. Ìn realitate, în ansamblul său,
ea este uşor oblică inferior şi la dreapta, aplicată pe versantul drept al aortei. Ìn plan
frontal, ea descrie o dublă curbură: a. într-un prim segment, ea prezintă o curbură cu
concavitatea posterior, îmbrăţişând a treia porţiune a duodenului; b. într-un al doilea
segment, artera eate cuprinsă în mezenter şi descrie o uşoară curbură cu
concavitatea la dreapta şi superior, care o îndepărtează din ce în ce mai mult de
aortă (1,2,3,6,9,12).

A. mezenterică sup.
A. pancreatico-
duodenală inf.
A. curburii duodeno-
A. colică dr. jejunale.

A. jejunale

V. drepte
A. colică ascend.
Arcade de ordinul I
A. ileo-colică Arcade de ordinul II
A. ileale
A. mezenterică sup.

A. cecală ant.

A. apendiculară

Fig.9 - Artera mezenterică superioară (după 9).

Terminare. Pentru cea mai mare parte a autorilor clasici, artera mezenterică
superioară se termină în unghiul ileocolic prin artera ileocolică. Ìn realitate, ea se
termină la nivelul în care la fetus se termină artera ansei ombilicale, adică în punctul
de implantare a pediculului veziculei ombilicale (canalul vitelin) pe intestin, la nivelul
în care se întâlneşte uneori diverticulul lui Meckel. Acest punct este situat pe ansa
intestinală cea mai declivă, la 50-60 cm de valvula ileocecală (1). Pentru (2,3,6,9),
terminarea arterei mezenterice superioare se găseşte la o distanţă de 45–90 de cm
în amonte de unghiul ileocecal, la nivelul fostului canal omfalomezenteric. Artera se
termină în plin mezenter, ramificându-se în două ramuri, drept şi stâng, care se
anastomozează apoi între ele de-a lungul marginii superioare a ileonului, formănd
astfel o buclă arterială (1). Ramul stâng este mai voluminos, continuând seria de
ramuri ileale ale mezentericei superioare şi se anastomozează cu ultima arteră ileală.
Ramul drept vascularizează partea terminală a ileonului şi apoi se anastomozează
cu ramul ileal al arterei ileocolice (anastomoză juxtaileală), formând arcada arterială
a ultimei anse ileale (2,3,13,14). Ìntre terminarea arterei mezenterice superioare şi
terminarea arterei ileocolice există o zonă a mezenterului mai slab vascularizată, aria
avasculară a lui Tréves (1,2,3,13,14).
Dimensiuni. Lungimea arterei mezenterice superioare variază între 15-30 cm,
cu o medie de 25 de cm (2,3). Pentru (1) lungimea arterei mezenterice superioare
este de aproximativ 30 cm. Chevrel (9) îi găseşte o lungime cuprinsă între 15-30 cm,
având o medie de 24 cm. Pentru (13) artera are o lungime de 20 cm.
Pentru (2,3,13), artera mezenterică superioară are la origine un calibru de 8–9
mm. După (1), la origine artera are un calibru de 8-9 mm, dar acesta diminuă
progresiv şi regulat de-a lungul traiectului său, astfel că la terminare calibrul este de
aproximativ 3 mm, prezentând în ansamblu o formă tronconică foarte alungită.

Mezocolon transvers A. marginală

a colonului A. mezenterica superioară
V. mezenterica superioară
A. şi v. colice stângi
A. colică mijlocie

Colon transvers

Aa. Jenunale şi ileale

V. colica mijlocie
Unghiul colic stâng
Unghiul colic drept
Jejun
Unghiul inferior al
duodenului
Vv. jejunale
A. şi v. colice mijlocii

A. ileocolică

Colon sigmoid
A. şi v. epigastrică inferioară Cec Apendice vermiform Ileon

Fig.10 - Artera mezenterică superioară şi ramurile sale (după 15)

 Raporturi. În traiectul său artera mezenterică superioară prezintă două
segmente: a. un segment superior, parietal, fix, în care i se pot distinge patru
porţiuni: retropancreatică, interduodenopancreatică, preduodenală şi
intramezenterică, fixă, în rădăcina mezenterului; b. un segment inferior,
intramezenteric, mobil, în care artera este situată în porţiunea flotantă a mezenterului
(1,2,4.6,12,13,14,16).
1. Porţiunea retropancreatică a arterei mezenterice superioare este profund
situată şi are o lungime de 2-3 cm. Posterior, artera corespunde feţei anterioare a
aortei abdominale de care se îndepărtează progresiv în unghi ascuţit. Tot posterior
arterei se găsesc nodulii limfatici ai lanţului lomboaortic şi în special nodulii
mezenterici superiori din grupul preaortic, situaţi simetric de o parte şi de alta a
arterei.
Anterior, artera corespunde feţei posterioare a pancreasului, la limita dintre corpul şi
colul acestuia, determinănd frecvent un şanţ pe faţa posterioară a pancreasului.

Noduli limfatici centrali A. colică stg.

mezenterici sup.

A. colică mij.

A. colică dr. Noduli limfatici

Noduli limfatici intermediari stg.
intermediari dr.
A. mezenterică inf.
Noduli limfatici centrali
A. mezenterică sup.
mezenterici inf.
Noduli limfatici
paracolici
Noduli limfatici
A. ileo-colică intermediari sigmoidieni

A. sigmoidiene
A. rectală sup.

Noduli limfatici epicolici

Fig.11 - Arterele mezenterice şi rapoartele cu limfaticele colonului (după 9)).

La dreapta, artera corespunde pilierului drept al diafragmei, venei cave inferioare,
(care primeşte la acest nivel vena renală stângă), porţiunii terminale retro-
pancreatice a venei mezenterice superioare (care o separă de canalul coledoc), şi
nodulilor lmfatici lateroaortici drepţi (precavi). La stânga, corespunde pilierului stâng
al diafragmei (care primeşte muşchiul lui Treitz venit din unghiul duodenojejunal),
suprarenalei stângi (de care este la o distanţă de 1,5-2 cm), venei suprarenale
inferioare şi porţiunii terminale a venei mezenterice inferioare, care va forma trunchiul
venos mezentericosplenic. Superior, artera corespunde trunchiului venos
mezentericosplenic (care se uneşte cu vena mezenterică superioară deasupra şi la
dreapta originii arterei mezenterice superioare pentru a forma vena portă) şi regiunii
celiace a lui Luschka, a cărui limită inferioară atinge marginea superioară a
pancreasului, la acest nivel găsindu-se trunchiul celiac cu cele trei ramuri terminale
ale sale şi ganglionii semilunari. Inferior, artera corespunde venei renale stângi.
La origine, artera mezenterică superioară este cuprinsă în aria patrulaterului venos al
lui Rogie, venele care-l formează nefiind situate în acelaşi plan (1,3,17)). Patrulaterul
este delimitat astfel: inferior, vena renală stângă; la dreapta, vena mezenterică
superioară; superior, trunchiul venos splenomezenteric; la stânga, vena mezenterică
inferioară (sau vena suprarenală inferioară stângă).
2. Porţiunea interduodenopancreatică. Ìn această porţiune, artera se află
situată între marginea inferioară a pancreasului şi cea de a treia porţiune a
duodenului. Ìn acest scurt segment, cuprins între rădăcina mezocolonului transvers şi
rădăcina mezenterului, artera întâlneşte vena sa satelită, care se plasează la dreapta
sa. Artera este acoperită anterior de către peritoneul parietal posterior şi corespunde
la stânga, dar la distanţă, celei de a patra porţiuni a duodenului.
3. Porţiunea preduodenală. La acest nivel artera corespunde posterior celei
de a treia porţiune a duodenului (pe care formează uneori un şanţ), segmentul
orizontal al duodenului separând artera mezenterică superioară de artera aortă, între
cele două vase formându-se pensa arterială aorticomezenterică, care explică
unele ocluzii sau subocluzii intestinale prin tracţiune pe pediculul mezenteric
(1,2,13,19,20). Anterior, artera corespunde peritoneului parietal posterior al etajului
submezocolic, care aplică artera pe duoden. La dreapta, corespunde venei
mezenterice superioare, care este mai groasă decât artera, vena primind la acest
nivel vena gastrocolică a lui Henle. La stânga, corespunde celei de a patra porţiuni a
duodenului şi porţiunii superioare a rădăcinii mezenterului.
 4. Porţiunea intramezenterică fixă. La nivelul marginii inferioare a celei de a
treia porţiuni a duodenului artera mezenterică superioară pătrunde în rădăcina
mezenterului, într-un punct situat la nivelul unirii treimii superioare cu două treimi
inferioare ale acestei rădăcini. Artera este însoţită de vena omonimă, de trunchiurile
limfatice colectoare şi de plexul său nervos. Ìn această porţiune, artera mezenterică
superioară este aproape verticală în treimea mijlocie a rădăcinii mezenterului, după
care devine uşor oblică inferior şi la dreapta, după cea de a treia porţiune a
duodenului, până la nivelul bifurcaţiei aortei. Artera încrucişează posterior şi uşor
oblic aorta abdominală deasupra bifurcaţiei sale şi în partea inferioară a traiectului
său se plasează la dreapta aortei la nivelul spaţiului interaorticocav. Vena cavă
inferioară rămâne întotdeauna la dreapta arterei şi pe un plan posterior acesteia, fără
a veni în raport imediat cu ea. Mai are raporturi cu nodulii limfatici inferiori ai lanţului
lomboaortic şi cu psoasul drept şi teaca sa, anterior de care coboară vertical ureterul
drept şi vasele gonadice drepte. Vena mezenterică superioară încrucişează artera şi
trece la dreapta sa şi deasupra încrucişării afluenţii săi venoşi sunt situaţi, în
porţiunea lor terminală, anterior arterei mezenterice superioare (1,2,10,12,20).
5. Porţiunea intramezenterică mobilă. La nivelul bifurcaţiei aortei
abdominale, artera mezenterică superioară părăseşte rădăcina mezenterului şi nu
mai are contact cu peretele abdominal posterior. Ea pătrunde în mezenter şi se
îndreaptă oblic inferior şi la dreapta în fosa iliacă dreaptă, până în punctul cel mai
decliv al segmentului terminal al ileonului. Este situată între cele două foiţe ale
mezenterului, fiind însoţită de vena omonimă, situată la stânga arterei şi pe un plan
anterior acesteia (1,2,12,20).

RAMURI COLATERALE

După (1), în afara unor ramuri celiace (solare), destinate ganglionilor plexului
celiac (Leblanc şi Ribet, citaţi de 1)) şi a unor ramuri pancreatice subţiri, destinate
feţei posterioare a istmului şi corpului pancreasului, artera mezenterică superioară dă
naştere la următoarele ramuri: a. artere pentru pancreas şi duoden: artera
pancreatică stângă inferioară (a lui Testut), artera pancreaticoduodenală inferioară,
trunchiul pancreaticoduodenojejunal şi anormal, pancreatica magna a lui Haller; b. un
ram hepatic inconstant pentru ficat; c. artere pentru cec, apendice, colonul ascendent
şi primele două treimi ale colonului transvers: artera colonului transvers sau colica
medie, trei artere colice drepte (arterele colice drepte superioară, mijlocie şi inferioară
sau ileocolică); d. arterele intestinale sau jejunoileale.
Testut (2,3) afirmă că din artera mezenterică superioară se poate desprinde
un trunchi arterial, pe care-l numeşte pancreatica magna şi care va da naştere
arterelor pancreatică inferioară şi pancreaticoduodenală inferioară.
Chevrel (9) găseşte că artera mezenterică superioară dă naştere prin
marginea sa stângă la 12-16 artere, (cu o variabilitate cuprinsă între 9-24 ramuri),
destinate jejunoileonului, iar prin marginea dreaptă dă naştere arterelor colice drepte.
Artera pancreatică inferioară (a lui Testut), mai este numită şi pancreatica
transversă (1), este inconstantă (20% din cazuri) şi subţire, atunci când este
prezentă fiind primul ram al arterei mezenterice superioare (1,21,22,23,24). Artera ia
naştere la nivelul marginii inferioare a colului pancreasului, de pe flancul stâng al
arterei, se îndreaptă transversal, uşor sinuos, de la dreapta la stânga, de-a lungul
marginii inferioare a pancreasului, pe care îl vascularizează prin ramuri ascendente,
anterioare şi posterioare. După ce încrucişează anterior unghiul duodenojejunal, ea
se termină la nivelul cozii pancreasului, anastomozându-se cu un ram al arterei
splenice. Dă un ram pentru a patra porţiune a duodenului (1,25,26,27). Atunci când
artera pancreatica magna se desprinde din mezenterica superioară, pancreatica
inferioară apare ca un ram colateral al acesteia, căruia îi reprezintă ramul pancreatic
major (1,26, 27,28,29).
Artera pancreaticoduodenală inferioară (a. pancreaticoduodenalis inferior)
ia naştere de pe faţa posterioară a arterei,în porţiunea sa interduodenopancreatică,
fiind un ram scurt, 10-12 mm, dar mai voluminos decât pancreatica inferioară. Se
îndreaptă fie transversal, fie oblic inferior, de la drepta spre stânga, încrucişează faţa
posterioară a venei mezenterice superioare şi se împarte într-un ram posterior şi un
ram anterior (1,2,12,20,23,30) .
 A. splenică
Ductul coledoc

V. portă
A. pancreatică mare
A. pancreatică dorsală

A. pancreatică transversă A. pancreatico-

duodenală sup. şi post.
A. mezenterică sup.

A. pancreatico- A. pancreatico-
duodenală inf. duodenală inf. şi post.

A. pancreatico-
duodenală inf. şi ant.

Fig.12 - Vascularizaţia arterială a pancreasului; faţa posterioară (după 9)

Ramul posterior (r. posterior) sau superior, merge pe faţa posterioară a

capului pancreasului şi se anastomozează cu un ram pancreaticoduodenal posterior
al arterei gastroduodenale, formând arcada arterială retropancreatică sau
postero-superioară (1, 2, 24,25).
Ramul anterior (r. anterior) sau inferior, merge pe marginea superioară a
celei de a treia porţiuni a duodenului şi se anastomozează la nivelul celei de a doua
porţiuni a duodenului şi a marginii circumferenţiale a capului pancreasului, cu un ram
pancreaticoduodenal anterior al arterei gastroduodenale, formând arcada arterială
interduodenopancreatică sau antero-inferioară, care este aproape constantă, fiind
prezentă în 93,30% din cazuri (după 22, în anul 1978).

Trunchi celiac
A. pancreatică dorsală

A. hepatică proprie A. splenică

A. gastro-duodenală
A. pancreatico- A. pancreatică mare
duodenală sup. şi post.

A. pancreatică
A. gastro-epiploică dr. transversă
Arcadă anastomotică
A. pancreatico-
duodenală sup. şi ant. A. pancreatico-
A. pancreatico- duodenală inf.
duodenală inf. şi ant.
A. mezenterică sup.
 Fig.13 - Vascularizaţia arterială a pancreasului; faţa anterioară (după 9)

Calibrul arterelor ce constituie cele două arcade este de aproximativ 2–2,2

mm (Toni şi colab.,1988, citaţi de 9). Din aceste arcade iau naştere ramuri fine
destinate atât duodenului cât şi pancreasului. Această asociere a vascularizaţiilor
arteriale, interzice exereza separată a duodenului sau a capului pancreasului. Evrard
(citat de 1) a descris şi o anastomoză transpancreatică care uneşte cele două
arcade, care are o direcţie verticală aproape constantă, (78% din cazuri, după 23),
dar care nu a fost niciodată observată de către Mellierèpe (30), pe 50 de preparate
anatomice.
Au fost descrise mai multe variante ale acestor arcade. Variabile ca număr, ele
pot fi dedublate, câteodată chiar triplate; variabile ca origine: artera pancreatico-
duodenală postero-superioară poate lua naştere direct din artera hepatică; ramurile
mezenterice pot lua naştere separat şi când există o arteră hepatică dreaptă,
aceasta poate da naştere ramului pancreaticoduodenal postero-inferior
(25,26,31,32,33,34). S-a propus o sistematizare a arterelor cefalice în două mari
gupuri ce cuprind 6 tipuri (Donatini 1990, citat de 9): primul grup se întâlneşte în 67%
de cazuri şi este caracterizat de gradul mare de anastomozare, iar al doilea grup
corespunde cazurilor în care vascularizaţia este de tip terminal şi a fost observat în
28% de cazuri. Rezultă astfel diverse anastomoze care înconjură pancreasul,
formând un cerc arterial complet, cercul arterial peripancreatic. Din acest cerc
peripancreatic se desprind mai multe colaterale care urmeză un traiect mai mult sau
mai puţin radiar, care se îndreaptă spre glandă, unele pe faţa anterioară, altele pe
faţa posterioară a glandei. Aceste ramuri, care se anastomozează frecvent între ele,
se ramifică în parenchimul glandei şi în final se termină printr-o bogată reţea capilară
a căror ochiuri cuprind ca un “năvod” fundurile de sac secretorii.
Trunchiul pancreaticoduodenojejunal este destinat capului pancreasului,
celor de a două şi a treia porţiuni ale duodenului, unghiului duodenojejunal şi
segmentului iniţial al jejunului. Acest trunchi a fost bine descris în anul 1912 de către
Rio Branco (citat de 1), care îi descrie frecvenţa (60% din cazuri), originea, raporturile
şi dispoziţia. Ia naştere în porţiunea interduodenopancreatică, deasupra arterei
unghiului colic drept. Având o lungime de 25 mm în medie (1) şi un calibru de 2-3
mm (1), are o direcţie oblică inferior şi la stânga, descriind frecvent o curbă cu
concavitatea la dreapta. După un scurt traiect, se termină furnizând prima arteră
jejunală şi artera artera pancreaticoduodenală inferioară, atunci când aceasta din
urmă nu se desprinde din mezenterica superioară (1,33,35), Trunchiul mai furnizează
arteriole destinate elementelor rădăcinii mezenterului, nodulilor limfatici mezenterici
superiori şi excepţional, o arteră pentru muşchiul suspensor al duodenului (muşchiul
lui Treitz).
Ramul hepatic al arterei mezenterice superioare este o arteră inconstantă,
fiind prezent în 15% din cazuri, după Rio Branco (citat de 1) şi în 8% din cazuri, după
(1). Are un calibru variabil, ia naştere posterior pancreasului şi atunci când există
este primul ram al mezentericii superioare. Se îndreaptă transversal spre dreapta şi
după ce încrucişează vena portă devine ascendent, urcă posterior elementelor
pediculului hepatic şi acolat ramului drept al venei porte, pătrunde în hilul ficatului
împreună cu acesta, distribuindu-se lobului drept al ficatului. El nu prezintă nici o
anastomoză cu artera hepatică a trunchiului celiac (1,36).
Artera unghiului duodenojejunal (artera angulară) are o autonomie care-i
justifică numele, ea fiind exclusiv destinată acestui unghi, dar teritoriul său este
întotdeauna relativ restrâns. De calibru redus, ia naştere în porţiunea
interduodenopancreatică, frecvent la nivelul marginii inferioare a corpului
pancreasului, câteodată dintr-un trunchi comun cu artera pancreaticoduodenală
inferioară (trunchi pancreaticoduodenojejunal) şi mai rar dintr-un trunchi comun cu
prima arteră jejunală. Abordează unghiul duodenojejunal fie pe faţa sa anterioară, fie
prin versantul său drept şi se împarte în două ramuri de calibru inegal, anterior şi
posterior, ramul anterior fiind mai voluminos şi el se anastomozează cu prima arteră
jejunală (formând arcada arterială angulară). Artera angulară vascularizează şi
ligamentul suspensor al duodenului (1,9,37,38).
Ramurile duodenale, descrise de (2,3), care iau naştere din artera
mezenterică superioară, la trecerea acesteia pe sub pancreas, se distribuie celei de
a patra porţiuni (ascendentă) a duodenului.

Coloana vertebrală
Aortă
A. hepatică
A. pancreatico-duodenală sup. Aa. diafragmatice inf.
A. gastroepiploică dr.
Trunchiul celiac
Aa. pncreatico-
duodenale post. Gl. suprarenală

Pilor
A. mezenterică sup.

Gl. suprarenală
Jejunul deplasat
A. pilorică
spre stânga
V. cav
A. pancreatico-
Duoden duodenală inf.

Rinichi Rinichi
 Fig.14 - Circulaţia arterială a duodenului (după 2).

Arterele colice drepte, destinate jumătăţii drepte a intestinului gros, işi au

originea din concavitatea arterei mezenterice superioare. Ele trec prin mezenter,
unde sunt iniţial conţinute, în alt repliu al peritoneului, mezocolonul lombar drept,
care ataşează jumătatea dreptă a intestinului gros la peretele posterior al
abdomenului. Aceste artere sunt în număr de trei: superioară, mijlocie şi inferioară
(1,2,3,12,13,14).
Artera unghiului colic drept (a. flexurae dextre) sau artera colică dreaptă
superioară (1), ia naştere de pe faţa anterioară sau de pe flacul stâng al arterei
mezenterice superioare, în porţiunea sa preduodenală, puţin sub marginea inferioară
a pancreasului. Ram voluminos, se îndreaptă oblic spre dreapta, descriind o uşoară
curbă cu convexitatea inferior şi la dreapta. Ìncrucişează anterior vena mezenterică
superioară, faţa anterioară a celei de a treia porţiuni a duodenului (pe sub peritoneul
parietal posterior, pe care-l ridică, determinând un mic repliu), se angajează în
rădăcina mezocolonului transvers, unde încrucişează cea de a doua porţiune a
duodenului, devenind un organ parietal. Se termină inferior şi medial unghiului drept
al colonului, împărţindu-se în două ramuri: ascendent şi descendent (1,2,12,37,39).
Ramul ascendent se angajează în mezocolonul transvers şi se anastomozează cu
ramul drept al arterei colice stângi superioare sau al arterei colice medii, pentru a
forma arcada arterială marginală a colonului transvers (a lui Riolan), din a cărui
convexitate pleacă ramurile arteriale destinate colonului transvers (1,2,12,40,41).
Porţiunea mezocolonului transvers cuprinsă între rădăcina sa şi arcul arterial este
avasculară şi la acest nivel se face abordul chirurgical în gastroenteroanastomozele
posterioare transmezocolice (procedeul von Hacker). Ramul descendent merge de-
a lungul colonului ascendent şi se anastomozează cu ramul ascendent al arterei
colice mijlocii sau cu ramul colic al arterei ileocolice, când prima arteră lipseşte (1,42,
43, 44,45).
Artera colică dreaptă (a. colica dextra) sau artera colică dreaptă mijlocie,
sau artera colonului ascendent (9), este un ram inconstant, putând să lipsească
(25% din cazuri, după 1, sau 15-48% după 9, sau 10% din cazuri după 15, care o
găseşte însă şi dedublată în 65 din cazuri), sau să ia naştere dintr-un trunchi comun
cu artera unghiului colic drept, cu care constituie ramul colic al lui Waldayer, sau
poate lua naştere din artera ileocolică (1,9,15,37,39,40). De la origine, în rădăcina
mezenterului, puţin sub cea de a treia porţiune a duodenului, ea se îndreaptă
transversal în afară, pe sub peritoneul parietal posterior şi se termină în apropierea
colonului ascendent, împărţindu-se în două ramuri: ascendent, care se
anastomozează cu ramul descendent al arterei unghiului colic drept; b. descendent,
care se anastomozează cu ramul colic al arterei ileocolice, formându-se astfel
arcada marginală a colonului ascendent (drept), din care pleacă ramurile colice
(1,2,12,41,42,45).
Artera ileocolică (a. ileocolica) sau artera colică dreaptă inferioară, este
ultimul ram colateral drept al arterei mezenterice superioare şi în acelaşi timp este
ramul cel mai voluminos al acesteia, având un calibru de 3-4 mm (1). Considerată de
unii autori ca ram terminal al arterei mezenterice superioare, artera ia naştere de pe
flancul drept al acesteia, la nivelul în care aceasta părăseşte rădăcina mezenterului,
pentru a se agaja în porţiunea flotantă a acestuia. Situată sub peritoneul parietal
posterior, ea se îndreaptă oblic inferior şi spre dreapta, spre unghiul ileocolic, cel mai
frecvent trecând posterior venei mezenterice superioare, încrucişând apoi anterior
vena cavă inferioară, ureterul, vasele gonadice şi psoasul. Se termină la 4-5 cm de
unghiul ileocolic şi modul său de terminare este variabil a. printr-un buchet de ramuri
terminale, cazul cel mai frecvent (65% din cazuri, după 1); b. printr-o buclă arterială
din care se desprind ramurile sale; c. printr-un ram principal, celelalte ramuri
colaterale fiind considerate colaterale ale acestuia (Hovelacque şi Sourdin, citaţi de
1). După Hovelacque şi Sourdin, artera se poate termina prin două trunchiuri
principale, unul colic şi celălalt ileal. Ramul colic urcă de-a lungul colonului ascendent
şi se anastomozează cu un ram descendent al arterei colonului ascendent sau când
aceasta lipseşte cu ramul descendent al arterei unghiului colic drept. Ramul ileal se
încurbează spre intestinul subţire şi se anastomozează cu ramul terminal descendent
al arterei mezenterice superioare, formând arcada ilecolică. Această arcadă există
de una singură pe o lungime de 40–50 centimetri din ileonul terminal (2,3). Din
arcada ileocolică şi din arcada paracolică iau naştere vasele terminale drepte
destinate cecului şi colonului (1,2,12,46, 37,49,50) .
În general, ramurile terminale ale arterei ileocolice sunt în număr de cinci:
ramul colic, ramul ileal, arterele cecale anterioară şi posterioară şi artera
apendiculară, de unde şi numele care i se mai dă: artera ileobiceco-
apendiculocolică (1,2,3,6,9,18,20).
Ramul colic (ramus colicus) sau artera colică ascendentă, descrie o curbă
cu concavitatea superior, apropiindu-se din ce în ce mai mult de colonul ascendent,
merge apoi vertical şi ascendent, paralel cu colonul, pentru a se anastomoza cu
ramul descendent al arterei colice drepte sau când aceasta lipseşte, cu ramul
descendent al arterei unghiului colic drept, contribuind astfel la formarea arcadei
marginale a colonului ascendent (1,2,41,42,44,51).
Ramul ileal (ramus ilealis) sau artera recurentă ileală (1), se angajează
imediat în mezenter, merge paralel cu marginea mezenterică a porţiunii terminale a
ileonului şi se anastomozează prin inosculaţie cu ramul terminal drept al arterei
mezenterice superioare, formând arcada arterială a ultimei anse ileale
(anastomoza juxtaileală). Uneori, ramul ileal poate fi dublu (1,38,45).
Artera ileocolică şi ramul său ileal, pe de o parte şi ramul terminal drept al
arterei mezenterice superioare, pe de altă parte, reprezintă arcada arterială care
delimitează aria avasculară a lui Trèves, ce reprezintă locul de unire între
vascularizaţia intestinului subţire şi cea a colonului.
Arterele cecale ar putea fi considerate ca artere drepte lungi şi voluminoase,
căştigând o dezvoltare considerabilă din cauza volumului considerabil al cecului.
Artera cecală anterioară (a. cecalis anterior) se îndreaptă oblic inferior şi
lateral, ajungând la nivelul unghiului ileocolic, încrucişând marginea dreaptă a originii
colonului ascendent, de care ea rămâne totuşi la o distanţă de 1 cm înainte de a se
acola la faţa anterioară a cecului, unde se ramifică dând ramuri mediale şi laterale.
Ea furnizează de asemenea 1-2 ramuri subţiri feţei anterioare a ileonului terminal.
Artera este cuprinsă în repliul peritoneal mezentericocecal, pe care-l ridică,
determinând formarea în spatele acestuia a fosetei cecale superioare (1,2,3,12,34).
Artera cecală posterioară (a. cecalis posterior), mai voluminoasă ca
precedenta, prezintă aceeaşi direcţie ca şi aceasta. Ea încrucişează posterior
terminarea ileonului şi ajunge pe faţa posterioară a cecului, unde se ramifică în 2-3
ramuri. Artera dă frecvent o mică arteriolă bazei apendicelui şi uneori poate furniza
(dar mai rar ca cecala anterioară) ramuri subţiri feţei posterioare a ileonului terminal.
Poate da naştere uneori şi arterei apendiculare (1,2,3,12,13,14,34).
Artera apendiculară (a. appendicularis), destinată apendicelui şi mezoului
său, se detaşează fie direct din artera ileocolică, fie dintr-un trunchi comun cu artera
cecală posterioară. Mai rar, se poate desprinde dintr-o arcadă primară. Uneori artera
poate fi dublă. Artera încrucişează faţa posterioară a ileonului terminal, se angajează
în mezoapendice, apropiindu-se de apendice, pe care-l atinge la un nivel variabil şi îl
însoţeşte până la extremitatea acestuia, dând naştere, la intervale mai mult sau mau
puţin regulate, la vase scurte apendiculare. Acestea se comportă la fel ca şi
arterele intestinale: se ramifică pe cele două feţe şi se termină în pereţii lui. Aceste
ramuri apendiculare sunt în mod obişnuit în număr de 3-4, dar câteodată pot fi doar
2, dar se pot întâlni până la 7 sau 8 ramuri, numărul lor variând în funcţie de
lungimea apendicelui. Artera apendiculară dă şi un ram fundului cecal şi câteva
ramuri pentru ileon (1,2,18,34,42). Rar, ea poate da o arteră ileoapendiculară, ram cu
traiect recurent, cuprins în repliul peritoneal ileoapendicular. După (2), frecvent,
artera apendiculară mai dă naştere la o arteră cecoapendiculară, care se îndreaptă
spre cec şi el consideră că artera apendiculară este cel mai adesea o arteră
independentă, adică nu se anastomozează cu nici o arteră din vecinătate.

Mezocolon ascendent
Bandeleta A. ileocolică
marginii libere A. colică asendentă
Rădăcina mezenterului

A. cecală post. Recesul ileo-cecal sup.

A. app. recurente
Şanţul paracolic
A. ileală
A. cecală ant. Ileon
Pliul ileocecal

Cec Recesul ileo-cecal inf.

Mezoapendice
A. apendiculară

Pliuri cecale Aplendice vermiform

Recesul retro-cecal
 Fig.15 - Modul de terminare al arterei ileobicecoapendiculocolică (după 9)

Arterele colice drepte, anastomozându-se de-a lungul colonului ascendent,

determină formarea unei arcade arteriale, veritabilă arcadă marginală (Mondor, citat
de 1), numită arcada marginală a colonului ascendent (1,2,37,52,53). Din aceste
diferite anastomoze prin care se termină arterele colice drepte, rezultă o serie de
arcade lungi care au convexitatea orientată spre intestinul gros. Aceste arcade dau
naştere la rândul lor, din convexitate, la artere mai mici, dar mai numeroase ca
arterele colice din care provin. Toate se îndreaptă către intestinul gros şi se termină
fie direct, fie formând noi arcade: cele inferioare se ramifică pe cec trimiţând în mod
constant şi un ram lung şi subţire către apendicele cecal; cele mijlocii se distribuie
colonului ascendent; cele superioare se distribuie jumătăţii drepte a colonului
transvers (1,2,39,41,54,55,56)
Artera colică medie (a. colica media) a lui Franz, sau artera colonului
transvers, este un ram inconstant (putând lipsi în 25% din cazuri, după 1), care ia
naştere de pe faţa anterioară a arterei mezenterice superioare, sub marginea
inferioară a corpului pancreasului şi puţin deasupra arterei unghiului colic, uneori
putând lua naştere dintr-un trunchi comun scurt (1-2 cm) cu aceasta. Artera pătrunde
imediat în mezocolonul transvers, se îndreaptă antero-superior, uneori uşor oblic de
la dreapta la stânga, terminându-se prin două ramuri, drept şi stâng, care iau parte la
formarea arcadei arteriale marginale a colonului transvers (arcada lui Riolan),
prin anastomoza cu ramurile corespunzătoare ale arterelor unghiului colic drept şi
colică stângă superioară (1,2,12,50,52,57,58,59). Această arcadă reprezintă
porţiunea transversală, mobilă, a arcadei marginale a colonului, situată de-a lungul
marginii mezocolice a colonului transvers. Din arcadă se desprind fie arcade primare,
fie direct vase scurte, destinate colonului transvers.
Arterele intestinale sau jejunoileale.
Ramurile pentru intestinul subţire sunt în număr foarte variabil (între 12-20
pentru (2), 10-16 pentru (1), 12-15 pentru (6)) şi toate iau naştere din convexitatea
arterei mezenterice superioare (marginea stângă), fiind destinate porţiunii flotante a
intestinului subţire. Ele iau naştere de pe marginea stângă a arterei mezenterice
superioare, pe toată întinderea acesteia, ca dinţii unui pieptene, dar cu o dispoziţie
neregulată, putând fi dispuse scalariform (cazul cel mai frecvent), fie, din contra, ele
iau naştere relativ apropiate una de cealaltă, tipul “în buchet”; în acest caz mai
voluminoase, dar mai puţin numeroase. A doua, a treia şi a patra arteră sunt cele mai
voluminoase dintre arterele intestinale. După (6) şi (9), calibrul ramurilor intestinale
diminuă de la origine spre terminarea arterei mezenterice superioare.
Testut (2) şi Paturet (1) împart arterele intestinale în două grupuri, superior şi
inferior. Grupul superior cuprinde 4-5 artere de calibru mare, arterele doi, trei şi
patru putând avea un calibru asemănător celui al terminării arterei mezenterice
superioare. Aceste artere se desprind din artera mezenterică superioară anterior
pătrunderii acesteia în rădăcina mezenterului, mergând pe sub peritoneul parietal
posterior. Cele inferioare iau naştere la intrarea mezentericii superioare în mezenter,
fiind de la început intramezenterice. Arterele se îndreaptă aproape orizontal,
încrucişează partea stângă a porţiunilor a treia şi a patra ale duodenului, pentru a se
distribui anselor intestinale superioare sau orizontale.
Grupul inferior cuprinde 8-10 artere, mai subţiri decât precedentele şi a căror
lungime va diminua sre terminarea intestinului subţire. Ele iau naştere în mezenter şi
se îndreaptă oblic inferior şi la stânga, apropiindu-se cu atât mai mult de verticală cu
cât sunt dispuse mai inferior. Se distribuie anselor intestinale inferioare sau verticale.
Imediat după origine, ele pătrund între cele două foiţe ale mezenterului şi se
îndreaptă antero-inferior către marginea concavă a intestinului subţire. După un
traiect de 5-10 cm, acestea se bifurcă într-un ram superior şi altul inferior: Ramul
superior se anastomozează cu ramul inferior al arterei precedente, iar ramul
inferior se anastomozează cu ramul superior al arterei următoare (1,2,12,37,39,51).
Din aceste anastomoze rezultă un lung şir de arcade primare sau de ordinul
întâi, a căror convexitate este orientată spre concavitatea intestinului subţire. Din
convexitatea fiecâreia din aceste arcade pleacă 4-5 ramuri care se bifurcă şi se
anastomozează la rândul lor dând naştere astfel unei noi serii de arcade mai mici
decât precedentele, arcadele secundare sau de ordinul doi.

Ram arterial Ram arterial

Ramuri ce se formează din ansă

Ramuri ce se formează din ansă

Ramuri
terminale

Ansa
arterială
Ramuri
terminale

Ramuri terminale

Fig.16 – Arcadele paraintestinale (după 2) Două ramuri arteriale ce se anastomozează formând

o ansă; ramuri ce i-au naştere din convexitatea aceste anse pentru a forma un sistem de anse
mai mici;

Din aceste arcade pleacă un număr şi mai mare de ramuri ce se bifurcă şi se

anastomozează între ele formând o a treia serie de arcade, arcadele terţiare sau de
ordinul trei, care au ochiurile mai mici. Astfel se formează în general trei serii de
arcade, rareori patru sau cinci, întotdeauna din ce în ce mai mici, dar mereu orientate
în acelaşi sens, cu convexitatea privind intestinul (1,2,6,9,12,60).
Numărul acestor arcade este variabil de-a lungul intestinului subţire. La nivelul
primelor anse intestinale (de la prima la a patra arteră jejunală), cel mai frecvent nu
există decât o singură serie de arcade (arcade primare). Prima arcadă primară este
formată prin unirea arterelor pancreaticoduodenale inferioare (stângi) şi primele
artere jejunale, participând la vascularizaţia porţiunii ascendente a duodenului şi
unghiului duodenojejunal. După (9), ea există în 61% din cazuri. La nivelul terminării
ileonului, pe ultimii 20-30 cm ai acestuia (după 9), există de asemenea o singură
arcadă, formată de către anastomoza juxtaileală între ramul terminal drept al arterei
mezenterice superioare şi ramul ileal al arterei ileocolice. Pe tot restul porţiunii
flotante a intestinului subţire (de la a şasea până la ultima ansă ileală), se întâlnesc
de regulă trei, mai rar patru arcade suprapuse (Corsy şi Aubert, citaţi de 1). Acest
dispozitiv vascular, net aparent la nivelul marginii aderente a mezenterului, permite
să se diferenţieze ansele intestinale în cursul unei intervenţii chirurgicale. Din ultima
serie de arcade se desprinde la distanţă de marginea mezenterică a intestinului
subţire un vas arterial mai mult sau mai puţin festonat, paralel cu intestinul, numit
vasul paralel al lui Dwight.
Forma arcadelor este variabilă, fiind dependentă de lungimea arterelor
intestinale şi de anastomozele lor. Ele sunt lungi şi în arc de cerc atunci când direcţia
arterelor este divergentă, sunt scurte şi în general ogivale atunci când arterele sunt
paralele între ele, ca urmare a originii lor spaţiate de la nivelul trunchiului arterei
mezenterice superioare (Villemin, Dufour, citaţi de 1). Ìn ceea ce priveşte arcadele
primare, forma lor depinde de bifurcarea mai mult sau mai puţin precoce a arterelor
intestinale care le formează (1,2,6, 39,60,61).
Din convexitatea vasului paralel iau naştere vasele drepte (vasa recta),
ramuri nutritive intestinale. Acestea sunt arteriole cel mai adesea rectilinii (artere
drepte), uneori uşor sinuoase, paralele între ele, care abordează intestinul
perpendicular pe axul său, prin marginea sa mezenterică. Ele pot lua naştere: a. fie
izolat, tipul simplu; b. fie dintr-un trunchi comun, care ulterior se împarte în două
ramuri, tipul bifurcat, destinate feţelor anterioară şi posterioară ale aceluiaşi
segment intestinal (având o lungime de aproximativ 1 cm); fiecare pereche este
separată de vecinele sale printr-un spaţiu intervascular, mai mult sau mai puţin
încărcat cu grăsime, lunetele lui Monks; c. fie dintr-un truchi comun foarte ramificat,
tipul ramificat, tip care se observă în special la nivelul părţii iniţiale a jejunului şi
arterele drepte sunt cele mai lungi (1,2,6,9,51,60,61).
Lungimea arterelor drepte variază între 2-10 cm, iar calibrul lor este cuprins între 0,3-
0,5 mm. Cele ale primelor arcade arteriale (arcadele de primul ordin), cu excepţia
primei artere jejunale, sunt lungi, groase, dar puţin numeroase. Ìn porţiunea mijlocie
a intestinului subţire, lungimea lor diminuă de sus în jos şi ele nu măsoară decât 15-
20 mm. Ìn porţiunea terminală a ileonului, lungimea vaselor drepte creşte din nou,
dar nu mai atinge lungimea arterelor din porţiunea mijlocie a intestinului.
Arterele drepte şi ramificaţiile lor merg mai întâi între cele două foiţe ale
mezenterului, apoi ele se aplică pe feţele intestinului. Ìn grosimea mezenterului, două
artere drepte învecinate se pot anastomoza între ele printr-un ram transversal situat
de regulă la distanţă de intestin.
Punctul lor de pătrundere în peretele intestinal este situat la distanţă de
marginea mezenterică, punctele de penetrare fiind separate între ele printr-o distanţă
de 7-10 mm în medie, în aşa fel încât două vase drepte ale aceleiaşi perechi,
îndepărtându-se unul de celălat, formează o adevărată pensă vasculară pe intestin,
dispozitiv care nu împiedică circulaţia sângelui în cazul de distensie sau micşorare a
calibrului ansei intestinale. Unele vase drepte furnizează uneori la nivelul marginii
mezenterice a intestinului, un ram arterial, ramul recurent, “în eşarfă”, care
înconjoară oblic această margine, pentru a pătrunde în peretele intestinal pe
versantul opus. De asemenea, unele artere recurente furnizează ramuri foarte subţiri,
ramuri retrograde, destinate irigării intervalului cuprins în spaţiul dintre două vase
drepte (banda hilară). Aceste ramuri sunt rare, fiind negate de unii autori
(Hovelacque). Marginea mezenterică este regiunea cea mai slab vascularizată a
intestinului subţire şi ea constituie o zonă slabă în suturile intestinale de tip termino-
terminal. Frecvent, pentru acelaşi teritoriu intestinal, numărul arterelor anterioare nu
este egal cu numărul arterelor posterioare. Ramurile de ramificare ale unei artere
anterioare pot corespunde unui teritoriu deservit de mai multe artere posterioare sau
invers. Vasele drepte se ramifică în peretele intestinal şi în special în submucoasă şi
practic şi fiziologic ele pot fi considerate artere de tip terminal (1,2,6,).

Fig.17 - Ramificaţia vaselor drepte în peretele intestinal (după 6)

Prima arteră intestinală (jejunală) are o dispoziţie un pic mai specială. Ea se

desprinde din artera mezenterică superioară când aceasta se degajează de pe faţa
posterioară a pancreasului şi îi încrucişează marginea inferioară îndreptându-se spre
stânga, spre unghiul duodenojejunal, bifurcându-se în aproapierea acestui unghi.
Dintre cele două ramuri ale bifurcării, cea dreaptă se orientează spre dreapta,
de-a lungul marginii pancreasului, porţiunii a patra şi a treia a duodenului şi se
anastomozează cu artera pancreaticoduodenală inferioară; cea stângă se
deplasează de-a lungul părţii iniţiale a jejunului şi se anastomozează cu a doua
arteră intestinală, formând extremitatea superioară a primei serii de arcade 91,2,6).
Uneori, arcada marginală poate lipsi şi la acest nivel (Couinaud 1963, citat de
1) vascularizaţia primei anse, uneori chiar şi a celei de-a doua, este asigurată dintr-
un trunchi comun de artere pancreaticoduodenale inferioare, trunchi care ia naştere
tot de pe marginea stângă a arterei mezenterice superioare. Astfel, ligaturarea ei în
cursul unei duodenopancreatectomii cefalice riscă de a devasculariza porţiunea
iniţială a jejunului.
Ultima ansă ileală, considerată mai puţin vascularizată (zona avasculară
Trèves) primeşte de fapt o vascularizaţie bună datorită ramului ileal recurent din
artera ileocolică, care se anastomozează cu terminarea arterei mezenterice
superioare (49).
Existenţa arcadei marginale face posibilă secţionarea unui număr de artere
jejunale sau ileale fără a compromite vitalitatea intestinului, ceea ce pemite izolarea
unui segment intestinal de până la 60 centimetri vascularizat doar prin artera
supraiacentă sau subiacentă şi arcada marginală, în cadrul realizării unei anse în “Y”
din chirurgia digestivă.
Modul de terminare al arterelor intestinului subţire. Ramurile terminale din
arterele intestinale merg între tunica seroasă şi musculară, apoi ele o traversează pe
aceasta din urmă pentru a ajunge în stratul submucos (2,3).
Ramuri pentru tunica musculară. Traversând stratul fibrelor musculare,
arterele intestinale emit un număr de ramuri pentru vascularizaţia acestora. Acestea
se termină într-o reţea capilară cu ochiuri rectangulare a căror axă mare este
paralelă cu fibrele musculare, longitudinal pentru fibrele musculare longitudinale şi
transversal pentru fibrele musculare transversale.
Reţeaua submucoasă. Ajunse în tunica submucoasă arterele se ramifică şi
se anastomozează în aşa fel încât formează în ansamblu o reţea cu ochiuri
patrulatere, reţeaua submucoasă. Ramurile eferente ale reţelei submucoase se
îndreaptă oblic spre mucoasă şi chiar înainte de a pătrunde în mucoasă se desfac
fiecare într-un buchet de arteriole fine cu direcţie ascendentă. Acestea sunt ramurile
proprii ale mucoasei. Privite din faţă, ele apar ca o serie de raze care iau naştere
dintr-un centru comun, stelele lui Heller.
Reţeaua mucoasă. După ce au furnizat câteva ramuri muscularei mucoasei,
arterele mucoasei se ridică vertical prin grosimea corionului mucos până aproape de
suprafaţa liberă. Ele se distribuie glandelor, vilozităţilor, foliculilor izolaţi şi plăcilor lui
Peyer.
Arteriolele destinate glandelor se îndreaptă infero-superior, trimiţându-şi
totodată anastomoze transversale şi oblice, în final formând o reţea capilară cu
ochiuri rectangulare în jurul tubilor glandulari, asemănătoare cu reţeaua din jurul
gladelor întâlnită şi la stomac. Aceste plexuri sunt legate de plexurile vecine prin
anastomoze transversale şi ajung până aproape de epiteliu. La acest nivel fiecare
orificiu glandular este înconjurat de un inel vascular. Dar, cum aceste orificii sunt
foarte apropiate unele de altele, inelele vasculare (coronae tubulorum) care le
înconjură ajung în contact cu inelele vecine, confundându-se parţial unele cu altele
şi se formează astfel o reţea, reţeaua superficială, care ocupă toată suprafaţa
mucoasei.
Arterele vilozitare. Sistemul sanguin al vilozităţii intestinale este reprezentat
de un trunchi arteriolar ce provine din reţeaua corionică, care se ridică de la bază
până la vârful vilozităţii, unde se recurbează formând o ansă pentru a da naştere
trunchiului venular. În traiectul ei, artera vilozitară emite o multitudine de capilare
care se ramifică şi se anastomozează, formând o bogată reţea capilară din care ia
naştere vena. Această reţea, intermediară între trunchiul arteriolar şi trunchiul
venular (aferent şi eferent), este formată din capilare foarte fine (7–8 microni) ,
având conservată structura lor embrionară, asemănătoare cu aceea a capilarelor din
lobulul hepatic şi din glomerulul renal. Ochiurile ei sunt foarte neregulate, dar cele
mai multe dintre ele sunt alungite şi se dispun la suprafaţa vilozitară, pe membrana
limitantă care este ridicată de ele. Vilozităţile de mici dimensiuni nu au decât o
singură arteră şi o singură venă, iar vilozităţile mai voluminoase, în special cele de
formă lamelară, pot avea 2, 3 sau chiar mai multe artere şi tot atâtea vene.
Foliculii izolaţi primesc un număr de artere care ajung pe suprafaţa lor
exterioară, unde se ramifică şi se anastomozează astfel încât formează o bogată
reţea, reţeaua perifoliculară. Din această reţea pornesc numeroase ramuscule
foarte fine, foarte delicate care se distribuie ca nişte “raze” sau “spiţe de la roată”
(Renaut), către centrul foliculului unde se tremină formând anse care au concavitatea
orientată spre exterior.
La nivelul plăcilor Peyer arterele pătrund în peretele ce desparte foliculii şi
formează în jurul fiecăruia dintre ei o reţea abundentă cu ochiuri poligonale sau
rotunjite, de unde pornesc ca “spiţele de la roată”, capilare care se îndreaptă ca nişte
“raze” spre centru.
Variante ale arterei mezenterice superioare şi ale ramurilor sale.
Artera mezenterică superioară poate să mai ia naştere în două feluri: ea poate
să aibă la origine trunchi comun cu artera hepatică (trunchi hepatomezenteric) sau
printr-un trunchi comun cu artera celiacă (trunchi celiomezenteric), dispoziţie normală
la unele animale. Trunchiul hepatomezenteric este relativ mai frecvent decât cel
celiomezenteric, fiind citat în literatură de către mulţi autori (30,55,68,69,70,71).
Trunchiul celiomezenteric este o variantă mai rară, din artera mezenterică superioară
putând lua naştere, printr-un trunchi comun, toate cele trei ramuri ale trunchiului
celiac sau numai două dintre acestea, cea de a treia luând naştere din altă sursă
arterială, cel mai frecvent din aortă (68,70,71,72). Întâmplător, ea poate furniza artera
gastroduodenală (1,2,73), artera gastroepiplooică dreaptă (34), o arteră pancreatică
(21,22,23,24), o arteră splenică accesorie (74,75), artera cistică (1,2,34).
Cel mai frecvent, artera mezenterică superioară poate da naştere unei artere
hepatice suplimentare sau drepte (30,70,71,74,76,77,78,79,80,81), uneori putând lua
naştere două artere hepatice (62,63,65,82) sau chiar trei artere hepatice (54,83,84).
Uneori, între originea arterelor mezenterică şuperioară şi cea inferioară, se
poate desprinde din aorta abdominală o arteră mezenterică mijlocie, care de regulă
se distribuie colonului transvers (80,85).
În cazul absenţei arterei mezenterice inferioare (Fleischmann, citat de 1,2,9)
artera mezenterică superioară furnizează arterele colice sângi şi artera hemoroidală
superioară.
Poate primi şi o anastomoză mare de la artera hepatică. Haller şi Hyrtl (citaţi
de 1,2) au observat fiecare câte un caz de persistenţă a arterei omfalomezenterice:
În cazul observat de Haller artera anormală se îndrepta spre ombilic şi dădea un ram
pentru urac; în cazul găsit de Hyrtl, artera se pierdea în grosimea muşchiului mare
drept abdominal (Lardenois şi Okinczicz, citaţi de 1).
După (34) artera ileocolică este cea mai variabilă dintre ramurile colice ale
arterei mezenterice superioare. Arterele colice medii accesorii prezintă o importanţă
clinică în cazurile în care vascularizaţia arterială a colonului din artera mezenterică
superioară se întinde până la flexura colică stângă sau chiar la colonul descendent.
Arterele colice medii accesorii au fost descrise ca ramuri ale arterei gastroduodenale
sau ale arterei gastroepiplooice stângi. Dacă sunt prezente ramuri accesorii din
artera mezenterică inferioară, acestea vascularizează colonul transvers până la
flexura colică dreaptă. În mod normal, anastomozele de-a lungul colonului sunt
formate de ramuri diferite (artera marginală), având un calibru suficient pentru a
asigura circulaţia colaterală. Anastomozele între mezenterica superioară şi cea
inferioară lipsesc în aproximativ 2% din cazuri. Arcada dintre colica dreaptă şi
ileocolică este absentă în aproximativ 6% din cazuri)

A. colică medie

A. maginală

A. colică dreaptă A. mezenterică sup

A. marginală

Aa. jejunale
A. ileocolică A. mezenterică inf.
Aa. ileale

A. colică stângă
A. rectală sup. Aa. sigmoidiene

Fig.18 - Artera mezenterică superioară cu ramurile sale: arterele ileocolică, artera colică dreaptă,
artera colică medie

Fig.19 - Trunchi comun: artera Fig.20 - Trunchi comun: artera Fig.21 - Trunchi comun: artera
ileocolică şi artera colică colică medie şi artera colică ileocolică şi arterele colică
dreaptă (20%) dreaptă (22%) dreaptă şî mijlocie (1%)
 Fig.23 - Artera colică medie este absentă;
Fig.22 - Arteră colică dreaptă absentă; arterele ioocolică
arterele ileocolică şi colică dreaptă sunt
şi colică medie sunt ramuri separate din artera
ramuri separate în ¾ din cazuri, iar in rest
mezenterică superioară (10%)
provin dintr-un trunchi comun (5%)

Fig.24 - 2 artere colice drepte dintr-un trunchi comun cu

Fig.25 - 3 artere colice drepte (1%)
artera colică mijlocie şi artera ileocolică (6%)
 Fig.27 - 2 artere colice medii dintr-un trunchi
Fig.26 - 2 artere colice mijlocii; cele 4 artere
comun cu artera ileocolică şi colică dreaptă
colice au origini separate (1%)
(4%)

Fig.28 - 2 artere colice medii dintr-un trunchi comun cu o

Fig.29 - 3 artere colice medii (2%)
arteră colică medie şi o arteră colică dreaptă (4%)

Fig.31 - Trunchiul principal al arterei colice stângi îşi

Fig.30 - Arteră colică accesorie stângă din
are originea în artera mezentrică superioară (în
artera mezenterică superioară sau din artera
unele cazuri dintr-un trunchi comun cu artera colică
colică medie (<1%)
medie) (<1%)

Pentru (34).,artera apendiculară poate merge anterior de ileon, atunci când

ramurile sale se află la distanţă fată de artera cecală. În mod normal artera
apendiculară, ca ram din artera cecală anterioară, merge pe faţa dorsală a ileonului.
Ìn cazurile de arteră apendiculară dublă, o arteră este dorsală şi cealaltă anterioară
faţă de ileon.
 Fig.32 - Originea din artera ileocolică proximal de Fig. 33 - Originea din divizarea arterei
divizarea acesteia (3%) ileocolice (28%)

Fig.34 - Originea din ultimul ram destinat ileonului Fig.35 - Originea din artera cecală posterioară
(35%) (12%)

Fig.37 - Originea din ramul cecal ascendent sau dintr-un

Fig.36 - Originea din artera cecală anterioară
trunchi comun cu artera ileocolică şi artera colică dreaptă
(20%)
(2%)
 Ramul ascendent
A. ileocoli

Ramul cecal anterior

Ramul cecal posterior
Ramul ileal

A.apendiculară

Fig.38 - Artera apendiculară merge anterior de ileon

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. PATURET G. - Traité d'Anatomie Humaine. Ed. Masson, Paris, 1964, 489-510.

2. TESTUT L. - Traité d’Anatomie humaine. Tome deuxème. Angéiologie-Système
nerveux central. Ed. Gaston Doin, Paris, 1921, 210-216.
3. TESTUT L., LATARJET A. – Appareil de la digestion, tome quatrième, Paris, 1949,
186-189, 215-2216, 232.
4. MICHELS N.A. - Blood supply and anatomy of the upper abdominal organs,
Lippincot Philadelphia, 1955, 141-142, 248-273, 377-511.
5. MICHELS N.A. - Introduction in anatomic descriptions. The abdominal aorta and its
branches. In: Luisada AA (ed) Development and structure of the cardiovascular
system. McGraw-Hill, New York, 1961, 127-156.
6. ROUVIÈRE H., DELMAS A. – Anatomie Humaine déscriptive topographique et
fonctionnelle. Tome 2.14-edition, Ed. Masson, Paris, 1997, 185-190, 398, 428.
7. RIGAUD A., SOUTOUL J. H.,- Le niveau d'origine des arteres issues du sisteme
collateral segmentaire ventral de l'aorte abdominale. CR Ass. Anat. Reunion. , 1959,
46, pag. 7150726.
8. REPCIUC E. – Anatomie. Angiologia, glandele endocrine. Ed. Did. şi ped.,
Bucureşti, 1966, 130.
9. CHEVREL J.P. – Anatomie clinique. Le tronc. Springer-Verlag France, 1994, 319,
342-343, 361-362.
10. ANSON B.J. - The topographical pozitions and the mutual reletions of the visceral
branches of the abdominal aorta. A study of 100 consecutive cadavers. Anat. Rec.,
1937, 67, 7-15.
11. CALAS F., MARTIN R. - Considerations anatomiques sur l'origine de l'artere
 mesenterique superieure. Actualites Chirurgicales, Masson. Paris, 1978, 36-38.
12. GRAY H. – Gray’s Anatomy – Thirty-seventh edition. Ed. Churchill Livingstone,
Londra, 1989, 768-772.
13. CHIRIAC M., ANTOHE ŞT. D., ZAMFIR M. – Anatomia trunchiului, vol II, Litografia
U.M.F. Iaşi, 1991, 118-119, 130-134, 158-160.
14. PAPILIAN V. – Anatomia omului, vol II. Splahnologia. Ed. ALL, Bucureşti, 1998,
105-106, 114, 128, 132.
15. SOBOTTA - Atlas of human anatomy, Edit. R. Putz,, R. Pabst, Ed. EMI, Paris, 1993,
vol 2, 170-171.
16. BARBIN J.Y., GUNTZ M. – La circulation artérielle viscérale. Essai de
systématisation. C.R. Ass. Anat., 1971, 153, 819-945.
17. BRUNET C., MOUTARDIER V., DI MARIO V. – La région dite du «bouton cœlio-
mésentèrique», étude anatomo-chirurgicale. J.Chir. 1993, 130, 70-73.
18. BOUCHET A., CUILLERET J. - Anatomie humaine topographique, descriptive et
fonctionnelle. L’Abdomen, Ed. Masson, Paris, 1974, 248-249.
19. CALDWELL E.W., ANSON B.J. - The visceral branches of the abdominal aorta:
Topographical relationships. Am. J.Anat. 1943, 73, 27-31.
20. CHARPY-POIRIER - Anatomie Humaine. Tome II, Ed. Doin, Paris, 205-210.
21. BERTOCCHI A., BIANCO V. - La circulazione arteriosa delle vie biliari extrapatiche,
del duodeno, pancreas e della milza. Giorn. Accad. Med., Torino. 1955, 118, 141-
148.
22. BOLOGNESE A.,DI GIORGIO A., STIPA V. - Arterial vascularization of the
pancreas. Anatomical findings by means of vascular injection of plastic material.
Surg. in Italy. 1979, 9, 346-351.
23. CALAS F., MARTIN R., BOUCHET Y., POLLIAK D. - Les artères de la tête du
pancréas. C. R. Assoc. Anat., 1955, 42, 362-367
24. CARLES J., MIDY D., SARIC J., VIDEAU D. - Anatomic basis of vascular
distribution in combined removal of liver and pancreas. Surg. Radiol. Anat., 1994,
16, 325-328.
25. DELAGRANGES A.B. ET BARBIN J.Y. - Contribution à l'étude de la vascularisation
artérielle du pancréas. C.R.Ass. Anat., 1966, 135, 297-307.
26. FALCONER C.W.A., GRIFFITHS E. - The anatomy of the blood vessels in the
region of the pancreas. Br.J. Surg., 1950, 37, 334-344.
27. FONTAINE C, FRANKE JF, RIBET M, LIBERSA CL - Contribution a l'étude de la
vascularisation artérièlle de la queu du pancreas. BulI Assoc Anat., 1981, 191: 101-
108.
28. PITZORNO M. - Morfologia delle arterie del pancreas. Arch. Ital. Anat. Embriol.,
1920-21, 18, 1-48.
29. WOODBURNE R.T., OLSEN L.L. - The arteries of the pancreas. Anat.Rec., 1951,
111, 255-270.
30. BERGMANN R.A., AFIFI A. K., MIYAUCHI R. - Blood supply of Common bile ducts:
Retroduodenal or Posterior Superior Pancreatoduodenal Artery. Virtual Hospital:
Illustreted Encyclopedia of human anatomy variation. 2001, 1-2.
31. BERTELLI E.,GREGORIO F. DI.,BERTELLI L., MOSCA S. - The arterial blood
supply of the pancreas:a review-II. The posterior superior pancreaticoduodenal
artery. An anatomical and radiological study. Surg. Radiol. Anat., 1996, 18, 1-8.
32. MICHELS N.A. – The anatomic of the arterial pancreaticoduodenal arcades. Their
import in regional resection involving the gallbladder, biles ducts, liver and part of the
small and large intestin. J.Internat Coll Surgeons, 1953, 37, 13-40.
33. WILMER H.A. - The blood supply of the first part of the duodenum.With description
of the gastrodudenal plexus. Surgery, 1941, 9, 679-687.
34. LIPPERT H., PABST R. - Arterial variations in man. Classification and Freqvency.
Ed. Verlag Mùnchen, 1985, 48-51.
35. BOIJSEN E., REUTER S. R., -Mesenteric arteriography in the evaluation of
inflamilimetriatory and neoplastic disease of the intestine. Radiology, 1966, 87, pag.
1028-1036.
36. NEBESAR N.A., KORNNLITH P.L., POLLARD, MICHELS N.A. - Celiac and superior
mesenteric arteries. A correlation of angiograms and dissections, Little Brown, 1969,
Boston.
37. GUYADER Le A., KERECH K., - La vascularisation artérièlle du colon des nouveau-
nés africains de Cote d'Ivoire. CR Ass. Anat. , 1965, 132, pag. 653-662.
38. SONNELAND I., ANSON BJ, BEATON L.E. - Surgical anatomy of the artedal supply
to the colon from the superior mesenteric artery based upon a study of 600 speci-
mens. Surg Gynecol Obstet., 1958, 106: 385-398
39. LAFFONT J., FUSTER R., -Considérations sur les systèmes artériels mésentériques
chez l'africain. CR Ass. Anat., 1965, 132, pag. 577-581.
40. MAYO CW - Blood supply of the colon: surgical considerations. Surg Clin. North.
Am., 1955, 35: 1117-1121.
41. MIRANDA R., SANTOS F. A., - Contribution a l'etude anatomique des arteres
coliques. CR Ass. Anat. Reunion., 1964, 127, pag. 1215-1223.
42. OUENU L., CHABROL J., - Note preliminaire sur l'anatomie fonctionnelle des
arteres de l'intestin. CR Ass. Anat. , 1954, 39, pag. 648-651.
43. POPOVICI Z., - Recherches angiographiques sur Ia vascularisation du colon. J
Chir., 1977, 113, pag. 517-526.
44. SARRAZIN R., LEWY J. B., - Contribution a l'etude de l'artere mesenterique
superieure. CR Ass. Anat. Reunion. , 1968, 53, pag. 1503 - 1518.
45. STEWARD J. A., RANKIN F. W., - Blood supply of the large intestine-its surgical
consideration. Arch. Surg., 1933, 26, pag843-891
46. CABANIER H., SENTENAC M., - Contribution a l'etude de la vascularisation
arterielle de Ia partie terminala de l'ileon. CR Ass. Anat. 1965, 131, pag. 253-258.
47. ADACHI B. - Das Arterien System der Japaner.Vol 2, Kyoto, 1928, 55-56.
48. MICHIENVICZ-NOWAK M - Arteries supplying the ascending colon in man. Folia
Morphol (Walsz), 1975, 34 : 293-300.
49. CHEVREL J. P., GUERAUD J. P., - Arteries of the terminal ileum. Diaphanization
study and surgical applications. Anat. Clin., 1978, 1, pag.95-108.
50. KOSINSKI C. - Quelques observatins sur les rameaux du tronc cœliaque et des
artères mésentèriques chez l'homme basée sur l'examen de 55 pièces anatomiques
à Wilmo. C.R. Assoc.Anat., 1928, 23, 241-260.
51. MITCHELS N, SIDDHARTH P, KORNBLITH PL, PARKE W - The variant blood
supply to the small and large intestines: its import in regional resections. J Int ColI
Surg., 1962, 39: 127-170.
52. DEBRAY C., NADAL R., BUCHET R., LEYMARIOS J. - Arteriography of the celiac
trunk and superior mesenteric artery; initial results. J.Radiol. Electr. Med. Nucl.,
1963, 44, 62-65.
53. KLING A, MICHIENIVICZ-NOWAC M - Anastomoses between the colic branch of
the ileo-colic artery and the right colic artery. Folia Morphol (Walsz), 1976, 35 : 307-
312.
54. CABANIER H., SENTENAC A., DEJUSSIEU J. - A propos de 9 cas de triplicité de
l'artère hépatique. C.R. Assoc. Anat., XLV-e Réunion-Gand. 1958, 212-215.
55. MICHELS N.A. - Collateral arterial pathways to the liver after ligation of the hepatic
artery and removal the celiac axis. Cancer, 1953, 6, 708-724.
56. SAGE M., CALMAT A. - Vascularisation du colon transverse. CR Ass. Anat., 1977,
62, 397-405.
57. LAWDHAL R. B., KELLER F. S. - The middle colic artery. Radiology, 1987, 165,
371-372.
58. LORIN H. - Contribution a l'étude anatomo-chirurgicale de la circulation artérièlle
des colons transverse et gauche et du grand epiploon. Ann. Anat. Pathol., 1930, 7,
577-582.
59. YOSHIDA T., SUZUKI S. - Middle mesenteric artery: an anomalous origin of a
middle colic artery. Surg. Radiol. Anat, 1993, 15, 4, 361-363.
60. OUENU L., CHABROL J. - Les colons: ses variations, ses arteres. CR Ass. Anat.,
1954, 86, 760-769.
61. BOURRET P. - Les arteres de la paroi intestinale. CR Ass. Anat., 1948, 35, 124-
132.
62. RIGAUD A., CABANIÉ H., GOUAZÉ A., DEJUSSIEU J. - Considérations sur les
artères hépatiques accessoires. C.R. Assoc. Anat, Paris, 1955, 1197-1199.
63. GORDON R.D., SHAW B.W.JR.,I WATSUKI S., TODO S., STARZL T.E. - A
simplified technique for revascularization of homografts of the liver with a variant
right hepatic artery from the superior mesenteric artery. Surg.Gynec.Obstret., 1985,
160, 474-476.
64. KOSTINOVITCH L.I. - A case of simultaneous occurrence of a number of variations
of the visceral branches of abdominal aorta. Anat.Rec., 1937, 67, 399-403.
65. VANDAMME J.P., BONTE J. – Evaluation of hepatic and cystic arteries. The
importance of the aberrant hepatic branches. Acta Anat., 1988, 73, 192-209.
66. KEMENY M.M., HOGAN J.M., GOLDBERG D.A.. - Continuous hepatic artery
infuzion with an implantable pump: problems with hepatic artery anomalies. Surgery,
1986, 99, 501-504.
67. MELLIÈREPE D. - Variation des artères hépatiques et du carrefour pancréatique.
J.Chir., 1968, 95, 5-42.
68. CAVDAR S., SEHIRLI U., PEKIN B. – Celio-mesenteric trunk. Clin. Anat., 1997, 10,
231-234.
69. HENTATI N., PASCO A., FOURNIER H.D., PAPON X., MERCIER P. – Double
hepatomesenteric artery: a rare anatomical variant. Surg. Radiol. Anat., 2001, 23,
285-289.
70. HOLLINSHEAD W. H. - Some variations and anomalies of the vascular system in
the abdomen. Surg. Clin. North. Am., 1955, 35, 1123.
71. DUVAL J.M., PREVOT J. ET J.P.LOESCHER - Un cas de tronc cœliaco-
mésentérique donnant deux artères hépatiques. C.R.Assoc. Anat., 1959, 46, 231-
236.
72. MUNGER R.S. (1941) - Report of an unusual coeliaco-mesenteric trunk with unique
distribution and anastomoses. Anat. Rec., 80, 55-58.
73. NGUYEN HUU, NGO THI THANH TAM ET NGUYEN KHAC MINH. (1976) - Artere
gastro-duodenale naissant de la mesenterique superieure. Bull de l'Assoc. Anat., vol
60, nr.171, 779-786.
74. CLAUSEN H.J. - An unusual variation in origin of hepatic and splenic arterie.
Anat.Rec., 1955, 123, 335-340.
75. BORDEI L., BORDEI P., PARIS S., RUSALI A. - Variantes d’origine de l’artère
splénique. Vol. rés. Journées Morphogenèse, Paris, 2003, 38.
76. BERGMANN R.A., AFIFI A. K., MIYAUCHI R. - Variations in Origin of Common
Hepatic Artery and Variations in Origin of Right Hepatic artery. Virtual Hospital:
Illustreted Encyclopedia of human anatomy variation. 2001, 1-2.
77. BERGMANN R.A., AFIFI A. K., MIYAUCHI R. - Hepatic Artery from Superior
Mesenteric Artery. Virtual Hospital: Illustreted Encyclopedia of human anatomy
variation. 2001, 1-11.
78. BORDEI P. ANTOHE D.ŞT., CHIRILOAIE C., DINA C. - Artères hépatiques
multiples. Vol. 86ème Congrès de l’Association des Morphologistes, Amiens, 2004,
136.
79. MIYAKI T. - Patterns of arterial supply of the human fetal liver; the significance of the
accesory hepatic artery. Acta Anat., 1989, 136, 107-111.
80. RIGAUD A., CABANIE H., - A propos d'un cas d'artere mesenterique
moyenne:considerations embryologiques. CR Ass. Anat., 1952, 72, 208-213.
81. SPINA G.P., GALEOTTI F., OPOCHER E., SANTAMBROGIO R., PEZZUOLI G. -
Les variations de l'artère hépatique dans la chirurgie de l'hypertension portale.
J.Chir., Paris, 1983, 120, 647-649.
82. BERGMANN R.A., AFIFI A. K., MIYAUCHI R. - Doubled Hepatic Artery. Virtual
Hospital: Illustreted Encyclopedia of human anatomy variation. 2001, 1-2.
83. ALMENAR-GARCIA V., SANCHEZ del CAMPO, PUCHADES ORTS A. - One
further case of unusal origin of three hepatic arteries, Surg. Radiol. Anat., 1993, 15,
2, 155 – 157.
84. CABANIER H., SOUTOUL J. - L'arcade arterielle intermesenterique(a propos de 8
cas). CR Assoc. Anat. , 1953, 40, 937-950.
85. PILLET J., LHOSTE PH. - Considerations sur la vascularisation arterielle des
colons. L'artere mesenterique moyenne. Bull. de l'Assoc. des Anat., 1992, 76,
235bis, 4o.
86. MICHELS N.A. - The anatomic variations of the arterial pancreaticoduodenal
arcades. Their import in regional resection involving the gallbladder, bile ducts, liver
and part of de small and large intestine. J.Internat Coll Surgeons, 1962, 37, 13-40.
87. ZWEIFACH BW - The microcirculation in the intestinal mesentery. Microvascular
Res., 1973, 5: 363-367.
88. *************- Terminologia Anatomica. International Anatomical Terminology.
Federative Committee on Anatomical Terminology. Thieme Verlag, Stuttgart, 1988,
87-88.