Poemul descrie o după-amiază a unui faun care își amintește de întâlnirea cu niște nimfe. Faunul își amintește cu plăcere de întâlnire, dar și de regret că aceasta s-a încheiat. El își exprimă dorința de a mai trăi astfel de experiențe în viitor.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
178 vizualizări4 pagini
Poemul descrie o după-amiază a unui faun care își amintește de întâlnirea cu niște nimfe. Faunul își amintește cu plăcere de întâlnire, dar și de regret că aceasta s-a încheiat. El își exprimă dorința de a mai trăi astfel de experiențe în viitor.
Poemul descrie o după-amiază a unui faun care își amintește de întâlnirea cu niște nimfe. Faunul își amintește cu plăcere de întâlnire, dar și de regret că aceasta s-a încheiat. El își exprimă dorința de a mai trăi astfel de experiențe în viitor.
Poemul descrie o după-amiază a unui faun care își amintește de întâlnirea cu niște nimfe. Faunul își amintește cu plăcere de întâlnire, dar și de regret că aceasta s-a încheiat. El își exprimă dorința de a mai trăi astfel de experiențe în viitor.
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 4
Stphane Mallarm - Mormntul lui Charles Baudelaire
Album de versuri (2010), traducere de erban Foar
Subpmnteanul templu prin gura-i idolatr De sepulcral cloac rubin i zoaie bnd Un bot de zeu Anubis divulg 'ntreg flambnd n joas rutatea cu care crncen latr Sau noul gaz cum toarce o flacr mulatr Prea multelor oprobrii tergar aceasta blnd Dezvluie un pubis nemuritor umblnd Dintr-un fanal n altul buimac i fr vatr Ce foi uscate 'n burguri fr votive seri S-o bine mai cuvnte nct prin adieri Pe marmura zadarnic a lui Baudelaire s-i culce Din nou nvluita absen n fiori Ea Umbra-i tutelar otrava noastr dulce De respirat aijderi unei mortale flori.
Dup-amiaza unui faun
traducere de erban Foar de Stphane Mallarm Eclog. Faunul: Le-a vrea, aceste nimfe, perpetue. Un duh, Rozalbul lor, c pare-mi s joace, -ntr-un vzduh Topit de somn. O umbr iubisem? Greu-mi dubiu, Morman de noapte veche, sfrete-ntr-un conubiu De crengi subiri ce, ele, crng nsui, spun c eu mi druisem singur, vai mie! drept trofeu Exsangua greal a rozelor n floare. S cugetm... acelea de care-ngaimi, sunt, oare, Aievea, sau fantasma dorine n desfru! Himere curg, biet faun, cum un albastru ru Din ochii reci ai celei mai caste: dar secunda, Cea venic suspinnd, spui tu c-i nsi unda, n lna ta, a zilei vratice? Nici gnd! n leinatul aer sttut i alungnd Rcoarea matinal, de-i ine piept, nu-i ap Pe care, -n murmur, naiul meu vrednic s n-o-ncap, Prin tufe revrsnd-o-n acorduri; nici alt vnt, 'Nainte ca-n aceste evi, dou, s-l avnt
Iar el s-i schimbe-n ploaie arid claru-i sunet,
Dect, la zarea unde nu mic nor, nici tunet, nvederat, factice i prea-senin, acest Inspiratoriu suflu, redevenit celest. O, rmi siculi de mlatini placide, ct v prad, La-ntrecere cu vara, erotica-mi parad, Tacit, sub scnteinde petale, POVESTII "C eu tiam seci lujeri de trestie, -nvestii Cu har: cnd, printr-un aur de albstrii verziuri Fntnilor lungi vie-nchinndu-le, -n desiuri, Tresar ovine alburi, la ceas cnd nu mai pasc: i c, -n preludiul unde, lin, fluierele nasc, Nu lebede, naiade! se 'nal ori deflu n ape." Totul arde-n rocata or flu, Nednd pe fa arta prin care anula O prea dorit nunt, de cel voind un la: Putea-voi, oare, singur, atunci, i drept, s intru n antic lumin i, prin fervori ca dintru 'Nceput, s fiu, ingenui crini! unul dintre voi. Nu, dulce, mai-nimicul pe care buze moi Ni-l susur, srutul perfidelor aceste, Dar pieptu-mi care, fr vreo plag s-o ateste, Ascunde, -august, urma cutrui dinte cast; Ei bine! Fie-i sfetnic de tain stuful vast i geamn, cel pe care ntru azur se cnt: Ce, lund ardoarea feei asupr-i, se ncnt C frumuseea, ntr-un lung solo, am putea S-o amgim, pe-aceea din jur, ca, astfel, ea Cu melodia noastr credul s se-ncurce; Iar prect poate-amorul n modulri s urce, C face-vom ca visul firesc de umr lis Ori coaps-ntrevzut de ochiul meu nchis, ntr-un prelung, apatic, van murmur a se stinge. n ateptare-mi, cat, fugarnic Syringe, Nai veted, ca n floare, din nou, s dai pe lac! Despre zeie, mndru de larma-mi, n-o s tac; i fr' de cingtoare, -n icoane prea-fidele, Lsa-voi umbra, nc, a multora din ele: Din struguri, cnd, aijderi, tot soarele l-am scurs
i ca s-i dau prerii de ru un mai bun curs,
Rznd, ridic ciorchinii golii la dunga verii i, lacom de beie, pn-n trziul serii, Suflnd n piei strlimpezi, privesc prin ele, -n piez. O, nimfe, s mai umplem vagi AMINTIRI, de miez. "Din trestii, dnd n lturi prea multele lor pleoape, Ocheam spinri divine stingndu-i setea-n ape, Cu strigte grozave subt pduratic cer, Ct pru, -n mbierea-ii, pierea, o, giuvaer, n reci fiori i sclipt de nestemate-n rou! Purced; cnd, jos, (rpuse de boala de-a fi dou) Le vd cum, adormite-ntre galeele lor Cuteztoare brae, se-nlnuie cu dor; Le-nha, ntreptrunse cum sunt, i, -n zbor, la rugii Sleindu-i, pe neplacul frivolelor refugii De umbr, -ntreg parfumul n soarele-n declin, Ca jocul s ne fie de spuza zilei plin." Mi-eti drag, ah, mnie-a fecioarelor, savoare Slbatic a sacrei poveri ce, goal, -n soare, i scap gurii mele fierbini; zvcnete cum Un fulger! carnea-n spaima ei tainic, acum: Din pieptul prea-sfioasei la glezna celei rele, De care o candoare se pierde, ude, ele, De lacrimi ui sau aburi ce mai voios preling. "Pcatu-mi e c, vesel viclene frici s-nving, Am vrut s se dezbine ceea ce zeii, -n buna Lor voie, guri i plete, pofteau s fie una: C nu dau s-mi nbu un aprig rs nscnd n tainia ferice a uneia (pe cnd Abia de-o in de-un deget, pentru ca ea s-i scalde, Palori de fulg n roul surorii ei mai calde, Pe cealalt, naiv i fr eritem:) Cnd, vai, din brae-nvinse ca de un ru extrem, Mi se i smulg, ingrate de-a pururi i de stnc La biet suspinu-mi care m mai mbat nc." Atta ru! Plcere, cu altele voi bea, Doar s-i nnoade coama-n, cornut, fruntea mea: C, purpuriu de coapt, alean al meu, tii bine, Nu-i rodie s nu crape n zumzet de albine; i-ndrgostitul snge, de cine-l vrea, un roi Hrnete, al dorinei fr sfrit, n noi. La ora-n care aur scrumit e crngu-n zare,
Serbarea se-nteete n stinsele frunzare:
O, Etna! ale tale, ce vechea-i lav lai S-o calce zna Vineri, cea cu ingenui pai, Cnd, trist, un somn detun iar flama e-n eclips. A mea-i regin! Cert, osnda?... Sau c, -n lips, n suflet, de cuvinte i cu un prea greu trup Dospind n pacea lungii amiezi, i ca s-mi rup Din gnduri sacrilegiul: nu-mi mai rmne mie Dect s zac n setea nisipului. i fie Ca viniferul astru s-l simt, pe gt, curgnd! Adio, cuplu! Umbr am s te vd, curnd.