In societatea contemporană evoluţia realităţilor a evidenţiat împrejurarea că rn pofida dinamizării măsurilor

şi acţiunilor unităţilor specializate de control . social împotriva criminalităţii, în aproape toate ţările se observă
o creştere în progresie geometrică a delictelor săvârşite cu violenţă precum şi a celor din domeniul economico-
financiar- bancar, fraudă, şantaj, mită şi corupţie.
Astfel, constatăm că această problemă socială ale cărei arii de difuzare şi soluţionare interesează atât
sistemele de poliţie, justiţie şi administraţie interferează în mod obligatoriu şi cu opinia publică. Aceste acte
infracţionale comise prin violenţă şi corupţie se manifestă cu o virulenţă deosebit de periculoasă punând în
pericol stabilitatea şi securitatea instituţiilor, grupurilor şi indivizilor, în foarte multe cazuri, fiind într-o
legătură indisolubilă cu grupurile de crimă organizată, terorism şi violenţă instituţionalizate, specifice
„subculturilor", violenţei şi crimei profesionalizate.
O simplă privire asupra creşterii violenţei şi crimei organizate ne arată o recrudescenţă fără precedent în
aceste sectoare, dar nu ne poate conduce la identificarea cauzelor şi factorilor favorizatori întrucât există
diferenţe semnificative de la o ţară la alta, majoritatea cercetătorilor considerând că aceste fenomele sunt
influenţate în mod serios de structurile politice, economice şi normqţive deficitare existente într-un stat; de
accentuarea discrepanţelor economico-sociale dintre comunităţi, grupuri, indivizi; de tensiunile sociale şi
etnice, intensificarea conflictelor dintre diverse pături sociale.
Aşadar, problema etiologiei crimei organizate este una deosebit de complexă care trebuieşte analizată
pomind de la definirea conceptelor şi termenilor specifici acestui fenomen, amploarea fenomenului, modalităţile
de manifestare la vedere şi insiduoase, structura componentelor fenomenului, etc.
Dificultăţile întâmpinate în definirea actelor şi crimelor comise prin violenţă sunt determinate atât de
varietatea formelor de violenţă şi crimă violentă întâlnite în diverse societăţi cât şi de diferenţele. în ceea ce
priveşte sancţionarea şi pedepsirea acestora, mai ales că, de multe ori, violenţa acoperă o gamă largă de
comportamente individuale şi sociale ce ţin de propria lor etiologic Totodată, aprecierea şi definirea violenţei se
face în funcţie de anumite criterii istorice, culturale şi normative, de ordinea socială existentă la un moment dat
într-o anumită societate, de anumite interese politice şi sociale, dar şi în funcţie de anumite criterii şi contexte
subiective şi accidentale, care sunt însă relative spaţial şi temporal (atât de la o societatea la alta cât şi de la o
perioadă la alta).
Violenţa nu constituie totuşi, un fenomen nou, apariţia şi evoluţia ei fiind strâns legată de evoluţia
indivizilor, grupurilor, organizaţiilor şi societăţilor umane.
Pentru acest motiv unii cercetători şi specialişti consideră că violenţa reprezintă o permanenţă umană, fiind
intens legată de esenţa umană şi de funcţionarea societăţii.
Ea este amplificată în prezent de acte de terorism şi crimă organizată, comise cu scopul de a inspira frică,
spaimă şi groază în rândul opiniei publice, dar şi o serie de delicte şi crime, ce violează drepturile şi libertăţile
individului (omoruri, asasinate, violuri, jafuri, agresiuni fizice). Alături de violenţa primitivă, ocazională,
pasională sau utilitară se constată amplificarea şi proliferarea violenţei raţionale, specifică crimei organizate şi
organizaţiilor criminale profesioniste.
Asistăm la o aşa numită "internaţionalizare" a violenţei şi crimei organizate la nivelul diferitelor societăţi,
state şi naţiuni prin apariţia şi proliferarea unor noi tipuri de delicte şi crime, ce transgresează şi
interpenetrează noi forme de prevenire, combatere şi neutralizare a violenţei şi crimei organizate la nivel
naţional şi internaţional.
Dezvăluirea cauzelor fenomenului infracţional nu poate fi realizată decât printr-o cercetare care sa
exploateze toate laturile acestui fenomen. Sunt necesare în acest sens investigaţii cu caracter sociologic,
psihologic, juridic, psihiatric, biologic şi antropologic.
Afirmarea caracterului complex biopsihosociolegal al criminalităţii şi înlăturarea, prin acest concept, a
susţinerilor biologizante, psiho-sociologizante, corespunde realităţii obiective şi reprezintă una din premisele
majore necesare cercetărilor criminologice fundamentale în scopuri profilactice. 1
Capitolul I . A S P E C T E G E N E R A L E P R I V I T O A R E L A Î N Ţ E L E S U L
DE ORGANIZAŢII CRIMINALE
1. i D e f i n i r e a c o n c e p t u l u i d e o r g a n i z a ţ i e c r i m i n a l ă 1 . I I" C r i m ă organizată" sau
„organizarea crimei"?
Unii specialişti neagă existenţa unei organizaţii naţionale a crimei. Autori ca Daniel Bell, John Coublin sau
Francis Janni indică existenţa unor grupuri de infractori care vin in conflict atunci când săvârşesc infracţiuni
într-un anumit teritoriu. De asemenea se neagă realitatea unui model de organizare formală a grupului.
Opiniile cum ar fi că organizaţiile criminale secrete nu sunt organizaţii formale de tipul corporaţiilor de
afaceri, ci sunt sisteme sociale tradiţionale, organizate pe baza valorilor culturale ce nu au nimic în comun cu
calităţile birocraţiei moderne sau cum că aceste organizaţii seamănă cu o întreprindere sau o conspiraţie străină,
etnică, au fost dezbătute intens, mai ales după anii '20 ai secolului nostru.
Opiniile rămân împărţite, cu toate acestea se consideră că "crima organizată" sau „organizarea crimei"
desemnează concepte şi realităţi diferite a căror rezolvare are nu numai o relevanţă teoretică, ci şi implicaţii
practice în strategia de prevenire şi combatere a criminalităţii.
„Organizarea crimei" diferă de "crima Organizată" deoarece:
« structura ierarhică rigidă este înlocuită de un sistem interrelaţional flexibil şi eficient.
8
nu întotdeauna violenţa este cea mai bună cale de înlăturare a persoanelor incomode(ex.: schimburi de
funcţie)
a
infiltrarea în sferele de decizie nu este necesară, infractorii înşişi se află în aceste sfere.
■ prejudiciul social este cu atât mai mare cu societatea este puţin conştientă că "organizarea crimei" se
repercutează în mod catastrofal asupra nivelului său de trai.
1 . 1 . 2 Definiţia organizaţiei criminale.
în contextul marilor schimbări politice şi sociale contemporane, al dezechilibrelor internaţionale şi al
proceselor tensionate determinate de acestea, noile forme de criminalitate au luat o amploare deosebită mai ales
în ţările aflate în tranziţie la economia de piaţă.
O organizaţie criminală, prin modul său de structurare, flexibilitatea şi deosebita capacitate de infiltrare în
zonele vitale ale politicului şi economici}, prin întinderea sa mondială rapidă, prin recursul necondiţionat la
violenţă, corupţie şi şantaj, reprezintă un pericol direct şi de mare actualitate, o sfidare la adresa societăţii
mondiale.
Definiţia :- însemnul de organizaţie criminală semnifică activităţile infracţionale ale unor grupuri
constituite pe principii conspirative, în scopul obţinerii unor importante venituri ilicite la cote deosebit de
ridicate.
 Codul lor moral presupune un deosebit simţ al demnităţii individuale şi pretinde o tăcere liber consimţită in
problemele secrete. Acest sistem dăinuie de foarte mult timp şi este respectat cu rigurozitate. Specificul local a
fost dăltuit de-a
1 ungul secolelor ca efect al rezistenţei la umilinţele provocate de cuceritorii străini, de guvernările locale
rapace şi de jaful bandelor de răufăcători autohtoni.
In concepţia Interpol-ului, organizaţiile criminale ar putea ti împărţite în patru mari grupe distincte:
a). Familiile mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte, norme interne de disciplină, un cod de
conduită şi o diversitate mare de activităţi ilicite ( familiile i taliene, americane, columbiene )
b) Organizaţiile profesionale a căror membrii se specializează în una sau două tipuri de activităţi
criminale ( furtul şi traficul de maşini furate, răpiri de persoane )
c) Organizaţii criminale constituite pe criterii tehnice, care sunt rezultatul unor împrejurări specifice
precum închiderea graniţelor, circulaţia dificilă peste frontiere, expansiunea geografică ( triadele, yakuza,
jamaicanii ).
d) Organizaţii teroriste internaţionale care practică asasinatul, deturnarea de avioane, răpirea de
persoane etc, sub diferite motivaţii politice, militare, religioase sau rasiale.
i .2 C a r a c t e r i s t i c i
Spre deosebire de acţiunile unor indivizi care, ocazional, se asociază pentru a comite infracţiuni , o
organizaţie criminală constituie o asociaţie premeditată, concepută până Ia cele mai mici detalii în ceea ce
priveşte rolul şi modul de acţiune al celor ce o constituie. Efectele sale: secătuirea puterii societăţii,
ameninţarea stabilităţii guvernării, determinarea creşterilor taxelor, periclitarea securităţii individuale şi
colective, controlul exercitat asupra sindicatelor şi in fluenţele asupra structurilor de putere politică şi
economică.
în varianta clasică a unei organizaţii criminale pot fi o serie de trăsături specifice:
a) STRUCTURA - membrii reţelei au sarcini şi responsabilităţi în funcţie de pregătirea şi abilitatea
specifică a fiecăruia. însă şi structura se caracterizează prin ierarhie strictă şi autoritate.
O organizaţie criminală implică coordonarea unui număr de persoane în planificarea şi execuţia actelor
ilegale.
Conform teoriei lui Donald R. Cressy, organizaţiile criminale dispun de o structură şi organizare formală,
chiar birocratică care se prezintă astfel:
b) ERMETISM SI CONSPIRA TIVITA TE . Această trăsătură derivă atât din vechea origine socioculturală a
fenomenului cât şi din necesităţi obiective determinate de nevoia de autoprotecţie, de evitare a penetrării
propriilor rânduri de către organismele abilitate prin lege.
într-o altă opinie avizată, pericolul grav pe care îl reprezintă aceste organizaţii criminale derivă din
subcultura sa arhaică, mult mai interiorizată şi mai bogată, tradusă din selectarea riguroasă a recruţilor şi din
capacitatea de fier de a i mpune membrilor săi reguli neiertătoare de conduită care sunt fără excepţie respectate.
Discreţia şi respectarea legii tăcerii omerţa, sunt calităţi indispensabile pentru fiecare membru al unor astfel
de organizaţii. Componenţii lor riscă să fie eliminaţi fizic în caz de trădare.
In ultimii ani, ca urmare a eforturilor depuse în plan naţional şi internaţional, un număr important al
capiilor organizaţiilor criminale au fost capturaţi şi deferiţi justiţiei. Unii dintre ei au vorbit. Ca urmare regula
conspirativităţii s-a întărit şi mai mult, limitând la minimum atât legăturile între membrii reţelei cat si circulaţia
de informaţii în interionil reţelei, sau asupra severităţii selecţiei de noi membri.
c) FLEXIBILITATE,RAPIDITATE SI CAPACITATE DE INFILTRARE . în timp Cuganizaţiile criminale de tip
mafiot au dovedit o extraordinară capacitate de adaptare atât în privinţa domeniilor preferate de activitate, cât şi
la condiţiile concrete, social-politice şi istorice din ţările în care s-au constituit.
Plecând de la domenii minore ale economicului, organizaţiile criminale au ajuns să coordoneze cea mai
mare parte a traficului mondial cu stupefiante, arme, muniţii, să fie proprietare ale unor bănci şi societăţi de
holding, să deţină hoteluri, cazinouri şi terenuri petrolifere să se implice în metode moderne ale crimei, cum ar
t i frauda financiar- bancară, spălarea banilor şi criminalitatea informatică.
în scopul atingerii obiectivelor proprii, structurile organizaţiilor criminale s-au implicat în lumea
finanţelor, în politică, injustiţie şi politică.
d) CARACTERUL TRANSNAŢIONAL AL ORGANIZAŢILOR CRIMINALE .
Deschiderea largă a frontierelor, elaborarea unei legislaţii extrem de permisive factorului extern, slaba
dezvoltare economică, instabilitatea politică şi corupţia din ţările sărace au creat oportunităţi şi breşe
excepţionale pentru expansiunea şi mondializarea organizaţiilor criminale.
e) ORIENTAREA SPRE PROFIT. Această trăsătură caracterizează activitatea
organizaţiilor criminale. Câştigul este realizat prin menţinerea monopolului asupra
domeniilor în care îşi desfăşoară activitatea: traficul cu narcotice, jocurile de noroc,
pornografia, prostituţia, traficul cu arme, etc.
0 UTILIZAREA FORŢEI . Este esenţială în atingerea propriilor obiective şi se manifestă prin intimidare,
şantaj, corupţie şi violenţă. Aceste metode sunt utilizate în două direcţii:
1) în primul rând, pentru a menţine disciplina în interiorul propriei structuri. Odată pătruns în "interior",
recrutul învaţă "codul onoarei" şi legea tăcerii- omerta siciliana. Indiscreţia sau trădarea sunt pedepsite cu
moartea, indiferent dacă structura criminală se numeşte Mafia, La Cosa Nostra, Yakuza, Triade, etc.
2) Pentru a pedepsi acele persoane care nu se supun cerinţelor şi intereselor criminale sau acţionează
împotriva lor.
1 . 3 Codul comportamental
"Imaginea clasică a organizaţiilor criminale arată faptul că supravieţuirea unei structuri de acest tip este
problematică dacă comportamentul membrilor săi nu
este nici previzibil nici în conformitate cu evaluările şi aşteptările fiecăruia dintre i ndivizii care compun
organizaţia. "
Regulile de conduită ajută la stabilirea conformismului şi a previzibilităţii. Sancţiunile pentru încălcarea
lor ajută la menţinerea şi supravieţuirea organizaţiei, între regulile luate în seamă se numără: păstrarea
secretului, prioritatea acordată mai întâi organizaţiei şi apoi individului, interzicerea luptelor interne, indiferent
de motiv, interzicerea acţiunilor care produc oroare populaţiei ( ex. Răpirile ).
l .4 D o m e n i i d e a c ţ i u n e
Comunitatea internaţională a fost pusă în faţa unei economi "subterane" de mare anvergură, caracterizată
prin infiltrarea pieţelor economico-financiare de către structurile criminale în încercarea acestora de a prelua
controlul asupra unor importante sectoare economice interne şi internaţionale. Procesul este vast, bazat pe
tranzacţii financiare globale în continuă creştere. Pieţele financiare internaţionale cuprind în fiecare zi în
valoare de sute de miliarde de dolari, din care numai o mică parte par a fi operaţiuni de comerţ licit. Restul se

2.
bazează pe capital speculativ, lichid şi semilichid, investit pe termene scurte şi care garantează anonimatul
investitorilor.
Transnaţionalizarea celor mai mari bănci, eliminarea restricţiilor şi al controlului asupra investiţiilor
străine, dezvoltarea tehnologiei electronice de transmitere a informaţiilor financiare constituie parte din cei mai
importanţi factori ce determină creşterea acestei imense mase monetare speculative. Amploarea acestui fenomen,
cât şu complexitatea lui , sunt de natură şă descurajeze orice încercare de control statal şi creează condiţiile
propice de marcare a banilor proveniţi din afaceri ilicite precum traficul de droguri, arme, carne vie, cu
autoturisme de lux furate, escrocherii, camătă, taxă de protecţie etc.
Capitolul II. O R G A N I Z A Ţ I I C R I M I N A L E M A F I O T E
2.1 Mafia Italiană
Ce este de fapt Mafia? într-o primă opinie universal acceptată, Mafia ar reprezenta o organizaţie secretă,
constituită în anul 1282, în timpul unei revolte, cunoscută sub numele "Viespile Siciliene" îndreptată împotriva
ocupanţilor francezi. Astfel, termenul de Mafia ar corespunde prescurtării de la "Morte Alia Francia, Italia
Anela" ( Moarte Franţei, strigă Italia ) .Pentru a rezista invadatorilor şi pentru a organiza lupta de rezistenţă, un
grup de sicilieni a iniţiat un nucleu care apăra comunitatea, pedepsea tâlharii şi răufăcătorii, ignorând legea
străină. De-a lungul timpului, această organizaţie, această organizaţie secretă a evoluat negativ, degenerând în
criminalitate şi violenţă.
Conform altor opinii, la jumătatea secolului trecut, originile Mafiei, ca şi ale Camorrei, s-ar afla Ia
începutul secolului al-XIV-Iea. Ne găsim în faţa unor mici întreprinzători care folosesc forţa- chiar şi pe cea
colectivă- pentru a delimita
şi apăra spaţii de activitate, în primul rând în faţa celor de pe aceiaşi treaptă cu ei,
şi apoi în faţa oricui altcineva ( comercianţi, proprietari ),
Capacitatea de folosire a violentei este o calitate profesională, ceea ce îi
apropie de păstori, de paznicii de terenuri, de un întreg univers popular dispus să
folosească orice mijloace pentru a supravieţui sau pentru a urca o treaptă pe scara
socială.
Din acest grup care începe să se formeze în interiorul Sicii iei se va desprinde primul nucleu al structurii
"familia". Aceasta s-a transformat în cursul secolului al XIX, într-o clasă conducătoare, datorită afacerilor pe
care le practica, o sume care îşi va baza exercitarea puterii pe afişarea prestigiului şi ai bogăţiei. Dar această
putere pare condiţionată de deţinerea unei forţe militare mai mult sau mai puţin ostentative, necesară pentru
supravegherea forţei de muncă, cât şi pentru gestionarea afacerilor, precum şi pentru siguranţa persoanelor
importante expuse pericolului răpirilor.
Aici apare un alt nivel de comportament mafiot. Pentru a-şi afirma propria lege, "familia" preferă să
folosească o poliţie privată, formată din oameni dispuşi să facă pentru stăpânii lor, treburile "murdare" sau să
însărcineze în acest scop delicvenţi daţi în urmărire, cu care au fost stabilite relaţii de "patronage". Şi unii şi
alţi sunt numiţi „mafioţi" de către contemporani.
în numeroase regiuni, aristocraţii si burghezii, familii si partide se obişnuiesc să-şi rezolve conflictele prin
forţa armelor. într-o oarecare măsură , aceste conflicte par gândite pentru a permite clasei conducătoare vechi
sau noi să înarmeze ,să folosească şi să menţină sub control ceea ce sursele actuale numesc pătura
"răufăcătorilor" .
Violenţa serveşte drept mijloc pentru clădirea dacă nu a unei noi civilizaţii, cel puţin a noi echilibre
politice si sociale.
Termenul şi conceptul de Mafie apar abia la sfârşitul "tulburării" numite RISORGIMENTO. După anul '65,
funcţionarii de dreapta îi numesc "mafioţi" pe tâlhari şi pe cei ce se sustrag de la executarea stagiului militar, pe
cei ce se opun ordinii politice si sociale, pe capii partidelor municipale şi pe micii delicvenţi din sate si oraşe.
Termenul "camerrista" stă alături de celălalt, fără a se repezi în mod special la caracterul regional .Uneori
termenul "camorra" se referă la organizaţii criminale urbane, pe când "mafia" pare să indice un fenomen de tip
rural.
într-o accepţiune foarte răspândită în prezent, Mafia, ar corespunde criminalităţii regionale siciliene,
Camora, ar corespunde criminalităţii regionale Campania. Pentru simetrie, mass-media au introdus recent un
termen pentru criminalitatea calabreză, cel de N 'drangheta. Formulările obişnuite alătură delicventa comună cu
cea organizată şi cu o elită criminală originară din Sicilia occidentală pe care ne-am obişnuit să o numim cu
titulatura sa Cosa Nostra. Putem adăuga şi alte termene prezente în lume: mafia americană, considerată ca
derivând direct din cea siciliana dar care în realitate nu are acelaşi caracter rigid, regional, apoi mafia chineză,
cea columbiană, rusească, etc.
Termenul capătă acceptiunjjm^M^ilL.^Lse P o a t e teferi la influenţa acelor asociaţii secrete şi indică un strîns
raport între politică, afaceri, criminalitate, ilegalitate sau corupţie, susţinere a anumitor politicieni, înşelătorii
electorale, incapacitatea de a aplica legea în mod imparţial.
Mafia este apreciată drept cea mai puternică organizaţie criminală, nu numai datorită numărului mare de
membri, ci mai ales ca urmare a structurii sale şi a capacităţii ei de a dezvolta strategii unitare, în ciuda
articulaţiei complexe a reţelei sale operaţionale. Prin caracteristicile sale, Mafia este singura organizaţie
criminală italiană care oferă un model criminal valabil la nivel internaţional.
Dificultăţile întâmpinate în delimitarea subiectului au determinat literatura să-1 reducă la contextele
economice şi culturale, subliniind, ca de obicei, caracterul ierarhic al caesteia. Primi analişti ai problemei,
imediat după 1860, au considerat că mediul sicilian era puternic afectat de arhaism. Şi totuşi la o sută de ani
după aceasta, deşi contextul s-a modificat în toate elementele sale, ne aflămîncă în faţa a feea ce numim „Mafia"
şi încercăm să înţelegem cum cum anume a supravieţuit modernizării acest fenomen tipic în aparenţă pentru un
univers tradiţional.
Chiar şi rapoartele comisiei antimafia se referă la un trecut de peste o sută de ani sau fac apel la
istoriografie care descrie studiul ultimilor două secole ca fiind o societate semifeudală, eminamente agrară şi
latifundiară, imobilă din punct de vedere economic şi social, traversată de un singur val de înoire, mişcarea
ţărănească, contestată de clasele conducătoare şi de mafie, apăraţii lor militar.
In istoria interpretărilor mafiei, a luptei împotriva acesteia revine în mod ciclic ideea conform căreia
„modernismul ( reforma agrară, industralizarca, şcolarizarea, instaurarea unor obiceiuri sexuale libere ) ar trebui
să distrugă fenomenul împreună cu spoiala sa de cultură, schemă care a tăcut obiectul propagandei stângii în ani
de după război şi reluată cu unele instrumentalizări de aproape toată lumea, cu scopul de a abţine mai multe
fonduri, mai multe posibilităţi de administrare a resurselor etc.
Mulţi au crezut că mafia va dispărea atunci când în interiorul pustiu al insulei se va fi auzit fluieratul
locomotivei, după acesta se va vorbi de zgomotul avionului de bip-ul computerului.
Progresul economic nu intră neapărat în contradicţie cu fenomenul de tip mafiot, nici termenul imobilitate
nu poate fenomenul şi contextul acestuia. Cu ani în urmă, mafia latifundară a secolului trecut era considerată nu
atât ca o expresie a puterii baronilor, cât un instrument al grupului social intermediar al celor care închiriau
( vătafi ) şi care pe parcursul dezagregării de durată a economiei şi a puterii feudale, dezvoltă o capacitate de
intimidare exercitată ascendent şi descendent cu ierarhia socială. Mai mult chiar mafioţii care par să reprezinte
cel mai bine modelul tradiţional mediază transferul de terenuri de Ia proprietari la ţărani, supraveghează
mişcările colective de după cele două războaie mondiale nu sunt gardieni, ci ciocli ai feudei, cu un rol
inimaginabil dincolo de procesele de modernizare politică şi socială ale sec. XX. Teza conform căreia tipul de
coerciţie extra-legală numit mafia ar servi pentru asigurarea subordonări ţăranilor se dovedeşte ineficientă.
De ce contextul economic, social şi politic la care se face referire este cel latifundiar? Este vorba de
considerare fenomenului ca un reziduu mai mult sau mai puţin feudal. Se poate înregistra însă compatibilitatea
dintre mafie şi dezagregarea posesiunilor latifundiare, dintre mafie şi gradul ridicat de integrare pe bogatele
pieţe internaţionale şi chiar transoceanice.
Deseori ne aflăm în faţa unor sectoare şi a unor momente de dinamism economico- social.
în multe din aceste cazuri, mafioţii desfăşoară activităţi legale, ale căror monopol este garantat de violenţă,
prin tehnici care merg de la intimidarea verbală la cea fizică, ajungând până la eliminarea rivalilor, a
trădătorilor, a martorilor. Criminalitatea comună oferă nu doar o bază de recrutare pentru familiile mafiote, ci
constituie însăşi raţiunea existenţei acestora. încă din perioada bourbonică se înregistrează practica ambiguă a
„compoziţiilor" tratate între victimă şi autorul delictului mediate de înalţi exponenţi ai delicventei, profesionişti
sau capi, care răpeau ordinii legale puterea de a pedepsi crimele, experienţă larg răspândită chiar şi în zilele
noastre. Aşa cum în sec. XIX ameninţarea bandiţilor era folosită pentru ai convinge pe proprietari să
încredinţeze mafioţilor paza propriilor terenuri, astăzi comercianţii sunt determinaţi de riscul unui jaf sau al
extorcării, să plătească" asigurarea mafiotă.
Mafia reprezintă întotdeauna un aparat al ordinii dar ea presupune şi o dezordine socială şi criminală ce
trebuie ţinută sub control.
Ne referim nu doar Ia acelaşi termen ci la acelaşi subiect, în ceea ce priveşte atât trecutul cât şi prezentul.
întâlnim însă şi discontinuităţi evidente dintre care cea mai gravă este răspândirea geografică a organizaţiilor de
tip mafiot. Chiar şi în zonele tradiţionale „infectate" problema continuităţii istorice se pune în mod diferit..
Mafia siciliana rămâne de peste o sută de ani în lumina reflectoarelor, chiar dacă s-ar putea demonstra că
fenomenele indicate sub acest nume au • întotdeauna un grad ridicat de omogenitate. Camorra este prezentă în
anumite momente de timp şi s-ar putea spune cu o serie de flash-uri perioada de după
16
unificare. Acelaşi lucru este valagil pentru Calabria şi pentru fenomenul numit „picciolteria", apărut pe
neaşteptate şi reprimat în mod brutal la începutul secolului XX.
Adeste consideraţii pun sub semnul întrebării teoria care consideră comportamentul mafiot o consecinţă
directă a culturii sicliene (în sens antropologic) ,cultură care ar fi caracterizată de neîncrederea în organele
statului şi deci de obiceiul de a-şi face singură dreptate, de simţul onoarei, susţinerea politică, caracterul
familiar care sustrage individul de la perceperea responsabilităţii sale faţă de o societate mai largă decât cea
primară.
Nu se intenţionează să se înlăture elementul cultural din explicarea acestui fenomen social. Trebuie să se
distingă fenomenul de contextul său, analizâd modul în care mafia îşi însuşeşte codurile culturale, le
instrumentalizează, la modifică, le transformă într-un adeziv pentru propria rezistenţă; să nu uităm de refuzul
conceptului de impersonalitate a legii şi a statului de drept faţă de poliţişti şi de colaboratorii acestora,
sentimente larg răspândite ţăranii, burghezii şi aristocraţii din Sicilia secolelor XIX şi XX, dar folosite de mafie
în funcţie de propriile scopuri. Acestea se reflectă uneori asupra unei mafii moderate, protectoare, liniştitoare şi
tradiţionale promovate chiar de mafioţi sau de apărătorii acestora în interiorul sau în afara tribunalului, de
politicieni interesaţi de apărarea „bunului nume" al Siciliei, de magistraţi neatenţi.
Mafia ar fi un obicei, un comportament, o tradiţie şi nu o organizaţie. Unii analişti susţin că reţeaua
relaţiilor de rudenie, clientelă şi prietenie a diferiţilor capi ai mafiei ar fi de ajuns pentru a schiţa structura
grupului mafiot. Acesta ar fi o formă prin care se exprimă înrudirea, prietenia afacerile. Grupul mafiot ar
reprezenta o microstructură instabilă şi nesupusă formalizărilor impuse de legăturile asociative.
Totuşi la graniţa dintre secolele XIX şi XX doi poliţişti criminali.şti, Giussepe Alougi şi Antonio Cutrera,
suprapuneau peste analiza mentalităţii insulare ( onoarea, complicitatea ), cea a asociaţiilor mafiote care
începeau să fie descoperite: organizaţii mari, puternice, bine structurate, capabile să-şi promoveze operaţiunile
pe termen lung şi pe spaţii mari, nevoite să se diferenţieze de restul societăţii prin jurăminte şi ritualuri de
afiliere complexe.
Până acum, grupările mafiote au fost considerate nişte monoide , fără uşi sau ferestre. Dar pentru a menţine
relaţiile cu mediul politic şi cu instituţiile acestora, pentru a controla traficul, dar mai ales pentru a îndeplini
funcţia de control şi dirijare a criminalităţii, acestea trebuie să fie conectate între ele, astfel sporeşte
complexitatea structurii lor organizatorice.
Fascinată de contextul lor rural şi „primitiv" 1 literatura recentă a ignort aproape complet elementele
primordiale considerate ca fiind centrul infecţiei scoase în evidentă de multe lucrări din secolul XIX. Cultura
(1900) afirmă că „aici, în capitala insulei siciliene şi câmpia sa carbonizată îşi are sediul adevărata mafie, mafia
legendară, mafia marilor procese pentru crimă care prin delictele sale a instaurat teroarea, iniţiind astfel istoria
criminalităţii siciliene' 0 .
Mai întâi experienţele şi sectoarele de intervenţie apoi locurile şi grupurile, în fine organizarea. Inserarea
într-un lanţ migratoriu transoceanic, practicarea unui comerţ pe distanţe mari au creat o mentalitate şi o
capacitate adecvate pentru contrabanda cu diferite mărfuri şi droguri. Mafioţii ştiu să creeze contracte externe
necesare pentru efectuarea acestui trafic. Toate aceste experienţe se adaugă unei structuri organizatorice, care
din una teritorială, se extinde în în spaţiu şi timp, oferind noi spaţii şi puteri pentm noi oportunităţi de profit,
expansiune coraborată şi cu o rezistenţă deconcertantă a gmpurilor familiale şi criminale, a ariilor de influenţă,
în unele din acestea puterea familiilor durând de mai bine de un secol, secol în care totul s-a schimbat în
economie, în societate, în politică, iar modalităţile de împărţire a teritoriului sunt asemănătoare acelora ce au fi
putut fi individualizate şi menţionate încă de la începutul secolului XIX.
Totuşi, toate aceste elemente ale organizaţiilor de tip mafiot nu oferă o stabilitate globală, cu o conducere
omnipotentă. Diferitele grupuri, se află in permanenţă în relaţii de conflict major, din motive derivalitate şi de
ierarhie, de aici şi luptele care, în mod ciclic, redesenează echilibrele. Organele conducătoare sunt la rândul lor
instabile, ameninţate de pericolul destrămării datorat conflictelor interne, rămânând mult timp inoperante, însăşi
raza teritorială a autorităţii lor se defineşte în funcţie de împrejurări. în alte părţi tendinţele de centralizare încă
mai puţin pronunţate.
Toate aceste grupări criminale, care, deşi ca tradiţie şi în ciuda conflictelor dintre" diverse grupuri ce au
măcinat constant structurile organizatorice ale acestora, au continuat să se dezvolte dea lungul anilor, ajunând

4.
să influenţeze viaţa politică, mass-media, administraţia publică, justiţia şi economia afectând în mod serios
bazele ordinii sociale.
Odată cu mărirea numărului de membri şi sporirea mijloacelor financiare de care dispuneau, dar mai ales
odată cu extinderea zonei de influenţă în mediul urban, asociaţiile mafiote italiene au obţinut supremaţia şi
controlul formelor cele mai periculoase ale criminalităţii, depăşind de mult graniţele regionale tradiţionale:
Cosa Nostra, Camora în Campania şi N'drangheta în Calabria.
2.1.1. Cosa Nostra . !/^^ A^ t /
Mafia siciliana COSA NOSTRA este o structură bine ^articulată şi în acelaşi timp unitară şi organizată
piramidal ierarhic având la bază „familia" care
controlează o parte determinantă din teritoriu în care operează sau- pe care îl domină.
Locul unde a luat naştere faimoasa organiza este Sieilia, un teritoriu al actualei I tal ii care a fost de mai
multe ori sub dominaţie străină şi care nu şi-a dobândit independenţa faţă de asupritori decât în secolul XVIII.
Actuala mafie a lut naştere şi s-a organizat după structurile actuale în anul 1 2S2, mişcarea mafiotă pentru
izgonirea cruzilor normanzi francezi, avea ca motto ,,Morte ai Francezi Italia Anela", prescurta MAFIA.
Primele semne că mafia începe să devină o organizaţie criminală apar în anu 1893, odată cu apariţia aşa
numitelor „cosche" (cete) ale mafiei. în această perioadă aproape toate proprietăţile feudale intră pe mâna
arendaşilor mafioţi, care mai târziu vor deveni chiar ei proprietari ale acestora. Aceşti arendaşi aveau putere
absolută asupra pământurilor şi ei erau adevăraţii proprietari ai pământurilor, deşi plăteau o cotă nubililor
italieni. Ţăranii încep să-i urască pe mafioţii transformaţi din salvatori în călăi 4 .
Mafia din Sieilia are o structură piramidală şi este prezentată înfigura următoare.
„Familia" este celula de bază a Mafiei. Foeţa familiei este asigurată de numărul membrilor ei şi de
prieteniile cu persoane sus-puse pe care şeful reuşeşte sa Ie stabilească. Cu cât persoanele sunt mai influente, cu
atât mai mare este interesul Mafiei de a le capta prietenia. La baza Mafiei Siciliene se află „oameni de onoare"
sau soldaţi constituiţi în gnipe de câte zece oameni. Soldaţii aleg şful numit reprezentant, căci apără interesele
familiei, acesta la radul lui îşi alege un adjunct şi unul sau doi consilieri ( locotenenţi ). între şefi şi „oameni de
onoare" se impun „capo decina", şeful zecimii. Şefii familiilor desemnează un şef al provinciei, un reprezentant
al provinciei. Oraşul Palermo este o excepţie, el desemnând un singur „capo mandamenta", dar având puterea de
a intra în „Cupola" 3 .
Comisia sau Cupola Regională
Figura centrală a Mafiei este şeful. Prin denumirea de „naş" se sublinează în mod evident poziţia majoră a
acestuia faţă de marea masă a mafioţilor, el este persoana care a cununat sau a botezat pe majoritatea celor din
organizaţie. Pentru a ajunge un „naş" sicilian, trebuie ca acesta să foarte bogat şi foarte respectat, lucru mai
important decât bogăţia. Un capo mafia trebuie să fie îndrăzneţ, rece, vivlean şi violent în acelaşi timp, trebuie
să aibă minte şi-mai ales „mână" (în sens simbolic, adică să fie autoritar, iute şi puternic dacă situaţia o cere).
EI trebuie să ipt'iQ să tacă şi să-i asculte pe toţi supuşii şi pe cei care îi cer ajutorul, în afara cazului când
trebuie să intervină.
Nu se amestecă direct în treburile „mărunte"' ale familiei pe care o conduce, nu tebuie să fie arogant
(aroganţa pentru mafioţi este echivalentul prostiei), să aibă prin excelenţă atitudine de „împăciuitor", de
sfătuitor, de om măriminos.
Un adevărat „naş" nu va purta niciodată armă, există destui mafioţi de grad inferior care să o folosească Şi
să execute orbeşte ordinele date de capo-mafia
Pentru a intra în organizaţie trebuie depus un jurământ de credinţă care va face ca noul membru să aibă
acces la toate bunurile comune ale Mafiei şi să beneficieze de un mare suport din partea acesteia, datorită
influenţelor şi relaţiilor pe care o are în societate. Jurământul odată depus va însemna şi un număr însemnat de
obligaţii.
Odată intrat în organizaţie mafiotul nu o va putea părăsi niciodată. O caracterizare foarte bună a
apartenenţei la Mafie a fost făcută de un cunoscut şef mafiot sicilian, Nino Salvo: „Mafia este ca un trandafir
frumos, dar plin de spini".
Jurământul de intrare în Mafia siciliana este la fel de sute de ani şi ritualu primitiv este neschimbat.
Reprezentantul familiei aduce la cunoştinţa noi lor oameni de onoare, regulile care guvernează organizaţia. îi
previne pe noii veniţi că mai au timp să renunţe la iniţiere şi le repetă obligaţiile ce degurg din apartenenţa la
Mafie:
l)Să nu furi şi să nu exploatezi prostituţia!
2)Să nu te atingi de nevestele celorlalţi oameni de onoare!
3)Şă nu ucizi un om de onoare!
4)Să nu trădezi nimic poliţiei
 5)Să nu te cerţi cu un camarad şi să mâinifeşti totdeauna un comportament serios şi corect!
6)Să respecţi un secret absolut în ceea ce priveşte Mafia în faţa străinilor! 7)Să eviţi să te prezinţi singur
altor oameni de onoare! După aceasta îi ivită să-şi alegă un naş dintre cei prezenţi în încăpere. De obicei
participă doar un şef de familie, iar alegerea se face dintre oamenii de onoare ai acestuia, apoi are loc ceremonia
jurământului. Ea constă din ai întreba pe fiecare cu ce mână trage. I se înţeapă apoi indexul mâinii respective, şi
cu picătura de sânge care ţâşneşte din deget este atinsă icoana Madona Bunei Vestiri, care se supun că este
patroana Mafiei şi se serbează pe 25 Martie. Apoi se dă foc icoanei şi iniţiatul o trece dintr-o mână în alta
evitând să o stingă şi jură să nu trădeze regulile Mafiei, altfel va arde şi el astfel icoanei.
în momentul în care răneşte iniţiatul, oficiantul îi spune să nu trădeze niciodată, pentru că „în Mafie se
intră prin sânge şi se iese prin sânge". Mafiotul va jur ca pe lângă cele şapte reguli să mai respecte câteva care
privesc structura Mafiei. Astfel el nu are dreptul să ceară explicaţii asupra ordinelor pe care le primeşte, nu are
voie să mintă, să descopere cine mai face parte din Mafie, să-şi păstreze onoarea şi demnitatea chiar în faţa
morţii, să nu ucidă tară ordin. Execuţiile unei persoane importante sunt decise de Cupola şi vor fi încredinţaţi
numai unor oameni de onoare aleşi de reprezentanţi 6 .
Toate aceste grupări criminale, care diferă ca tradiţie şi în ciuda conflictelor dintre diferite grupuri ce au
măcinat constant structurile organizatorice ale acestora, au continuat să se dezvolte dea lungul anilor, ajungând
să influenţeze administraţia politică, justiţia, şi economia, afectând în mod serios bazele ordinii sociale.
COSA NOSTRA operează într-un secret absolut, ne dezh zat nici în prezent de autorităţile italiene iar legea
de fier a tăcerii „omena", e respectată detoţi chiar şi de persoanele din afara organizaţiei care au tangent, cu
aceasta. Orice violare a principiului omerta este invariabil pedepsit cu moartea, indiferent de rangul sau poziţia
celor ce au divulgat secretele organizaţiei.
în ultimul timp, unele familii dezvoltate şi-au creat ramificaţii în alte regiuni ale Italiei, cum ar fi
Lombardia sau Piermontul, extinzându-şî accţiunile, în special cele ce privesc traficul de droguri, în mai multe
ţâri europene (în special Germania) şi chiar peste ocean ( S.U.A. Canada, Venezuela).
Sub presiunea enormelor interese economice, au apăru* în timp şi numeroase conflicte între familiile
mafiote care s-au transformat în adevărate războaie şi execuţii sângeroase. Acest război al mafiilor a luat
amploare începând cu anii 1980 şi a cuprins nu numai Sieilia oi toată Italia şi chiar S.C.A.. în urma acestui
război familiile învingătoare conduse de Carbonizzi. greco, Spadaso şi alţii, şi-au consolidat poziţiile pe
teritoriul Italiei, iar membrii aripilor mafiote care au scăpat cu viaţă s-au refugiat cu predilecţie în America de
Sud şi Spania unde şi-au creat noi sisteme organizatorice, noi legături infracţionale prin care dirijează o bună
parte din traficul de droguri, investind sume uriaşe în hoteln, cazinouri, construcţii şi afaceri fmanciar-bancare,
declanşând noi atacuri, ce au degenerat în executarea feroce a adversarilor.
Privind raporturile Mafiei Siciliene cu celelalte organizaţii criminale italiene, se poate afirma că grupurile
Comorrei au fost inferioare ca putere şi influenţă fiind oarecum subordonate acesteia, mai ales pe linia traficului
de droguri. în direcţia opusă se află însă situaţia N'draghetei calabreze, care s-a bucurat şi se bucură încă de
autonomie operaţională, menţinându-se pe o poziţie de prestigiu şi colaborând pe picior de egalitate cu Mafia
siciliana.
în jurul anilor 1950-1955, asociaţiile criminale au contacta Mafia siciliana cu scopul de a o cointeresa în
traficul de droguri de peste oceanul Atlantic, vizându-se de fapt asigurarea transportului de droguri prin punerea
la dispoziţie a curierilor şi organizarea unei linii de trafic între sudul Franţei şi S.U.A. Deoarece drogurile se
vindeau în S.U.A., mafioţii italieni aveau o poziţie inferioară, obţinând profituri reduse, ceea ce ia determinat
pe unii să lucreze pe cont propriu.
La începutul anilor 70, prin neutralizarea laboratoarelor clandestine din Marsilia de către poliţia franceză,
în colaborare cu alte poliţii afiliate la interpol, linia ce ducea în S.U.A. a fost ruptă, mafia siciliana fiind n
evoită să-şi reorganizeze acţiunile în sfera traficului internaţional. Mafia nord-americană s-a orientat spre
traficul cu stupefiante către Asia de S-E, iar sicilienii au început importul de heroină turcească şi alte droguri
provenite din Africa, sau cu traficul de cocaină sud-americană.
în jurul anilor 1977-1980 s-a relansat traficul de droguri între Italia şi S.U.A., de această dată mafia
italiană trecând la operaţiuni de trafic complete.
După anii'80 poliţa italiană a dat numeroase lovituri, distrugând multe reţele din Sieilia, însă mafia
siciliana nu este învinse şi nu a renunţat la profiturile imense ce se realizau din traficul cu stupefiante, stabilind
noi legături în Asia de S-E şi de Sud.
Cea mai grea lovitură dată mafiei siciliene a fost arestarea celor mai mulţi capi ai mafiei şi alţi membri de
onoare în celebrul proces de la Palermo al procurorului Giovani Falcone versus mafia, dar care până la urmă s-a
soldat cu achitarea mai multor acuzaţi datorită corupţiei imense din cadrul legislativului.
Mafia nu a rămas cu mâinile în sân şi după terminarea procesului procurorul Giovani Falcone a fost ucis în
mod bestial.
Oricât de mari ar fi fost eforturile de a distruge mafia, acest lucru nu este posibil datorită expansiunii
mafiei şi longetivitaţii acesteia.
2.1.2 Camorra
Instalată în provincia Campania, „camorra" desemnează societatea secretă a răufăcătorilor napolitani.
Compusă dintr-o serie de organizaţii locale, aflate adesea în opoziţie, Camorra s-a consacrat mai ales traficului
de droguri, în particular de cocaină. Tentativele de organizare centrală s-au soldat cu un eşec. Cea mai
importantă încercare s-a datorat italianului Raffalaele Cutolo Si s-=a sfârşit la începutul anilor 80 într-o baie de
sânge.
Camorra, ca şi mafia italiană a parcurs transformări esenţiale în perioada de după război, ce ocupa intens cu
contrabanda de ţigări străine şi afacerile ilicite de piaţa legumelor şi fructelor, la anii 70, când, iniţiindu- se
primele legături cu mafia siciliana, s-a implicat în traficul cu stupefiante.
Această expansiune a condus inevitabil la izbucnirea conflictelor dintre clanurile mafiote conduse de
Antonio Sparone şi Rafaelo Cutolo. Arestările făcute în rândurile Camorrei, inclusiv a lui Cutolo şi a altor
membrii influenţi, ai organizaţie nu au dus la distrugerea acesteia, ci sub noua denumire de „NUOVO
CAMORRA ORGANIZATA", şi-a extins câmpul de acţiune şi în alte regiuni: Neapole, Palerrno, Avellino şi
Caserte, iar celelalte grupuri care nu au aderet la acest cartel al crimei, s-au reunit în jurul lui Amberto Amaturo
Zaza, creând ,JVuovo Famiglia".
Beneficiile considerabile din traficul de drosuri au trezit interesul Comorrei, acesta convertindu-se la
reţelele şi mijloacele traficului cu stupefiante. Nu atât în traficul cu heroină şi haşiş, cât în traficul cu cocaină
între America de Sud şi şi Europa, Camerra a jucat un rol important în ultima perioadă, asigurându- şi chiar
monopolul acestor operaţiuni ilicite.

2.1.3. N'drangheta.
 Prima oară acest termen apare în documentele oficiale redactate de către carabinieri la sfârşitul secolului
XVIII, fiind legat de afaceri cu privire la proprietatea funciară şi unele conflicte dintre nobilime, burghezi şi
ţărani.
Aceşti briganzi erau consideraţi de ţărani drept unicii lor apărători împotriva nobililor şi bogaţilor din
Piemont, însă cu timpul au recurs la asasinate, răpiri şi tâlhări, fără să mai aleagă între bogaţi şi săraci,
urmărind doar câştigurile băneşti.
Este principala organizaţie criminală din Calabria, altă regiune din sudul Italiei, în care condiţiile
subdezvoltări economice sunt chiar mai pronunţate decât în Campania.
Ca şi Camorra, N'drangheta dispune de o structură orizontală, compusă din clanuri numite „cosche" sau
"n'drine" ai căror membrii sunt recrutaţi pa baza legăturilor familiale. Din acest motiv conflictele şi rivalităţile
dintre clanuri se menţin pe parcursul multor ani (vendetta ).
Dar mafia calabreză, ca şi celelalte a urmat procesul de formare de după anii ,60 a transformărilor social-
economice din regiune, implicându-cce tot mai mult, pe lângă sechestrările de persoane, principala lor ocupaţie
şi cu traficul de stupefiante.
N'dragheta este specializată în răpiri de persoane urmate de răscumpărarea ostaticilor. Uneori aceştia sunt
supuşi unui tratament violent şi umilitor. Interesant este faptul că răpirile au loc în afara teritoriului în care s-a
stabilit organizaţia criminală, fiind preferate zonele din centrul şi nordul Italiei mai bogate şi care oferă
facilităţi mai mări: libertate de mişcare mai mare, posibilităţi de închiriere de locuinţe şi automobile, canale de
spălare a banilor. N'dragheta are un stil de acţiune mai arhaic în comparaţie cu Camorra sau Mafia, dar la fel de
-periculos.
Prin câştigurile mari realizate şi-a extins câmpul de acţiune în afara Calabrei, realizând legături cu alte
organizaţii din Italia şi prin emigrare unor familii în zone bogate din Lombardia, Piemont, Liguria, au penetrat
în majoritatea domeniilor criminale, stabilind legături viabile cu mafia americană, canadianăşi-
australiană, câştigând chiar respectul acestora.
2.2 M a f i a î n S t a t e l e U n i t e a l e A m e r i c e ş i A m e r i c a d e S u d .
In trecut „mafia" era o femeie care practica magie albă, un fel de vrăjitorie care aducea ploaia sau gonea
piaza rea. Mai reprezenta şi tâlhăria sau mizeria crâncenă şi apare Maffia.
La începutul secolului, principala preocupare a mafiei era întinderea proprietăţii funciare. Era singurul şi
cel mai important criteriu de măsurare a averii. Ameninţările, intimidarea şantajul şi asasinatul , la nevoie sunt
armele folosite pentru scoaterea pământurilor aflate în posesiunea rivalilor. Acelaşi mijloace dar de o violenţă
considerabil mai mare erau folosite la menţinerea sărăcimii satelor, într-o stare vecină cu serbia. Moşierul
sicilian cerea iobagilor săi mai mult decât forţa de muncă, îi regimenta în propria sa bandă, obligându-i să ucidă
sau să se lase ucişi, fie pentru a-şi apăra ceea ce îi aparţine, fie pentru a dobândi ceea ce aparţine altora.
Pe teritoriul Siciliei, nu se poate vorbi de o singură mafie, există o multitudine de grupări, fiecare dintre el
dotată cu o complexă piramidă ierarhică. în v â r f u l ierarhiei se afla în majoritatea cazurilor cel mai bogat moşier
al locului. între diferitele grupări se fac şi se desfac alianţe, se încheie şi se violează armistiţii, se comit şi se
pedepsesc trădări. Lupta va cunoaşte paze efemere sau aparente, pentru că în permanenţă se vor ivi noi ciocniri
de interese.
Un singur inamic comun, pentru mafioţii participanţi la acest război al tuturor împotriva tuturor, LEGEA
„totul se face în afara legii şi prin încălcarea ei".
2.2.1. Cosa Noscra din America.
Apariţia unei ramuri a mafiei siciliene în America îşi face simţită prezenţa Ia sfârşitul secolului al XlX-lea.
O serie de delicte şi crime comise în oraşelenew York, Philadelphia, Chicago şi Los Angeles, în perioda 1892-
1899, sun t atribuite de.către poliţie unei bande organizate de italieni imigranţi originari din Sieilia.
O opinie asupra întemeierii mafiei americane este că aceasta se datorează fraţilor Vito şi Giovani Gianola.
împreună cu Alfonso pannizola, ei pun în 1915 bazele unui sistem de impunere forţată a imigranţilor italieni
stabiliţi în oraşul Saint-Louis. Ei vor instaura o teroare similară celei din Sieilia şi extrem de rentabilă.
Evoluţia mafiei americane între cele două războaie mondiale a avut ca
principal punct de propagare şi dezvoltare prohibiţia care a creat condiţiile ideale
de apariţie a unui „busines" extrem de competitiv: producţia şi comercializarea
clandestină a produselor alcoolice. Atunci au apărut faimoasele „gang-uri"ai căror
membrii proveneau din minorităţile etnice şi religioase din Statele Unite ale
Americii, supuse discriminării, abuzului şi exploatării deosebit de feroce.
Italienii au ocupat un loc aparte, graţie unei remarcabile eficacităţi şi
discipline. Conduse aproape numai de sicilieni, gang-urile, su preluat structura
organizatorică a mafiei, cu rigida sa ierarhie şi cu neiertătoarele ei legi.
Irnpunnndu-se cu autoritate în lumea interlopă, aceste bande au marcat întreaga
■>9 epocă cu violenţa lor făţişă, nelimitată. Abrogarea prohibiţiei nu a pus capăt activităţii criminale
organizate ci a diversificat-o.
într-un interval extrem de scurt, mafia americană a acaparat toate domeniile ce s-au dovedit rentabile
pentru mafia siciliana: jocuri de noroc, prostituţie, trafic de droguri, contrabandă, protecţie forţată a
întreprinderilor. în principalele oraşe din S.U.A., toate ramurile industriei întunericului încap pe mâna
puternicilor mafioţi, care se numesc acum familii.
Există unele deosebiri între mafia italiană şi Cosa Nostra
în primul rând termenul de „familie" nu mai are aceeaşi conotaţii ca şi în Italia, fiindcă în familiile italiene
membrii sunt în marea lor majoritate rude şi sunt sicilieni, pe când în S.U.A. există familii, aproape toate, în
care există şi membrii neitalieni (evrei, irlandezi, polonezi) iar legăturile de rudenie între membrii famililor
sunt puţine şi foarte îndepărtate.
Organizarea structurală a mafiei din S.U.A. este următoarea:
Soldaţi
Instanţa supremă a Cosa Nostra este alcătuită din naşii familiilor americane, şi ea încearcă să soluţioneze
pe cale paşnică toate neînţelegerile, numele pe care îl poartă este „Comisia" 7 .
Cosa Nostra exploatează toate domeniile crimei organizate, un lucru care nu este pe placul multor mafioţi
italieni, aceştia dezaprobă exploatarea prostituţiei şi a jocurilor de noroc de către membrii Cosa Nostra. Cele
două aduc profituri imense mafiei americane şi aşa cum am mai menţionat structura şi modul de funcţionare este
cel al unei fabrici, deci tot ce aduce profit este exploatat.
în America există circa 24 familii aparţinând Cosa nostra şi care îşi împart între ele teritoriul S.U.A.
Principalele familii mafiote din S.U.A. sunt: Cele cinci familii din New York care reprezintă totodată cele
mai şi mai influente familii din Cosa Nostra:
 Familia Gambino este cea mai puternică şi mai veche dintre clanurile mafiote nevv york-eze, a fost fondată de
Carlo Gambino şi are ca şef probabil pe John Gotti, din anul 1985. Afacerile ilegale în care este implicată sunt:
furturi, excrocheri, camătă, jocuri de noroc, trafic de droguri, pornografie, fraudă şi extorcare de fonduri.
Familia Bonano este fondată de Joe Bonano, şi acum este condusă probabil de Philip Pasteli. Afacerii familiei
sunt: pizerii, restaurante, camătă, pornografie şi trafic de droguri.
Familia Colombo a fost fondată de Josepf Colombo iar acum este controlată de Carmine Persico. Sunt
implicaţi în camătă, jocuri de noroc, fraudă, trafic de droguri şi ţigări, prostituţie şi pornografie.
Familia Genovese are ca fondator pe Vito Genovese şi este sub conducerea lui Axithony„Grasul" Salerno. Se
ocupă estorcarea de fonduri, camătă, trafic de droguri în mai mică măsură, fraudă, pornografie, prostituţie.
familia Luccheze fondată de Thomas Luccheze, este condusă de naşul Anthonio Corallo. îşi procură veniturile
din droguri, curse de cai şi ogari, furturi de autoturisme, asasinate plătite.
în New Jersey este teritoriul familiei Decavalcante care monoplizează pornografia, traficul de droguri,
camătă şi jocurile de noroc.
în Florida este foarte puternică familia Trafficante fundată de Santos Trafficante ş este condusă acum de
fiul său Santos Trafficante jr. Se ocupă cu traficul de droguri, furturi, vânzări de bunuri furate şi are o reţea de
cazinouri în Florida şi în Caraibe.
Din New Orleans este familia Marcelo, fondată şi condusă de către Cari os Marcelo, deţin puterea în
Louisiana şi în statele limitrofe, este conducătoarea statelor din sudul S.U.A. Există o alianţă trainică între
familile Marcelo şi Trafficante. Afacerile familiei cuprind trafic de droguri, jocuri de noroc, afaceri imobiliare,
prostituţie şi pornografie, corupţie politică şi sindicală.
Familia Giancara este autoritară în Chicago dar şi în New Mexico şi zone din California, bossul său este Joey
Aiuppa iar fondatorul ei a fost Memo Giancara. Veniturile imense proveneau din jocuri de noroc, trafic de
droguri, prostituţie şi camătă.
Nu trebuie omis faptul că în S.U.A. pe lă Cosa Nostra s-au mai dezvoltat două organizaţii la fel de
puternice pentru o perioadă: mafia irlandeză şi cea evreiască.
Mafia irlandeză a avut o perioadă de expansiune mai ales în timpul prohibiţiei ca apoi să~i scadă
autoritatea şi multe dintre teritorii să-i fie luate de
către mafia italiană şi cea evreiasca. Dintre irlandezi s-au remarcat fraţii O'Doneîl
şi apoi mafiotul O'Banion, acesta a fost pentru irlandezi ceea ce a fost Lucki Luciano pentru Cosa Nostra,
un organizator de geniu, apoi o parte dintre irlandezi s-au integrat în Cosa Nostra sau în mafia evreiască.
Mafia evreiască a rămas şi după prohibiţie egală cu mafia italo-americană. Muţi evrei au ajuns apoi să
lucreze pentru Cosa Nostra sau să colaboreze cu aceasta.Mezer Lusky (bancher al mafiei câteva decenii), Bugsy
Siegel, L. Buchalter sau J. Shapiro care, au inventat şi exploatat primi corupţia sindicală.
Una din principalele surse de venit pentru Cosa Nostra este industria construcţiilor. Comisia asupra crimei
organizate din SUA a descoperit că majoritatea familiilor sunt puternic implicate în industria construcţiilor.
Controlând sindicatele au constituit un fel de cartel care dirija activitatea în aceste domeniu, decidea cărei
companii să-i acorde contractul şi altele, forţând acceptarea unor oferte extrem de mari. Mafia era partener (din
umbră) al unor companii de construcţii care reuşeau să obţină contracte substanţiale în dauna altor companii.
O altă sursă de venit este prostituţia şi pornografia. Prostituţia aduce venituri imense mafiei americane,
prostituatele dintr-un oraş, în proporţie de 90% sunt sub protecţia organizaţiei.
Un domeniu tradiţional de exploatare al Cosa Nostra este corupţia sindicală. Mafia şi-a dat seama că
industriile americane nu pot fi controlate decât cu ajutorul sindicatelor. Există două variante: folosirea mafiei la
spargerea grevei, iar a doua constă în controlul unor sindicate.
Traficul de droguri a adus mari benefici Cosa Nostra, dar în ultimul deceniu se constată o reducere a
implicării mafiei în trafic şi o expansiune tot mai mare spre alte domenii ale crimei organizate.
Mafia exploatează şi câştigă enorm de pe urma jocurilor de noroc astfel că Las Vegas este deţinut (din
umbră) de mafie.
Cosa Mostra nu ar fi o putere mondială dacă nu ar exista corupţia politică. Mafioţii statului, reprezentanţii
puterii legislative, ai puteri executive centrale şi locale, de o parte, şi mafie de altă parte, se bazează în mare
parte pe un sistem de corupţie, pe aşa numitul „spert" care funcţionează regulat şi fără greş.
Veniturile obţinute din astfel de activităţi criminale sunt apoi foîsite pentru a putea pătrunde şi controla
organismele şi organizaţiile legal constituite, oferindu-se o aparenţă legală activităţii lor.
Tocmai de aceea în SUA s-a creat o pluralitate de instituţii abilitate să lupte împotriva oricărui tip de
fenomen infracţional.
2.2.2. Cartelurile columbiene
Intr-o ţară săracă şi subdezvoltată ca şi Columbia cu o economia în declin, o inflaţi e ridicată şi o sărăcie
masivă, activitatea organizaţiilor criminale nu putea decât să înflorească în aceste condiţii, sumele mari de bani
câştigate astfel asigurându-le, pe lângă un lux exorbitant, şi posibilitatea de a câştiga influenţă în rândurile
politicienilor.
Ca şi organizaţia mafiotă Cosa Nostra, /'familiile" mafiote din Columbia săvârşesc o gamă largă de
activităţi criminale pentru a-şi menţine câştigurile la nivelurile cele mai înalte şi a-şi păstra influenţa câştigată.
Ca şi „familiile" mafiote italiene şi americane, organizaţiile columbiene se impun prin disciplină şi violenţă,
doar că sunt considerate mult mai radicale, mai violente şi fără milă.
Organizaţiile columbiene poartă denumirea de CARTELURI. Un cartel ■ este constituit dintr-o reţea
complexă de grupuri şi celule care sunt formate din 10-30 de persoane care acţionează independent, astfel că
prinderea unui „grup" au va
a) Dintre organizaţiile columbiene, CARTELUL CALI este considerat cel mai influent în domeniul
traficului de droguri din emisfera vestică, fiind în ultima perioadă o prezenţă importantă şi pe piaţa din S.U.A.
Cartelul a obţinut şi menţine monopolul general al cocainei prin supravegherea culturilor şi recoltelor de
frunze de coca din Bolivia, Peru dar şi distribuirea cocainei în oraşele americane.
Din datele obţinute până în prezent, 75% din cocaina care intră în S.U.A. provine de la cartelul Caii, care o
transportă cu avioanele cartelului prin nordul Columbiei, Peru, El Salvador sau Nicaragua, spre Guatelmala sau
Mexic, de unde este purtată de maşini la destinaţie. în ceea ce priveşte toate aceste operaţiuni, Cartelul Caii
cooperează îndeaproape cu organizaţia mexicană Juan Garcia Abrego.
O altă cale des folosită de cartel este cea amritimă prin utilizarea unor nave sub pavilion canadian, olandez,
român ş.a., care de regulă folosesc rute ocolitoare pentru derutarea autorităţilor.
Activităţi criminale ale cartelului Caii au fost identificate atât în S.U.A. cât şi în alte state din America
centrală dar şi în Italia şi Spania.
b) O altă organizaţie criminală considerată cea mai bine pusă Ia punct este cartelul Medellin care mulţi ani
a deţinut supremaţia în traficul de droguri, dar datorită loviturilor dure primite din partea autorităţilor
columbiene în ultimii ani au cedat primul loc cartelului Caii.
 Din punct de vedere istoric, cartelul este o uniune de organizaţii criminale specializate în traficul de
droguri şi are reşedinţa la Medellin, cele mai bogate şi puternice fiind grupările conduse de Pablo Escobar-
Gavivia (PEGO) şi Jose Luis Ochoa (OVO).
Aceste organizaţii se ocupă cu traficul de cocaină folosind chiar o metodă nouă pentru trecerea drogului
peste graniţă, ce constă în integrarea sub formă l ichidă sau semilichidă a acestuia într-o masă de plastic sau de
cauciuc, care este apoi prelucrată într-o matriţă luând apoi diferite forme.
în ultimul timp cartelul Medellin face eforturi deosebite pentru a pătrunde ip\ pe pieţele din Europa, aici
preţul fiind de două trei ori mai mare decât în S.U.A., însă întâmpină destul de multe greutăţi deoarece şi pe
bătrânul continent cartelul Caii deţine 80% din piaţa cocainei.
c) în afara celor două carteluri descrise până acum, în Columbia acţionează numeroase organizaţii
independente pe coasta de nor a Columbiei, însă nici una nu are o organizare asemănătoare celor două mari
carteluri şi nu aderă la structurile acestora ele fiind constituite ad-hoc, între ele neexistând legături permanente,
rareori lucrând împreună.
în ultimii ani şi-au dezvoltat legăturile cu mafia siciliana efectuând tot mai multe livrări cocaină către
Italia.
Combaterea acestor organizaţii are loc cu multă violenţă, astfel că incursiunile împotriva cartelurilor se fac
de către armata columbiană şi de cea a Statelor Unite care au misiuni de distrugere a laboratoarelor clandestine
din jungla columbiană. Poliţia columbiană face arestări masive de membri şi sechestrară a tone de droguri dar
toate acestea se lovesc de bariera corupţiei politice şi legislative la nivel statal din Columbia.
2 . 3 . Mafia rusă.
După prăbuşirea comunismului în Europa Centrală şi de Est, autorităţile din fostul lagăr comunist au fost
nevoite să se confrunte cu o escaladare a infracţiunilor tară precedent. In această parte a Europei au apărut
grupări criminale organizate în stil mafiot, care vor deveni în scurt timp organizaţiile care vor domina Europa şi
S.U.A. sau Canada. Majoritatea ţărilor au pe teritoriul lor organizaţii mafiote autohtone sau străine.
în Rusia organizaţiile mafiote s-au dezvoltat cel mai rapid dintre toate ţările est-europene. Conform
informaţiilor date de autorităţile ruse, pe teritoriul Rusiei există aproximativ 5700 de bande criminale având
circa 250000 de membri, dintre acre 3500 fiind organizate în stil mafiot.
Poliţia defineşte organizaţia criminală ca fiind un grup stabil ierarhizat ş organizat într-o structură cu cel
puţin două nivele (conducerea şi execuţia).
în timp ce în Europa de Vest şi în America se poate vorbii de familiile mafiote, în Rusia, grupurile mafiote
nu sunt aşa de bine organizate ca şi în străinătate, ele se constituie mai ales pe criterii etnice: ruşi, cazaci,
ucraineni, georgieni, armeni şi alţii. Mafioţii sunt numiţi de către populaţie „ciurki". Sunt în general tineri care
au practicat sportul de performanţă sau au fost căliţi în lagăre de muncă, iar cei mai mulţi provin din armată.
Există o ură imensă între bande în special între cele cecene şi georgiene'.
Crima organizată din Rusia este structurată pe cinci mari categorii de asociaţii criminale:
- „pseudo-antreprenorii" care au apărut în anul 1988 şi se acupă cu afacerile financiare, inclusiv cu
pomparea fondurilor guvernamentale în conturile societăţilor comerciale şi impunerea profiturilor ilicite din
vânzarea resurselor naturale, prin folosirea licenţelor eliberate de funcţionari corupţi.
-„gangsterii"- scot profit prin comiterea actelor de „ racketing" (racketii), furturi prin efracţie, jafuri,
şantaje, controlul traficului de droguri, jocuri de noroc şi prostituţie.
-,jefuitorii" sunt grupări devenite foarte active după 1991 acţionând în domeniul sectorului public sau
privat al statului prin devalizarea sau însuşirea unor bunuri a acestuia, mai ales în comerţul cu amănuntul,
privatizarea proprietăţii statului, vânzarea de materii prime, metale rare, lemn, mobilă etc.
-„corupţii" reprezintă grupuri de persoane oficiale, angajate în organele puterii de stat, ale administraţiei şi
justiţiei, care acordă organizaţiilor criminale avantaje ilegale, beneficiind la rândul lor de sume mari de bani.
-„coordonarea" reprezintă elita lumii interlope respectiv „naşii" care asigură c onducerea activităţilor
ilegale.
O sursă principală de venit sunt drogurile. Datorită războiului din Vugoslavia, celebra „rută balcanică"
trece prin Rusia şi Ucraina şi organizaţii ruse se ocupă acum de introducerea drogurilor în occident.
Există zone întinse în Rusia şi unele state din C.S.I. unde culturile de canabis şi de mac sunt păzite de
adevărate armate de mercenari, majoritatea foşti soldaţi în Europa de Est sau Afganistan.
Cert şi trist este că drogul este deja fixat în aceste regiuni, iar lumea interlopă autohtonă este considerată
aptă, oricând din punct de vedere financiar, să participe intens la traficul de droguri.
Furturile si Tâlhăriile reprezintă împreună aproximativ 60% din infracţiunile înregistrate în Rusia,
majoritatea bunurilor sustrase sunt vândute apoi unor organizaţii mafiote care Ia vând apoi în statele C.S.I.
O activitate specifică mafiei ruse vizează locuinţele aflate în sectorul particular , constând în faptul că
pensionarii bătrâni sau singuri sau persoanele sărace lipsite de apărare sunt ameninţate, tracasate, lovite, forţate
să-şi vândă apartamentele sau casele la preţuri derizorii, unor mafioţi, în special cazaci şi armeni.în unele cazuri
în care victimele au opus rezistenţă,~acestea au fost ucise. O astfel de practică este întâlnită şi in «talia unde
un „naş" are obligaţia ca înperioada în care este la conducera organizaţiei să aducă la averea familiei rioi
terenuri. Dar în Italia este vorba de terenuri şi nu de casele oamenilor, aceste fapt arată cruzismu! şi cinismul
mafiei ruse''.
Cea mai extinsă activitate mafiotă din Rusia este perceperea taxei de protecţie în sectorul privat al
economiei. Rackeţii forţează patronii sau antreprenorii să plătească o anumită sumă pentru a se „asigura"
împotriva atacurilor altor bande mafiote. Suma percepută este un procent din încasări, aceste încasări ale
societăţilor, altele decât cele din domeniul public, ar trebui să fie confidenţiale, dar prin mituirea unor
funcţionari, mafia află cifra de afaceri a societăţilor. Este unul din motivele pentru care societăţile ţin o
evidenţă contabilă dublă. Dacă nu plăteşti rişti ca localul să îţi ia foc de la o sticlă incendiară sau un membru al
familiei să îţi fie schilodit sau omorât
Mafia controlează prostituţia şi traficul de carn e vie din Rusia şi din C.S.I. Organizaţiile mafiote vând
prostituate prin adevărate filiale care se întind pe aproape toată Europa, Turcia, Cipru, Grecia, Italia, Franţa,
Germania şi mai nou în Ucraina şi România, sunt pieţe de desfacere pentru proxeneţii ruşi şi ceceni.
Proxeneţii ruşi se remarcă prin cruzime şi bestialitatea de care dau dovadă: o prostituată de 16 ani a fost
torturată şi apoi înecată într-o găleată cu apă pentru că a nesocotit ordinele unui proxenet. Se remarcă creşterea
alarmantă a prostituatelor de lux, conform unor date recente dintr-o statistică se pare că prostituţia de lux se
află printre primele locuri în topul meseriilor preferate de adolescentele din C.S.I."
Traficul de maşini furate este foarte rentabil pentru mafie, doar la retragerea militarilor din fosta R.D.G. au
fost introduse cu ajutorul acestora şi al vameşilor corupţi peste 10000 de autoturisme. Organizaţiile mafiote
ruse furnizează şi autoturisme la comandă în cooperare cu mafia ucraineană şi cea bulgară.
 Mafia rusă se ocupă şi cu asasinatele la comandă . O parte dintre foştii combatanţi din Afganistan au devenit
gărzi de corp. dar mai mulţi au început să 1 ucreze pentru mafie şi să facă ceea ce ştiu ei mai bine, să ucidă. Au
devenit victime ale acestor ucigaşi plătiţi mai mulţi oameni de afaceri, bancheri sau capi ai crimei organizate.
Pentru a scăpa de această ameninţare, mai mulţi bancheri şi directori au emigrat în occident şi îşi conduc
afacerile de acolo. în St. Petersburg de exemplu, costul unui „contract" este de cel puţin 50000 de ruble.
Datorită reformei bancare din 1987 au apărut cel puţin 2300 de bănci comerciale. Conform datelor furnizate
de Ministerul de Interne rus, se pare că 35% dintre bănci aparţin mafiei care se foloseşte de acestea pentru
spălarea banilor murdari şi investirea lor în afaceri bancare sau economice din alte ţări.
Dintre toate grupurile se evidenţiază mafia rusă, georgiană şi cea cecenă. Mafia rusă este sigur cea mai
puternică organizaţie din C.S.I., ea este implicată în toate activităţile ilegale şi are avantajul că are puternice
legături în străinătate, spre deosebire de celelalte mafii care nu dispun de relaţii internaţionale.
"Mafia georgiană s-a constituit în jurul anilor '70 şi avea în componenţă mai ales foşti condamnaţi care s-au
implicat foarte activ în piaţa neagră a maţilor oraşe din U.R.S.S"
După destrămarea U.R.S.S. o mare parte din membrii mafiei georgiene sunt foşti militari, miliţieni sau
angajaţi ai K.G.B.-uIui georgian. Au o mare influenţă în aproape toate oraşele din Rusia şi C.S.I., dar mai ales
în Moscova şi în St. Petersburg. Se ocupă cu toate activităţile ilicite din Rusia mai puţin cu traficul de materiale
radioactive, care este monopolul mafiei ruseşti.
Bandele cecene sunt cunoscute ca tiind foarte .agresive .şi periculoase. Membri lor sunt recunoscuţi ca
fiind cei mai buni traficanţi de droguri şi de arme.
Grupurile de armeni şi de cazaci sunt foarte active în domeniul construcţiilor şi a industriei de prelucrare a
petrolului, cele formate din tadjici au o influenţă mare pe piaţa neagră a produselor alimentare alături de
georgieni, azerbaidjeni domină în traficul de droguri, jocuri de noroc şi prostituţie alături de georgieni şi cazaci.
Cazacii şi cecenii sunt puternic implicaţi în şantaj şi în perceperea taxei de protecţie. în fiecare oraş există
mai multe organizaţii şi de aceea este foarte greu să spunem un domeniu care să fie dominat de o singură bandă.
Doar în Moscova acţionează 34 de grupări criminale constituite pe criterii etnice: georgiene controlează
bănci, restaurante, proprietăţi imobiliare, pieţele, fiind specializaţi în sechestrări de persoane; azerii sunt
implicaţi în traficul de droguri şi controlează jocurile de noroc; armenii fac contrabandă cu materii prime şi cu
arme; ceceni sunt implicaţi în excrocheri economice, controlează prostituţia şi traficul de arme.
Mafia din cartierul Solutsevo, cea rusă este infiltrată în anturajul poliţiei şi al magistraturii. Datorită
veniturilor mari care se realizează şi faptului că mafia rusă nu are o „Cupolă" care să coordoneze acţiunile
ilicite, ori să reglementeze conflictele pe cale amiabilă, între bandele rivale izbucnesc adevărate războaie.
"Oraşele Moscova şi St. Petersburg, ural Ekaterinburg, oraşele din Estul îndepărtat ca Vladivostok şi chiar
oraşele din îndepărtata Siberie sunt încontinuu teatrele unor confruntări armate între bande care se soldează cu
zeci şi sute de morţi .
Organizaţiile criminale ruso-fono au puternice legături în Germania, S.U.A., Canada şi mai nou în America
de Sud şi Australia. în Germania mafia rusă £ire o puternică influenţă iar manifestările ei au îngrozit prin
violenţă şi cruzime populaţia oraşelor germane. Se ocupă cu extorcare de fonduri, prostituţie, trafic de droguri
şi de maşini. Berlinul este deja capitala crimei organizate europene, pe teritoriul său acţionează puternic mafia
rusească în colaborare cu grupările poloneze, române, turce şi vietnameze, din unele surse se vehiculează că în
Berlin această mafie mixtă cu componenţă preponderent est europeană ar dispune de un capital de câteva
miliarde de mărci.
"Duritatea luptei împotriva mafiei ruse este arătată şi de numărul mare de poliţişti ucişi, în anul 1996 au
fost peste 176;. o altă categorie puternic implicată în lupta contra ciurkilor este cea a ziariştilor. Au fost ucişi în
1996 peste 14 ziarişti, pentru că obţinuseră materiale compromiţătoare despre unele grupări mafiote
Un handicap pentru poliţie este şi faptul că mafia rusă deţine un impresionant arsenal, mare parte provine
din depozitele Armatei Roşi, dar şi din S.U.A. şi Canada. împotriva unor mafioţi periculoşi se recurge de cele
mai multe ori la folosirea forţelor O.M.O.N. o unitate specială a poliţiei 1 5 .
Aceste unităţi sunt formate din foşti sportivi de performanţă sau ofiţeri care au luptat în Afganistan, soarta
a făcut ca unii dintre ei să fie în slujba mafiei şi alţii în slujba poliţiei
2.4. M a f i a A s i a t i c ă .
Pe piaţa lumii interlope s-au răspândit şi s-au dezvoltat tot. mai mult grupurile criminale din Asia. Prin
crearea de mari comunităţi în principalele metropole, prin implicarea tot mai adâncă în omoruri, răpiri, şantaj,
jocuri de noroc, traficul de droguri şi armament s-a afirmat şi pe bună dreptate, că mafia asiatică are potenţialul
de a deveni în viitor problema numărul unu atât pentru autorităţile americane cât şi pentru cele europene, cu atât
mai mult cu cât combaterea organizaţiilor criminale de origine asiatică se dovedeşte extrem de dificilă datorită
câtorva caracteristici care le fac aproape de nepătruns în ceea ce priveşte anchetarea lor.
2.4.1. Mafia Chineză.
Sunt considerate cele mai vechi societăţi criminale asiatice. La început au fost grupuri de rezistenţă
împotriva dinastiei chineze care a condus China la începutul secolului al XVII-lea, având ca scop protejarea
populaţiei sărace, de asuprirea claselor bogate şi răsturnarea de la putere a dinastiei Manchu.
Membrii triadelor s-au refugiat în Hong Kohg. Anul 1919 părea a fi un an de glorie pentru organizaţie
deoarece a căzut dinastia Manchu şi s-a format republica China, dar autorităţile comuniste care au acaparat
puterea nu au fost de acord cu existenţa unor organizaţii secrete chineze care în anumite regiuni aveau o mai
mare autoritate ca statul.
Cuvântul „triada" este un termen englezesc folosit încă de la începutul dominaţiei engleze asupra unor
porturi şi teritorii chineze, el reprezentând emblema sacră a acestor organizaţii respectiv triunghiul cu cele trei
mari puteri de bază: aerul, omul şi pământul 1 6 .
După 1912 „triadele" s-au dezvoltat foarte mult în Hong Kong unde se estimează că există înjur de 50-55 de
organizaţii, cu un număr de cel puţin câteva zeci de mii de membri. Alt loc unde organizaţia s-a dezvoltat
puternic este faiwanul, unde se estimează că ar exista 700 de bande organizate în şase mari
sindicate, în 1984 numărul membrilor depăşea 15000 de oameni; cel mai puternic
sindicat al crimei taivvane este „United Bambo". . .
Organizaţiile chineze conduc şi crima organizată din Vietnam, Thailanda, Labs, Birmania, Filipine, Macao
şi Malaysia.
Triadele au o organizare tipic asiatic, toate gradele din triadă au un cod n umeric, de la cel mai mic număr
la cel mai mare, 49-498.
Structura unei triade se prezintă astfel:

Un TAI LO 498 este echivalentul unui „naş" de familie italiană, el are cea mai mare putere din triadă şi
este cel care hotărăşte în privinţa unor probleme foarte importante: o afacere importantă, declanşarea războiului
împotriva unei alte triade sau uciderea unor persoane importante.
 GROSS SANDOL 432 şi 489 sunt principalii locotenenţi ai unui Tai Lo ei se ocupă de buna funcţionare a
triadei şi de problemele care se ivesc pe teritoriul controlat de organizaţie.
Organizaţiile chineze lucrează cu sume imense de bani ş de aceea într-o triadă va exista un consilier
financiar „White Poper Fan" care va administra banii şi îl va ajuta pe şeful triadei atunci când are de încheiat o
afacere.
El este responsabil şi cu spălarea banilor murdari şi cu investirea lor în afaceri profitabile legale, lucru pe
care îl realizează cu ajutorul unor afacerişti importanţi Dragon Head. Aceşti afacerişti investesc banii
organizaţiei şi de multe ori contribuie cu relaţiile lor politice la salvarea unui membru important al triadei din
mâinile poliţiei.
Red Pole 426 este omul care se ocupă cu securitatea internă şi externă a triadei. El este de obicei un expert
în arte marţiale şi are în subordine un grup de luptători la fel de bine antrenaţi şi care îl ascultă orbeşte. Cu
ajutorul lui Red Pole 426 sunt eliminaţi trădătorii şi este împiedicată infiltrarea agenţilor poliţiei în organizaţie.
"Cea mai importantă sarcină a unui Red Pole este de a apăra şi a răzbuna pe membrii triadei atunci când aceştia
sunt atacaţi de o grupare rivală. Sunt folosiţi pentru a elimina sau a înspăimânta pe adversari, vestiţii „hit-man"
oameni care nu ezită să ucidă pe nimeni, şi care pot organiza asasinate pe tot globul 1 7 ."
Penultimul eşalon al triadei este ocupat de şefii soldaţilor (Mah Jais), de stăpânii unor activităţi ilicite
precum consumul de droguri şi prostituţia (Pong Jue) şi de omul care se ocupă cu recrutarea soldaţilor.
La baza triadei se află soldaţii (Szekon, tin mantoi, 49 jan gud rai) şi un număr apreciabil de vietnamezi şi
thailandezi.
Soldaţii sunt majoritatea adolescenţi care provin din familii sărace şi care i ntră în triadă deoarece este cea
mai uşoară formă de procurare a banilor din Asia. La început execută un fel de ucenicie care constă din bătăi,
ameninţări , violuri la comandă. Dacă prezintă calităţi criminale el va depune jurământul de intrare în b?andă.
Intrarea într-o astfel de organizaţie este urmată întotdeauna de un jurământ ele credinţă faţă de triadă. în
timp acest jurământ a suferit modificări, mai de mult ed dura trei zile, acum jurământul este depus în câteva ore.
Jurământul debutează cu câteva întrebări cheie care evidenţiază loialitatea noului triad faţă de organizaţie,
aceste întrebări se pun în faţa templului taoist.
După ce se întrebă dacă există trădători în templu se trece la înscrierea într-o carte foarte veche a numelui
şi adresei recrutului, care va plăti şi o taxa de iniţiere. Incense maşter va pune în faţa recruţilor trei figurine de
ceară care reprezintă trei mari trădători ai triadei, figurinele vor fi apoi decapitate cu sabia Credinţei ş a
Dreptăţi. Noii recruţi se vor târâ apoi pa coate şi pe genunchi, acest gest se numeşte trecerea muntelui cuţitelor.
Fiecărui recrut îi este atins gâtul cu sabia şi întrebat cine este mai tare, răspunsul este gâtul pentru că recrutul
este gata să moară pentru organizaţie.
Maestrul va arde o foaie de hârtie galbenă ce reprezintă giulgiul sacru care îi protejează pe călugări de
focul pu mănăstirii de către.dinastia Manchu. Cenuşa este amestecată într-un vas cu viruşi zahăr. Noilor triazi li
se împunge degetul cu un ac de argint, iar sângele este amestecat în vasul cu cenuşă, zahăr şi vin, apoi fiecare
recrut îşi înmoaie un deget în vasul cu vin şi îl pune pe buze, este jurământul de sânge. Vasul este spart şi
fiecare triad va spune individual cele 36 de jurăminte: Nu voi dezvălui secretele familiei Hung nici.măcar
părinţilor, fraţilor, soţiei mele, Nu voi dezvălui secretele nici pentru bani şi voi fi ucis de mii de săbii dacă aş
face asta, sunt ultimele cuvinte ale noului triaci.
Toţi triazii cunosc vechea regulă care spune: ,, Când eşti viu nu te duce Ia autorităţi, când eşti mort nu te
duce în iad", oricine va încălca codul tăcerii va muri.
între triada există numeroase lupte pentru a stăpâni teritoriul şi a realiza venituri şi mai mari. Crimele
comise de mafia chineză sunt groaznice deoarece mafioţii folosesc în luptă mai ale satâre şi toporişti, un mod
tipic organizaţilor chineze. Se folosesc arme de foc în confruntarea cu alte organizaţii criminale.
Mafia chineză este implicată în toate activităţile crimei organizate, veniturile ei fiind de miliarde de dolari.
Principala activitate este traficul de droguri, ea controlează aproape 85% din traficul de heroină mondial.
Se bucură de o autoritate indiscutabilă în ţările producătoare de heroină.
Un domeniu tradiţional al triadelor este prostituţia, ca şi în cazul drogurilor, prostituţia este monopol al
mafiei chineze în toată Asia şi mai nou S.U.A şi Europa.
Mafia chineză s-a specializat mai nou şi în traficul de mână de lucru ilegală. Se scot mai mulţi bani ca din
alte domenii. De obicei imigranţii plătesc în jur de 5000 10000 de dolari pentru a ajunge în America, Canada ,
Europa sau Australia. Avantajul este că toate ţările asiatice sunt controlate de triade şi deci numărul de
imigranţi este mai mare.
Se scot profituri uriaşe şi din executarea unor falsuri. Mafioţii chinezi execută cea mare gamă de falsuri de
Rolex-uri, şi genţi Gucci, la cărţi de credit şi CD-uri false care invadează lumea şi care au creat mari tensiuni
diplomatice între S.U.A. şi China cu privire la protejarea dreptului de autor.
Triadele controlează toate jocurile de noroc din Hong Kong, Macao, Taiwan, Filipine, Corea de
Sud,Thailanda şi parte din Australia.
La fel cum în S.U.A. toate ramurile industriale plătesc o taxă Casa Mostrei, aşa în Asia toată lumea plăteşte
triadelor. Restaurantele. Magazinele, discotecile plătesc taxă de protecţie, dacă nu vor plăti atunci localul va lua
foc, va fi distrus ori se vor îndepărta clienţi prin orice metode.
Spălarea banilor murdari ai mafiei chineze se face în băncile din Europa dar şi prin intermediul unui sistem
bancar clandestin. Un labirint de bănci chinezeşti internaţionale, agenţii turistice etc. deplasează miliarde de
dolari>• în câteva ore fără să lase urmă.
Pe teritoriul SUA mafioţi chinezi se ocupă de traficul de droguri, jocuri de noroc, trafic de arme şi
asasinate la comandă. O formă mai deosebită a celor ce^.au emigrat constă în aşa zisele „ bande de stradă" care
sunt dispuse să lucreze penjxu cine plăteşte mai mult
Lupta împotriva mafiei chineze este mai grea decât împotriva mafiilor americane, italiene, ruseşti datorită
barierei limbajului şi caracterului dârz, fanatic al celor anchetaţi. Atât în China cât şi în alte ţări sunt executaţi
sute de traficanţi anual' x .
Mulţi martori ai faptelor comise de mafioţii asiatici au dispărut fără urmă, chinezii folosind o mulţime de
metode identice grupării Biancca italiene. Totuşi criminalii chinezi au o imaginaţie şi un sânge rece rar întâlnit,
multe victime, pentru a dispărea, sunt tăiate în bucăţi şi tocate, şi părţi din corp sunt dispersate pentru a li se
pierde urma.
Singura şansă de a lupta împotriva lor este infiltrarea unor agenţi de origine asiatică, în speranţa că nu vor
fi depistaţi, aceasta având ca urmare decedarea lor, fiind bine ştiut cât de greu pătrunzi în rândul triadei.

2.4.2. Mafia Japoneză.

Yakuza, denumită şi Boriocudan, este o organizaţie care săvârşeşte fapte ilicite printr-o organizare în bande
ce-şi crează zone speciale de influenţă şi uzează fără ezitare de violenta extremă.
 Originea Yakuzei se plasează ca şi a triadelor, cu peste trei sute de ani în urmă, când Japonia a fost
invadată de navigatori europeni mai ales portughezi, spanioli şi englezi, dar totodată şi de misionarii bisericii
catolice, astfel că o parte dintre japonezi s-au constituit în grupuri de rezistenţă care să apere tradiţiile şi
obiceiurile vechi japoneze, mai ales cele ale samurailor.
După războaiele civile japoneze şi consolidarea puterii statului, mulţi luptători mai ales samurai, s-au
acomodat cu viaţa paşnică şi au devenit tâlhari care jefuiau sate. Dar marea transformare a survenit după cel de-
al doilea război mondial ca urmare a noilor transformări care au avut loc în Japonia. Aceste grupări s-au asociat
într-o singură grupare Yakuza, o organizaţie specifică Japoniei.
Datorită marilor transformări şi schimbări, mai ales în lan social, dispariţia di ferenţelor dintre oameni, dar
mai ales datorită creşterii economice a Japoniei care va deveni unul dintre cele mai puternice state din punct de
vedere financiar şi a extinderii puterii economice japoneze în toată lumea, şi yakuza a urmat o creştere
asemănătoare economiei japoneze.
Nivelul record al activităţii Yakuzei a fost atins în anul 1963 când ea avea în structură .5200 de bande eu
184000 de membrii dar apoi datorită acţiunilor
a utori taţi lor japoneze numărul bandelor a scăzut la 2500 iar cel al membrilor Ia 85-9 0000 de membrii.
Bandele sunt constituite în trei mari sindicate ale crimei: "Yamaguchi-giumi", „Ynagaua -kar şi
„Sumiyoschi-nengo-kar. în aceste organizaţii se percepe u n tribut de Ia membrii şi afdiaţi numit Janokin", şi se
caua ca majoritatea bandelor mici să fie acaparate şi crească puterea organizaţiei.
"Organizarea bandei este făcută după modelul tipic al familiei japoneze feudale: trupei se numesc „ikka' 1 -
familie, iar şeful „oyabun"- tată, membrii .sunt numiţi „kobun"- copil, bătrânii sunt „anikr- frate mai în vârstă,
tinerii, recruţii unt numiţi „shantei"- frate mai mic, iar fraţii şefului sunt ,,oyi"-unchii |;V'
Organizarea de la bază se întâlneşte şi la nivelele superioare, şefii de rang înalt având aceleaşi relaţii
familiare cu şefii grupurilor mai mici, formându-se astfel o mare organizaţie, piramidală, astfel că „oyabun-ii"
şi „kobun-ii" au o foarte strânsă legătură între ei dar totuşi cu un anumit respect al ultimilor membrii ai
organizaţiei trebuie să execute fără şovăire ori vreun protest toate ordinele şefilor.
Este tipic pentru japonezi acest gen de supunere oarbă şi aşa va fi în continuare, orice mic gest care
trădează o lipsă faţă de o persoană mai în vârstă sau faţă de o autoritate mai mare este imediat sancţionată de
japonezi.
în cadrul organizaţiei întâlnim aceleaşi principi ca şi la Cosa Nostra: şeful organizaţiei şi eşaloanele
superioare se sustrag de la responsabilitatea penală aruncând vina asupra subordonaţilor care acceptă acest
lucru.
Mafia japoneză dispune de un număr uriaş de bani rezultaţi din activităţi ilegale. Poliţia japoneză a estimat
că venitul anual al Yakuzei este 9-10 miliarde de dolari anual, din care circa 7-8 miliardeprofit din activităţi de
tip mafiot. La ora actuală sau intensificat activităţile de şantaj, cărora le cad, victime nu numai persoane dar şi
instituţii şi bănci. Acestea sunt obligate să plătească sume de bani pentru aşi pute desfăşura activitatea în linişte
î n ceea ce priveşte traficul de droguri, nici starul nipon nu poate fi considerat ocolit de acest flagel,
deoarece cantităţile de heroină şi substanţe psihotrope confiscate se situează pe o linie ascendentă. Japonia a
devenit o placă turnantă în traficul ilicit de droguri mai ales heroină, în zona Asiei de Sud-Est spre S.U.A. şi
Europa.
Yakuza se implică şi în jocuri de noroc, taxe de protecţie, acţiuni de tip „roket", prostituţie, trafic de arme.
Pericolul reprezentat în Boryokudan nu se limitează doar la în filtrarea Organizaţiei, pe coasta de vest a
S.U.A., în Hawai, Guan şi alte teritorii din Pacific, unde organizaţia deţine monopolul asupra traficului de
droguri ci şi prezenţa organizaţiei în tot mai multe oraşe americane: Los Angeies, San Francisco, Las Vegas,
San Diego, New York.
Dispunând de sume mari de bani, Yakuza foloseşte tot mai mult băncile nipone sau americane pentru a
spăla banii şi ai investii apoi în afaceri legale. Sunt preferate mai ales investiţiile în domeniu imobiliar. în
ultimul timp se observă un proces intens în care companii de construcţii din Japonia îşi deschid filiale în
S.U.A..
Profitând de poziţia şi politica băncilor nipone, Yakuza poate să pătrundă destul de uşor pe pieţele
financiare. Pe primei locuri în clasamentele mondiale ale băncilor se alflă cele japoneze: Dai-Ichi Kangyo Bank
Ltd., Sumitono Bank Ltd. Şi Mitsubishi Bank Ltd. 2 0
Lupta pe care o duc autorităţile japoneze şi americane contra Yakuza este una foarte grea şi cu foarte puţine
victorii pentru primii.
La Cel ca şi în cazul triadelor, poliţia se izbeşte de aceiaşi lege a tăcerii, foarte respectată de către
gangsteri. Mafioţii japonezi ştiu că dacă vorbesc vor fi ucişi sau supu şi la torturi, cea mai uşoară pedeapsă fiind
tăierea unui deget dacă a ratat o misiume sau nu se supune. Dacă nu este ucis atunci mafiotul va avea de
suportat calvarul sărăciei şi al foamei, este considerată pedeapsa cea mai bună deoarece toate grupările Yakuza
vor fi informate de excluderea sa şi acestea îşi vor folosi influenţa ca trădătorul să nu poată exercita nici o
activitate salariată.
Legăturile organizaţiei în viaţa politică, socială culturală este o altă piedică în distrugerea ei. Membri
Yakuzei sunt tatuaţi pe tot corpul cu dragoni, şerpi, figurine mitologice. La interogatoriu se rezumă la aşi
tatuajele cu semnele Yakuzei, iar în cazul în care cred ca nu vor rezista se sinucid. Deşi se încearcă eradicarea
Yakuzei, numărul membrilor acesteia este în continuă creştere.
2.4.3. Grupări criminale vietnameze şi coreene.
Sunt cele mai tinere grupări criminale asiatice. Ele s-au dezvoltat în două mari etape, înainte de 1975 odată
cu căderea Saigon-ului când mulţi vietnamezi au emigrat în S.U.A. Mafioţii vietnamezi sun organizaţi în mai
multe grupuri, până acum nu s-a reuşit o unire a tuturor într-o mare organizaţie.
Un grup are între 4-10 persoane şi nu are stabilitate din cauză că membrii nu sunt foarte loiali, mulţi
vietnamezi fiind soldaţi în triade şi luptând pentru acestea, sunt cei mai cunoscuţi mercenari asiatici. Sunt
conduşi întotdeauna de un infractor mai în vârstă numit „doică" sau frate mai mare, nu de puţine ori doicile
fiind foşti ofiţeri sud vietnamezi.
"Ceâ mai cunoscută grupare vietnameză este BORN TO KILL (BTK) şi ea acţionează pe coasta de est a
S.U.A. dar în ultimul timp s-a extins şi pe coasta de vest. Se remarcă printr-o bună organizare şi o strictă
respectare a secretelor organizaţiei 2 '."
Se încearcă atragerea în BTK a ameriasiaticilor care sunt buni luptători şi executanţi în cadrul unor
activităţi mafiote. Vietnamezii se ocupă de droguri, prostituţie, jafuri şi jocuri de noroc.
Nu se poate vorbi de organizaţiile vietnameze fără a face o asociere cu triadele chineze. Dacă se vrea
combaterea organizaţilor vietnameze trebuie făcută în paralel cu combaterea celor chineze.
Organizaţiile coreene sunt foarte tinere în comparaţie cu triadele sau Yakuza, dar ele sunt într-o continuă
creştere mai ales că în ultimii ani acţionează împreună cu mafia japoneză. Principalele venituri sunt realizate
din traficul de droguri, prostituţie, şantaj, camătă, fraudă prin cărţi de credit sau contrafăcute.
 în traficul de droguri organizaţiile coreene cooperează cu Yakuza şi împreună dominăm piaţa americană a
„ice-ului", un nou drog foarte tare.
Coreenii şi japonezii produc în Corea de Sud mari cantităţi de metaanfetamină care este exportată în toată
Asia dar în special în Japonia.
în S.U.A. organizaţiile coreene sunt active în Los Angeles, New York, Seattle, Baltimore, Washington,
Chicago etc. Cele mai cunoscute organizaţii sunt: „Korean Power" din New York, „Korean Killer" (ucigaşi
coreeni) şi ,JVfagui" (Maestrul), dar mai există câteva organizaţii mai mici aservite direct Yakuzei. Ele se
ocupă cu traficmlde droguri, şantaj, controlul restituirii împrumuturilor şi prostituţia.
Deoarece Yakuza cunoaşte o expansiune rapidă în S.U.A., ea va folosi ca forţă armată care să-i protejeze
unele teritorii şi bande formate din coreeni.
La fel ca şi în cazul organizaţilor vietnameze, nici cele coerene nu pot fi distruse uşor fiindcă sunt
substituite de giganţi ai crimei mondiale, în cazul nostru Yakuza.
Crima organizată asiatică are potenţialul ca într-un viitor nu prea îndepărtat să devină numărul 1 în cadrul
acesteia şi totodată marea problemă pentru autorităţile americane dar şi pentru cele europene.
.5. M a f i a R o m â n ă .
Criminalitatea a devenit o problemă care preocupă în cel mai înalt grad toate statele lumii, organismele
internaţionale inclusiv Organizaţia Naţiunilor Unite.
Criminologia ca ştiinţă la începutul secolului XX în România era practic necunoscută ca ştiinţă. Denumirea
însăşi era considerată de esenţă burgheză, neacţionatâ, evitându-se timp de trei decenii chiar şi simpla ei
denumire în publicistică şi manualele universitare 2 2 .
Fenomenul infracţional cunoaşte o creştere fără precedent constituind o ameninţare la adresa comunităţii
umane, a statelor şi instituţiilor democratice.
Nici România nu putea fi ocolită de acest flagel, care, în special în anii care au trecut de la Revoluţia din
Decembrie 89, a cunoscut creşteri explozive.
îngrijorător este faptul că au proliferat galopant tipurile de infracţiuni cu caracteristici mafiote, acţiunile
premeditate, folosirea armamenhilui la săvârşirea infracţiunilor, tâlhăria în lină zi sub ameninţarea armelor de
foc, sechestrarea de persoane, impunerea taxei de protecţie furturi de bunuri din patrimoniul naţional,
contrabandă, corupţie, evaziune fiscală şi alte fapte cărora poliţia a trebuit să Ie tacă faţă.
"* A. se vedea .I.Pitulcscu •Al-i-lea Răkboi Mondial,- ed.N.iţiona! -1996,pag. 15!
34 î n timp normele de conduită deviată pot deveni sigure repere de comportament în viaţa unor
colectivităţi, constituind criterii unice de comportare în societate şi formând aşa numitele „subculturi criminale
infracţionale" alcătuite din bande sau „gangurile" de răufăcători, de structurile complexe ale crimei organizate
şi de modul de viaţă ale unor comunităţi marginale care se conformează unui sistem de norme şi valori diferite
de cele ale societăţii globale. Că aşa este o demonstrează cu prisosinţă situaţia din unele medii defavorizate aşa
cum sunt cartierele mărginaşe ale marilor oraşe, zonelor mari gări sau autogări, metroul şi alte căi subterane,
dar mai ales cartierele sau localităţile cu populaţie preponderent din rândul ţiganilor (rromilor).
Sistemul totalitar de dinainte de 1989 a împiedicat dezvoltarea organizaţilor de tip mafiot, singurul
domeniu în care se poate afirma că s-au format aşa zise nuclee ale crimei organizate era economicul. în
condiţiile lipsei grave şi iraţionale de produse agroalimentare, specula se transforma într-o profesie rentabilă.
în România de astăzi în care situaţia economică instabilă şi inflaţia determină o inegalitate frapantă, o bună
parte a populaţiei trăind în sărăcie, numeroşi oameni fiind stăpâniţi de sentimente de nesiguranţă şi puternică
frustrare, promovarea liberei concurenţe, a spiritului competitiv, a avut desigur pe lângă efectele pozitive şi un
revers nedorit. Pe baza acestui sistem social, politic, cultural propice, s-au putut dezvolta organizaţiile de tip
mafiot în România.
Astfel că numeroşi indivizi, au ales cale infracţiuni, a furtului, escrocheriei, abuzului, corupţiei şi traficul
de orice fel pentru a se îmbogăţi peste noapte. România a deveni un teritoriu preferat pentru transmiterea
drogurilor din Orient sau America Latină către ţările din Europa de Vest, tot mai mulţi cetăţeni fiind atraşi în
organizaţii criminale internaţionale.
Una din caracteristicile crimei organizate din România o reprezintă contrafacerea, promovarea şi plasarea
în circulaţia bănească autohtonă a unor val a te liber convertibile îndeosebi dolari americani, mărci germane,
lire italiene, operaţiuni ce nu se pot realiza decât prin participare la o diviziune internaţională a activităţii
criminale.
2. 5.1 Mafia Roşie.
Destrămarea structurilor statale ale fostei Uniuni Sovietice, dar şi ■puternicele transformări şi convulsii ale
C.S.I. au strânsă legătură cu restructurarea economică şi cu o nouă orientare în politica externă au generat
multiple fenomene nesociale, unele cu efecte deosebit de grave, altele scăpate complet de sub control, între care
se remarcă europenizarea şi internaţionalizarea infractorilor şi a organizaţilor criminale.
Organizaţiile criminale ruseşti sunt foarte puternice deoarece în ele acţionează de multe ori foşti militari
care au luptat în Afganistan şi kazahstan, oameni cu experienţă şi foarte violenţi.
"Organizaţia Rachine Brandwoiu se remarcă printre cele 9 grupări mafiote ruseşti şi este cea mai
răspândită" 2 3 .
Una dintre formele de organizare criminală în care şi-au găsit loc cu predilecţie aceşti militari, au constituit
grupările denumite ,.Racket" denumire cunoscută încă de pe vremea în care lumea interlopă americană era
dominată de celebrul Al Capone.
Aceste grupări sunt specializate în obligarea, prin mijloace deosebit de violente ori ameninţări grave, a
patronilor prosperi să accepte „protecţia" împotriva altor bande de răufăcători sau infractori izolaţi, pretinzând
periodic sume de bani foarte mari.
în contextul criminalităţii din România anilor '90, primele manifestări ale crimei organizate străine, pe
teritoriul ţării au aparţinut acestor grupări de „Racketi" care în marea lor înarmaţi cu arme de foc, au acţionat cu
precădere împotriva unor conaţionali aflaţi la noi în interese de afaceri sau ca turişti.
Aceste bande sunt foarte bine organizate, iar aproape în toate cazurile executarea acţiunilor sunt concepute
în ţara de origine existând şi acţiuni de recuperare sau salvarea unor membrii ai bandei, recuperarea de bani de
Ia datornici.
în majoritatea cazurilor în care erau atacate autocare cu turişti, infractorii motivau pretinderea de bani sau
bunuri ca reprezentând taxa de răsplătire a protecţiei pe care o acordau contra răufăcătorilor, cu adresă Ia
grupuri de tâlhari români.
Dincolo de mobilurile de ordin material circumscrise infracţiunilor de drept comun comise de grupările
Racket, prin acţiunile acestora pot fi create premisele unor ameninţări Ia adresa siguranţei naţionale îndeosebi
în angrenarea în răfuieli deosebit de violente, între conflictele armate între grupări mari.
Măsurile luate şi activităţile întreprinse s-au dovedit eficiente, drept urmare în România fenomenul Racket
a scăzut de la un an la altul.
 2.5.2. Mafia Galbenă.
O grupare etnică aproape ermetică, cu implicaţii directe în peisajul
infracţional din ţara noastră şi cu riscuri de a se manifesta fot mai periculos, pe
principii mafiote o reprezintă cetăţenii chinezi sau mai bine zis „pionierii triadelor""
Marea majoritate a cetăţenilor chinezi vin în România declarând oficial scopuri ilicite, în realitate mulţi
dintre ei practică activitate infracţională cu un peri col social deosebit de ridicat.
Este de remarcat că numeroşi cetăţeni chinezi, identificaţi a face parte din grupuri infracţionale, nu au venit
din China ci din Rusia, Portugalia, Spania, Ungaria. Ei sunt organizaţi în grupări infracţionale care au săvârşit
omoruri, tâlhării, şantaj, falsuri privind identitatea. Comportamentul lor caracterizându -se prin cruzime
deosebită, chiar ferocitate în uciderea victimelor, unele din acţiuni fiind inexplicabile, neînţelese şi
nejustificabile din punct de vedere temperamental şi caracterial de către români şi în general de către europeni.
Informaţiile primite de la organizaţiile poliţieneşti internaţionale şi de la serviciile interne ne duc la
rezultatul precum în România se urmăreşte constituirea unei puternice comunităţi chinezeşti, care să controleze
cu stil mafiot o bună parte a activităţilor ilicite din lumea interlopă, mai ales a tranzacţiilor desfăşurate de
oamenii de afaceri din China, Taiwan, Hong-Kong.
Măsurile împotriva lor sunt reduse datorită faptului bine ştiut în ceea ce priveşte dârzenia lor, fanatismul şi
a limbii care prezintă peste 1000 de dialecte vorbite.
2.5.3. Grupările internaţionale arabe şi turceşti.
Se remarcă prezenţa activă în sfera marii criminalităţi a unor cetăţeni arabi şi turci, implantaţi în România
cu scopul de a comite infracţiuni şi a domina comunităţile arabe şi turceşti stabilite în diferite localităţi din
ţară. între cei care se stabilesc în România se poate face următoarea departajare:
-categoria oamenilor de afaceri dispuşi să desfăşoare o activitate legală
-grup de infractori specializat specializaţi şi structuraţi după principe mafiote şi chiar organizaţii
extremiste-teroriste.
-aşa zişi disidenţi şi persecutaţi politic care desfăşoară de cele mai multe ori activităţi care contravin
intereselor statului român.
Ultimele două categorii devin tot mai periculoase fiind implicaţi în reţele complexe de droguri, autoturisme
furate, tâlhării, şantaje. Astfel, numai formaţiunile de combatere a crimei organizate au trimis în judecată mai
mulţi traficanţi de droguri.
Se proliferează tot mai mult perceperea taxei de protecţie, infracţiune specifică organizaţiei de tip mafiot,
practicată în bande şi pe zone de acţiune asupra agenţilor economici privaţi autohtoni şi străini.
2.5.4. M a f i a Ţ i g ă n e a s c ă .
O ameninţare deosebită pentru societatea română o reprezintă implicarea tot mai profundă în sfera
criminalităţii şi mai ales în cea a infracţiunilor de mare violenţă a ţiganilor.
încorsetată până Ia finele anului 1989 de măsurile instituite de stat, această etnie, recunoscută prin
incultură şi neştiinţă de carte, dar de o abilitate şi meschinărie deosebite, sfidează la vedere pe zi ce trece legea
şi ordinea de drept, organizând filiere, chiar internaţionale, prin care săvârşesc cele mai periculoase şi
abominabile infracţiuni.
Potenţialul criminogen al ţiganilor este de câteva ori mai mare decât al restului populaţiei României,
situaţie ce are tendinţe de agravare. Un alt element de gravitate deosebită îl reprezintă participarea infractorilor
ţigani la săvârşirea infracţiunilor cu violenţă respectiv omoruri (1.1,3 1%), tentativă ele omor(9,6%).
O pondere însemnată o deţin ţiganii şi în rândurile celor care au săvârşit infracţiuni contra proprietăţii
private. Nesupunerea voită faţă de regulile de convieţuire socială, faţă de ordinea şi liniştea publică instituită de
stat, a condus la săvârşirea de către ţigani a numeroase infracţiuni ce aduc atingere acestor relaţii. Factorii
psihologici, biologici, care influenţează comportamentul ţiganilor are la bază trăsături specifice, dobândite drept
zestre ereditară de la strămoşi care au trăit în nordul Indiei, şi modelate ulterior pe parcursul celor 6-700 de ani
de când este atestată prezenţa etniei pe teritoriul României.
Intre factorii criminogeni care determină în mare măsură comportamentul deviat al multor ţigani, pot fi
enumeraţi următorii:
-agresivitatea înăscută (mulţi purtând în permanenţă asupra lor arme albe) -labilitatea afectivă este în
strânsă legătură cu agresivitatea -indiferenţa afectivă -deviaţia morală
Se poate spune că această etnie are şi propriul „drept" ei se conduc prea puţin după legislaţia ţării de
domiciliu sau reşedinţă, aplicând şi respectând în schimb „legea ţigănească" bazată pe obiceiuri şi tradiţii.
Desigur că în ultimul timp, tot mai.mulţi ţigani din centrele urbane dezvoltat, renunţă la asemenea tradiţii.
Ţiganii duc lipsa unei culturi scrise, aceasta fiind un handicap pentru înlăturarea modului de viaţă şi a
comportamentului social.
Este de remarcat totuşi marginalizarea la care este supusă o bună parte dintre ţigani, respingerea lor de
către colectivităţile pe lângă care aceştia s-au aşezat. în cadrul comportamentului delincvent la ţigani întâlnim
sub aspect oxinoiogic următoarele orientali comportamentale:
- O recunoaştere exclusivă a valorilor materiale ca simboluri ale reuşitei
– Ignorarea voită a valorilor morale, juridice, consacrate în societate
– Respingerea normelor licite de conduită ca mijloace de realizare a valorilor materiale
– Adoptarea unor norme ilicite de conduită pentru reuşita socială
Ţiganii reprezintă cea mai profilactică minoritate din România. înclinarea
spre delicventă a multor ţigani s-a manifestat cu recrudescenţă sporită încă din
primii ani de după revoluţie cu tendinţe de îmbrăţişare a formelor superioare ale
crimei, respectiv spre organizarea de tip mafiot.
Prin acţiunea acestor grupuri se produc prejudicii foarte mari, iar ca mod
de acţiune se remarcă jafurile organizate în grup de regulă cu mână armată
(şmenurile), traficul de carne vie, sechestrarea de persoane, taxa de protecţie, şantaj
şi chiar spălarea banilor proveniţi din infracţiuni.
Ţiganii reuşesc să influenţeze justiţia prin coruperea unor poliţişti, sumele
mari de bani obţinute de ţigani prin mijloace necinstite le dă posibilitatea să facă
cheltuieli ostentative.
Primul grup constituit pe principii mafiote , urmărit şi cercetat de poliţie a
fost acela compus din familiile de ţigani Duduianu, Văduva, Stănescu. Principalele
sedii ale grupărilor erau campingul din Sineşti şi Complex „Lebăda". Din mafia de
elită a ţiganilor fac parte Fane Spoitoru şi Gigi Boieru, pe lângă care amintim alte
grupări criminale care acţionează şi în străinătate unde produc panică în rândul
cetăţenilor şi al autorităţilor datorită modurilor noi de operare, furturi prin efracţie,
etc; ceea ce a impresionat a fost rapiditatea cu care acţionau grupurile criminale.
 Un alt gen de activitate infracţională în care s-au specializat ţiganii se
referă la afacerile din domeniul prelucrării, colectării şi valorificării metalelor,
îndeosebi cele neferoase, aluminiu, cupru, bronz, aramă.
Printre acţiunile organizaţilor de tip mafiot se regăsesc traficul de droguri
acre a luat amploare in România, precum şi consumul acestora creşte în fiecare zi
Astfel România este ţara de tranzit a drogurilor astfel: chinezii tranzitează bteroină, opiu; arabii cocaină şi
haşiş; ruşii amfetamina, cocaină, marijuana. O bună parte din transporturi a fost confiscată de poliţie, iar altele
au trecut fără urmă. Consumul de droguri a luat amploare la elevi şi studenţi.
Alte acţiuni cum ar fi traficul de arme şi explozibili, traficul de monedă şi alte titluri de valoare false,
furtul de maşini şi trafic internaţional cu autoturisme furate, traficul de came vie, jocurile de tip Caritas,
contrabandă şi evaziune fiscală, toate acestea fac parte din peisajul infracţional din România.
Crima organizată capătă o extindere şi o diversificare deosebită în ultimii ani, devine o trăsătură
caracteristică vieţii contemporane din România.
Crima organizată apare în dreptul penal român nu numai ca o provocare la adresa legiuitorului,
determinându-1 să identifice forme noi de combatere, prin intermediul legii penale, dar şi la adresa doctrinei
penale, determinând pe oamenii de ştiinţă să reflecteze asupra naturii, gravităţi şi a particularităţilor acţiunilor
criminale săvârşite de asociaţii de infractori, pentru a sugera modalităţi noi, specifice şi eficiente de luptă, prin
mijlocirea legii penale împotriva fenomenului menţionat.
împotriva acestor activităţi ale crimei organizate ar putea fi concepute două grupuri de mijloace.
I Prevederi legale prin care ar fi incriminate şi sancţionate faptele comise de persoanele, juridice
însăşi, care, deşi funcţionează aparent legal, realizează scopurile unei organizaţii oculte criminale. însă in
legislaţia penală română numai persoana fizică ar pute fi subiect activ al infracţiunii.
II Răspunderea persoanei fizice, în acest sens, legea penală română în vigoare dispune de următoarele
instrumente:
• incriminarea şi sancţionarea în articolul 323 C. Pen. A faptei de a se asocia sau de a iniţia constituirea
unei asocieri în scopul săvârşirii uneia
sau mai multor infracţiuni, altele decât cele îndreptate contra siguranţei statului, ipoteză în care faptele ar
constitui infracţiunea de complot. Este posibilă doar complicitatea morală. Răspunderea penală presupune
existenţei intenţiei.
– Dispoziţii referitoare la participaţie. Dacă o faptă prevăzută de legea penală a fost comisă nemijlocit
de o singură persoană aceasta este autor al infracţiunii. Nu există ideea autorului mediat.
– Incriminările prevăzute în partea specială a legii penale şi care acoperă aproape toate faptele ilicite
care ar putea fi comise de asociaţiile criminale, inclusiv în cadrul crimei organizate.
Legea penală română nu cuprinde o incriminare sintetică în baza căreia să se asigure urmărirea şi
sancţionarea eficientă a faptelor săvârşite de organizaţii criminale moderne, nu cuprinde un sistem de sancţiuni
specifice faptelor comise de asemenea asociaţii criminale.
în România nu există până în prezent o reglementare cu privire Ia interzicerea reciclării sumelor de bani
provenite din operaţiuni ilicite, şi deci au apărut numeroase manifestări în activitatea financiară şi bancară care
ascund fenomenul de reciclare a banilor cu origine ilegală. în ultima perioadă s-a sesizat faptul că unele
organizaţii criminale din exterior se interesează de folosirea circuitelor bancare româneşti pentru reciclarea
banilor.
Este imperior necesar a identifica modalităţi noi şi mai eficienta de luptă contra formelor moderne şi
deosebit de periculoase de criminalitate.
Capitolul III. T E R O R I S M U L .
Prima tentativă de a defini şi reglementa terorismul aparţine legiuitorilor romani, care în anul 103 î.e.n., în
Lex Apelia au incriminat Crimen Majestatis, respectiv orice acţiune internă sau externă îndreptată împotriva
integrităţii statului 2 4 .termenul de terorism a fost conturat în timpul revoluţiei franceze când Hobespier a declarat
supremaţia legii teroriste în perioada 1793-1794.
în perioada modernă s-a încercat să se dea o definiţie general acceptată terorismului căci ceea ce pentru o
persoană înseamnă terorism pentru alta reprezintă luptă pentru eliberare naţională, de asemenea apare o confuzie
extremă în definirea violenţelor, terorism, crimă organizată, război civil,, statul dictatorial, confuzia fiind chiar
mai mare atunci când se încearcă separarea terorismului de mişcările insurgente ori separatiste.
Termenul de terorism provine din latinescul „terrof care înseamnă violenţă fizică, spaimă, teroare provocate
deliberat prin acte de violenţă publică, folosirea cu intenţie a unor mijloace capabile să ducă la un pericol
comun.
Caracteristici:
– violenta şi ameninţarea cu violentă
– folosirea sistematică şi persistentă a violenţei
Terorismul presupune organizare, planificare, finanţare şi echipament precum şi indivizi pregătiţi pentru
realizarea acţiunilor concrete de luptă. Uneori grupările teroriste sunt dirijate şi manipulate de serviciile de
spionaj ale diferitelor state.
- existenţa obiectivelor politice, scopul operaţiuni este acela de a influenţa cfeciziile politice, de a
determina un guvern ori un grup politic aflat la putere să se c onformeze intereselor teroriste.
- terorismul alternativă la războiul convenţional ca armă îndreptată împotriva unui inamic care nu poate fi
atacat altfel Autorii actelor teroriste:
• Vârsta- între 21-31 de ani la membrii, liderii 45-55. Terorismul rămâne o preocupare masculină.
• Starea civilă- preponderent necăsătoriţi
• Mediul de provenienţă- oameni ai locului unde operează
• Nivelul de instruire- cel puţin studii medii
• Profil psihologic- orientarea lor extremistă porneşte de Ia convingerea că nu-şi vor putea atinge niciodată
ţelurile pe cale legală
Valul terorismului în perioada modernă a fost declanşat, după unele opinii în anul 1968, când violenţa a
apărut ca o manifestare iraţională a mişcărilor studenţeşti mai întâi în Franţa, apoi şi în celelalte ţări occidentale
Rolul său în conflictele politice a căpătat semnificaţie mai ales după cel de-al doilea război mondial, în
legătură cu mişcările de eliberare naţională.
Terorismul a luat amploare în ani '70. Strategia acestor grupuri a avut ca deviză următoarea formulă:
„intimidează-ţi adversarul şi fă propagandă cauzei pentru care lupţi".
Multe din cele mai active organizaţii teroriste s-au împărţit în două grupuri principale:
1)Mişcările teroriste anarhiste şi de extremă stânga care doresc să.promoveze schimbarea socială şi a
regimului politic pe cale revoluţionară (Brigada roşie
Italiană, Armata Roşie japoneză, Fracţiune.Armata Roşie Germană)
 2) Mişcări separatiste de eliberare naţională precum şi a minorităţilor naţionale (Organizaţia Bască din
Spania, Armata Republicană Irlandeză, mişcările musulmane din ţările arabe, Kurzii din Turcia)
Acţiunile acestor grupuri sunt proiectate astfel încât să rezulte următoarele consecinţe:
a) să demonstreze incapacitate guvernelor de a-şi apăra sproprii cetăţeni şi misiunile diplomatice
acreditate în ţara respectivă
b) să forţeze guvernele să ia măsuri suplimentare de securitate inclusiv retragerea libertăţilor publice,
fapt care ar conduce la reacţii negative din partea populaţiei.
c) Să determine cetăţeni statului vizat să exercite presiuni asupra guvernului propriu pentru a înceta
acţiunile care atrag acte teroriste
Din punct de vedere a tacticii folosite se remarcă două tipuri principale de
acţiuni:
l)cele cu care teroriştii îşi iau măsuri pentru a scăpa cu viaţă după consumarea atentatului, de exemplu
luarea de ostatici 2) misiunile sinucigaşe ori kamikadze
Metoda kamikadze prezintă două mari pericole:
- apărarea împotriva acestor acţiuni este extrem de dificilă
- gravele pierderi umane şi materiale, creează adevărate şocuri emoţionale în rândul populaţiei
Este aproape unanim recunoscut că actualmente pentru statele europene problemele majore ale securităţii
interne se structurează în jurul evoluţiilor alarmante ale crimei organizate, extremismului politic şi
TERORISMULUI cu tot cu cortegiul de ameninţări şi implicaţii negative ce derivă din aceasta.
Pentru a înţelege mai bine situaţia actuală privind terorismul, tendinţele jale în raport cu crima organizată;
sunt necesare explicaţii privind definirea acestuia, cauzele apariţiei sale, moduri de manifestare concomitent cu
descrierea principalelor organizaţi teroriste ce acţionează în lume
Terorismul reprezintă acea practică de rezolvare prin mijloace violente a divergenţelor dintre grupuri de
interese, organizaţii criminale sau indivizi precum şi pentru impunerea unor revendicări politice, economice,
religioase, etnice sau de altă natură, urmărindu-se cu preponderenţă înspăimântarea unor colectivităţi de oameni,
a opiniei publice, care la rândul lor să execute presiuni asupra autorităţilor şi chiar a guvernului pentru
satisfacerea revendicărilor pretinse de grupările sau organizaţiile teroriste.
Prin urmare actele teroriste se deosebesc de infracţiunile de drept comun prin scopul şi urmările realizate,
respectiv provocarea de panică, dezordine şi teroare în sânul unei colectivităţi organizate.
Grupări teroriste; din presa mondială dar şi din lucrările de specialitate publicate în ţările vest europene,
sunt cunoscute următoarele grupări sau organizaţii teroriste:
- Brigăzile Roşii din Italia, are ca scop înlăturarea guvernului italian
- Armata Roşie Japoneză acţionează pe teritoriul Asiei pentru sprijinirea revoluţiei marxist-leniniste
mondiale
– Acţiunea Directă Franţa, Belgia, urmăreşte înlăturarea puterii populare
– Organizaţia Bască din Spania (ETA) afaceri împotriva statului
– Armata Republicană Irlandeză (IRA) urmăreşte să scoată Irlanda de Nord din componenţa Regatului
Unit
– Lupta Populară Revoluţionară (ELA) Atena urmăreşte retragerea Greciei din NATO
•• Terorismul SIKH Munţii Himalaya este împotriva unor personalităţi din India • PKK( Partidul
Kurzilozdin Kurdiştân)
 - Hezbolah sau jihadul Islamic ( război sfânt ) în Beirut şi Liban, urmăreşte construirea unui stat după
modelul iranian
- Frontul Democratic de Eliberare a Palestinei, urmăreşte o pe cale revoluţionească a lumii arabe ş
înlăturarea puterilor imperialiste
- Organizaţia Abu Nidal în Libia, Siria, Irak, luptă împotriva inamicului sionist
– Organizaţia Luptei Armatei Albe în Siria, Liban, Libia, urmăreşte înlăturarea influenţei americane
şi vest europene în zonă
– AI Queda, Arabia Saudită şi Afganistan, înlăturarea puterii S.U.A. considerat diavolul pe pământ
în lume acţionează numeroase grupări, multe dintre ele necunoscute în privirea comportamentului,
obiectivelor, sediilor şi sponsorilor principali, însă toate având ca nimitor comun formele de definire a actelor
teroriste care constau în:
– represiuni militare duse de unele state împotriva altora
– atentatul împotriva înaltelor personalităţi
– atacul direct sau indirect împotriva diferitelor obiective fixe sau mobile
Acestor forme de luptă teroriste le corespund metode specifice ale comiterii infracţiunilor cum ar fi:
răpirea, luarea de ostatici, sechestrarea de persoane, deturnarea mijloacelor de transport, atacul armat împotriva
persoanelor şi obiectivelor, completat cu ocuparea sediilor unor instituţii politice sau de stat, provocarea de
incendii sau de explozii, acţiuni de comando, sabotaje, contaminare radioactivă, chimică şi biologică a unor
terenuri, bunuri sau grupuri de oameni.
Supt de notorietate câteva asasinate celebre:
- tentativa de asasinat asupra primului ministru al Angliei, Margareth Thatcher, 12 Decembrie 1984 de către
IRA.
- asasinarea prim-ministrului Suediei Map Pohne 28 Februarie 1986
– asasinarea prim-ministrului Libanului Raphid Karane în 1 iulie 1987
– asasinarea prim-ministrului al Israelului Isac Rabin omorât de extremişti în 1996
– asasinarea preşedintelui american J. F. Kennedy
Au mai avut loc deturnarea a numeroase avioane şi provocarea de explozii la bordul acestora.
Toate acestea au culminat cu actul terorist din 11 Septembrie 2001 asupra World Trade Center din New
York. Act soldat cu moarte a peste 300 de oameni şi rănirea a altor câteva sute. Acesta din urnă reprezintă
punctul culminant al terorismului, deoarece S.U.A. şi cu multe alte state din lume au pornit cea mai mare
campanie împotriva terorismului..
Cu cât represiunile vor fi mai mari cu atât actele teroriste vor fi mult mai complexe şi vor fi produse cu mai
multă violenţă decât până acum.
Cu cât societatea se dezvoltă cu atât terorismul devine mai complex, mai elaborat, mai crud, el rămânând
parte integrantă a crimei organizate din cele mai vechi timpuri şi va dăinui şi în viitor.
CONCLUZII FINALE
Mafia, mută şi neiertătoare, trăgând din umbră firele politici si ale mari finanţe, este un mit lovit de moarte
sau o caracatiţă încă vie?
Aceasta este intrebarea care se pune in secolul nostru, dacă aceste organizaţii criminale sunt realităţi crude
ale societăţii noastre sau au rămas simple '"'povestiri".Un singur lucru este cert, faptul că aceste organizaţii
criminale fac parte •din peisajul vieţii noastre si vor dăinui atăt timp căt condiţile sociale , economice si
politice ale omenirii nu se vor imbunatăţi substanţial.
In lucrarea prezentă am incercat realizarea unei "fresce" a acestor organizaţii criminale mondiale.Lucrarea
prezintă organizaţiile criminale din toate punctele de vedere, astfel încât am incercat să surprind rădăcinile pe
care acestea le au in istorie precum şi să dezvolt prezentarea acestora în ceea ce priveşte codurile
comportamentale, caracteristici, domenii de acţiune ale acestor "giganţi ai violenţei".
Pentru a aduce mai multă lumină, am realizat prezentarea acestora si dezvoltarea lor la nivel mondial si mai
ales a Mafiei sub toate aspectele,asupra formării acestor grupări mafiote, a structurii, a dezvoltării acestora, a
"legilor" interne care domnesc in cadrul acestor organizaţii;"Iegi" tară de care Mafia n-ar fi reuşit impunerea la
o scară aşa de mare precum şi implicarea ei prin violenţă în viaţa socială, economică şi politică a statelor unde
s-a dezvoltat.
Pentru o înţelegere mai bună a pericolului violenţei care domneşte astăzi, am incercat prezentarea ultimului
"flagel" care loveşte societatea contemporană şi care poate fi privit tot din prisma organizaţiilor criminale,
adică "terorismul" care putem spune că a atins şi a întrecut chiar caracterul violent al mafiei in zilele noastre.

Organizaţiile criminale ale secolului nostru sunt asemenea unor "industriaşi" care însă sau dezvoltat prin
violenţă, prin înşelăciune, prin crimă deci prin moduri ilegale care contravin bunei dezvoltări a vieţii mondiale.
Ceea ce este înfricoşător este faptul, că acest "virus" a atins cote maxime atât în lume cât şi în ţara noastră
considerată un "pionier" ,in ceea ce priveşte organizaţii criminale de tip mafiot.
România putem spune că a devenit o "piaţă" de viitor pentru Mafie.Organizaţiile mafiote române se
disting prin amplitudinea violenţei cu care se săvârşesc actele criminale uneori mult mai dură decât în ţările
unde activitatea criminală mafiotă este bine dezvoltată.
România fiind o ţară de tranziţie reprezintă terenul prielnic pentru activităţi mafiote,legis.laţia statului
român având carenţe in ceea ce priveşte combaterea unor asemenea grupări mafiote.
în ceea ce priveşte legea, două aspecte interesează în mod deosebit:
– existenţa discriminărilor necesare în legea penală
– politica penală in domeniul analizat
La nivelul politici penale în acest domeniu mai sunt obiective de realizat:
a) Adoptarea standardelor internaţionale în materia sancţionării
corupţiei, a crimei organizate şi "spălării banilor".
– înăsprirea sancţiunilor penale
– aderarea la organele Comunităţii Europene implică în mod necesar şi armonizarea legislativă
b) Crearea cadrului instituţional corespunzător scopului preconizat.
Este necesar ca şi în România să se înfinţeze un organism
interdepartamental puternic format din poliţişti, finanţişti si procurori, care să aibă drept de control
nelimitat şi să pună ordine în acest domeniu.
Se impune de urgenţă infinţarea unui Institut Naţional De Criminologie c:are să abordeze cu prioritate
marile probleme ale criminalistici din perioada de tanziţie.
Perfecţionarea sistemului judiciar de prevenire, descoperire si combatere a manifestărilor infracţionale.
Combaterea organizaţiilor criminale va cuprinde:
 – promulgarea şi aplicarea de urgenţă a unor modificări ale Codului Penal şi a Codului De Procedură
Penală.
– Incriminare indivizilor cu infracţiuni prin simpla apartenenţa la grupările mafiote
– Adoptarea unei legislaţii ferme financiar bancare aptă de a stopa fenomene ca. frauda şi reciclarea
banilor.
– Crearea şi întărirea unor brigăzi anti-mafia în poliţie.
– Modernizarea şi dotarea corespunzătoare a unităţii de luptă anti-mafie.
– Adaptarea unei legislaţii corespunzătoare în ceea ce priveşte traficul de droguri.
– Colaborarea dintre organele de combatere a organizaţiilor mafiote din toată lumea.
– Selecţionarea cadrelor din politică şi justiţie care să ducă la lupta impotriva organizaţiilor criminale.
Pentru a combate organizaţiile criminale trebuie să se îmbunătăţească condiţiile de trai ale
populaţiei.Acestea reprezentând izvoare ale organizaţiilor criminale.
întrebarea care se pune este dacă vor dispărea vreodată organizaţiile crimmale,ceea ce nu va fi posibil
datorită interpenetrării acesteia în viaţa de zi cu zi şi racolarea din ce în ce a mai multor indivizi tineri în
rândurile organizaţiei, elemente care beneficiază de câştiguri fabuloase rapide şi în acelaşi timp de o „carte de
vizită" pe care şi-ao construiesc în rândul membrilor organizaţiei.
Crima organizată, acest flagel al societăţilor contemporane este un fenomen ce nu va dispare curând din
viaţa noastră, dar este important ca mijloacele şi mecanismele de control pe care statele le construiesc să
conducă la îngrădirea şi limitarea acestuia pentru a înlătura pericolul permanent care există la adresa ordinii şi
securităţii statelor lumii.

CRIMA ORGANIZATĂ CRIMINALITATEA ÎN ROMÂNIA

Ştiinţa care studiază criminalitatea ca fenomen social, geoistoric condiţionat, cauzalitatea criminalităţii, constelaţia
surselor socio-umane ale crimei şi criminalităţii, identifică
1 omponentele şi conţinutul cauzelor şi condiţiilor socio-umane ale fiecărei infracţiuni în parte c ât şi a
diverselor categorii şi grupe de infractori, se numeşte CRIMINOLOGIE.
1 .1. CRIMA ORGANIZATĂ

Prin crimă organizată, în accepţiunea proiectului de lege promovat în Parlament, se înţelege: "activităţile
desfăşurate de orice grup constituit din cel puţin trei persoane, între care există raporturi ierarhice ori personale,
care permit acestora să se îmbogăţească sau să controleze teritorii, pieţe ori sectoare ale vieţii economice şi sociale
interne sau străine, prin folosirea şantajului, intimidării, violenţei ori coruperii, a rmărind fie comiterea de de
infracţiuni, fie infiltrarea în economia reală."
în accepţiunea doctrinei germane, crima organizată este definită astfel: "comiterea cu intenţie a unor infracţiuni în
scopul obţinerii de profit şi putere, de două sau mai multe persoane, ce colaborează pentru o perioadă de timp prelungită
sau nedefinită, îndeplinind sarcini dinainte stabilite prin folosirea unor structuri comerciale sau similare celor de afaceri,
prin folosirea violenţei sau a altor mijloace de intimidare, ori prin exercitarea unor influenţe asupra politicienilor,
administraţiei publice, autorităţilor judiciare sau economice."
Forma superioară de organizare a grupurilor de infractori se numeşte "MAFIE", acest icrmen a apărut în Italia şi s-a
extins în multe ţări ale lumii.
Principalele ţări unde există grupuri de infractori sub denumirea de "MAFIE" sunt:
Italia:- Cosa Nostra Siciliana Camorra 'Ndrangheta Sfânta
Coroană Unită

Franţa: - Mafia siciliana Camorra

Anglia: - Mafia italiană
Triada chineză Mafia Roşie (rusă) Grupurile criminale jamaicane
•S.U.A: - Cosa Nostra
Mafia Siciliana Camorra Napolitană 'Ndrangheta Columbiană
Sfânta Coroană Unită Triade chinezeşti Boryukudan din Japonia
Australia: - 'Ndrangheta din Călabria
- Familiile cu boxele în Griffith (un district agricol la vest de Sidnev
Mafia italiană Bicheiros
Canada: - Triada chineză Mafia italiană Cartelurile columbiene

Columbia: - "La Costena" (de-a lungul Atlanticului)

Antioquia şi Cauca Valley ( din zonele centrale şi estice) Cartelul Medellin
– Cartelul Caii
– Coast Cartel
– Asse del Caffe
– Norte del Valle Ibaque Santander Orgota

Japonia: - Yacuza (joc de cărţi japonez) Boryokudan "familia"

ÎV lexic:- Cartelul din Golf Cartelul Pacificului Cartelul

Tijuana

Rusia: - Mafia cecenă Georgienii Armenii

Mafia caucaziană
In Europa Centrală şi de Est, criminalitatea a atins cote alarmante cu deosebire in spaţiul C.S.I.- Iugoslavia, Albania
şi Bulgaria (Comunitatea Statelor Independente). Forţa crimei organizate este pusă în evidenţă mai ales prin influenţa ei
deosebită în planul destabilizării situaţiei interne care a cunoscut transformări esenţiale : trecerea de Ia economia
centralizată Ia cea de piaţă, de Ia regimul politic autoritar la cel democratic şi de la un sistem centralizat de securitate la
un sistem naţional de securitate independent.
' Mass-media occidentală a acordat atenţie în ultima perioada, extinderii autorităţii organizaţiilor de tip mafiot pe
continentul european, subliniind că, prăbuşirea "Cortinei de Fier" a înlesnit nu numai liberalizarea legăturilor dintre
persoanele fizice şi organizaţiile legale din Est şi Vest. ci şi dintre cele ilegale.
Potrivit cotidianului britanic "The Times": "poliţia cehoslovacă a dezvăluit în 199,1*. că între organizaţiile mafiote
din Rusia şi mafia italiană, s-ar fi încheiat un act privind traficul de narcotice şi substanţe folosite la fabricarea de arme
nucleare".
Un înalt funcţionar de la Ministerul Federal de Interne al Cehiei, specializat în traficul i nto; naţional de stupefiante,
în 1996. susţinea eâ "şefii reţelelor mafiote din Italia şi Rusia au pos ia cile o afacere prin care sa extindă controlul
asupra .20% din toate operaţiunile de ( M i t r a b nuia d 'n lume. Onieefiv .stabilit a fi atins în anul 1997'.
Peste tot în aceste teritorii, inclusiv România, ordinea civilă s-a degradat, inflaţia a înregistrat un salt extraordinar,
criminalitatea a crescut alarmant, piaţa neagră este o prezenţă ccotidiană, la vedere. Deschiderea frontierelor în toată
această regiune a facilitat mişcarea persoanelor şi a mărfurilor, impulsionând piaţa liberă dar şi criminalitatea. Folosind
forţa frinanciară de care dispun, grupurile crimei organizate au penetrat foarte rapid democraţiile aflate în faza incipientă,
au corupt oficialităţile politice şi guvernamentale, de regulă reprezentate de persoane voluntariste, slab pregătite pentru a
conduce, uşor influenţabile.
O stare puternic dezechilibrată s-a instalat şi adâncit tară ca autorităţile să intervină, acceptând jocul grupărilor
criminale, care şi-au pus în aplicare întregul arsenal, mai rafinat sau mai brutal, de mijloace şi metode de acţiune.
Procesul de privatizare care s-a declanşat în absenţa unei reglementări clare şi a unei minime strategii a fost benefic
pentru lumea interlopă, produsă de orânduirea de tip comunist, precum şi pentru fosta nomenclatură, care a avut la
dispoziţie de la început forţa financiară necesară pentru a acoperi importante părţi din capitalul scos la privatizare.
Fiecare din ţările Europei Centrale, de Sud şi de Est îşi are propria istorie a acestei perioade, dominate de o puternică
instabilitate şi o reală ofensivă a crimei organizate. Sunt foarte multe elemente componente comune tuturor acestor ţări,
dar fiecare dobândeşte particularităţi şi caracteristici ce le individualizează traiectoria în zone foarte apropiate de
epicentrul crimei organizate tradiţionale.
Spaţiul dintre C.S.I şi Germania este denumit "piaţa comună a crimei",al cărui epicentru este localizat în Germania.
Este suficient de amintit că Albania, Croaţia. Bosnia, Serbia, sunt apropiate geografic de Italia, denumită sau
recunoscută ca "Universitatea Mafiei", precum şi faptul că în Italia există puternice comunităţi de albanezi, croaţi şi
sârbi după cum în teritoriile Europei Occidentale, de zeci de ani (Germania, Austria, Franţa, Olanda) s-au stabilit cetăţeni
din spaţiul sud- est european.
 Mafia albaneză este recunoscută în cea mai violentă şi mai bine organizată grupare criminală cu capacitate de
acţiune din 1997. După ce "s-au şcolit" în Italia, de la profesioniştii Cosei Nostra şi Mafiei Siciliene, grupurile de
albanezi au revenit pe teritoriul natal iniţiind şi dezvoltând un intens trafic de droguri, o veritabilă industrie a prostituţiei,
migraţiei clandestine a albanezilor în Italia şi Grecia, comerţul cu armament şi muniţie destinat teatrelor de război cu
Iugoslavia, o contrabandă masivă cu alcool, ţigări, petrol. A fost etapa de consolidare financiară a mafiei albaneze care a
permis acesteia să penetraze. să subordoneze cele mai înalte zone ale politicului, armatei, poliţiei şi justiţiei.
Bulgaria, ţara care promitea între anii 1992-1994 că va depăşi repede şocul provocat de trecerea la democraţie, a
intrat într-o criză generalizată, materializată în prăbuşirea economiei şi finanţelor, în înflorirea banditismului şi a
violenţei, în punerea sub anestezie a autorităţilor.
Crima organizată în Bulgaria are culoarea roşie: zecile de mii de sovietici militari, comercianţi spioni, au pus pe
picioare o veritabilă industrie a crimei. In primă fază şi aici, scenariul a fost cel clasic: contrabandă, trafic masiv de
droguri, prostituţie, migraţie clandestină, jaf asupra proprietăţii de stat. Perioada de consolidare a mafiei bulgare a
constituit-o intervalul de aplicare a embargoului asupra Iugoslaviei. încălcarea embargoului a fost dictată de mafia
autohtonă şi mafia rusă.
Puterea politică a acceptat şi astfel s-a pus pe picioare o adevărată industrie a încălcării • embargoului. Crima
organizată, deja mafie, şi-a împărţit domeniile creând filiere strict specializate pentru comercializarea de armament,
carburanţi, materiale de constmeţii. echipament militar şi mărfuri alimentare şi industriale.
Anul (092 a marcat începutul expansiunii mafiei roşii. De circa 7 ani Statele Unite ale Americii şi Occidentul
European trăiesc un veritabil coşmar-expansiunea mafiei roşii -înţelegând prin •o.-a.w.n, tot ee au produs in materie
criminală teritoriile fostului Imperiu
Sov irtic, fie că au fost republici, regiuni autonome sau zone abia cunoscute (Cecenia, Cau_cazia, Armenia,
Dagastanul). Federaţia Rusă, înţeleasă ca o entitate statală, este stafful mafiei roşii.
Analiştii occidentali compară Moscova de astăzi cu Chicago din anii '30, dominată de luptele dintre grupările
criminale.
Frontul internaţional rezevat elitei mafiei roşii, are în structură zonele controlate până nu de mult de KGB, în
Germania, Franţa, S.U.A, America de Sud, ş.a.
Oficiul Federal Penal din Germania recunoştea în 1995 că : "o treime din totalul int ^acţiunilor de crimă organizată
aparţine mafiei ruse". Cert este că organizaţiile criminale au creat o piaţă comună a crimei şi dezvoltă atât afaceri legale
cât şi ilegale. în anul 1993 Boris Elţîn afirma : "crima organizată a devenit ameninţarea numărul 1 pentru interesele
strategice ale Rusiei şi pentru securitatea sa naţională." Un an mai târziu, tot el spunea: "crima organizată încearcă să
strângă ţara de gât şi a devenit cu adevărat problema numărul 1 a Rusiei de astăzi."
Asasinarea în 1998 la Sankt Petersburg a deputatei Galina Saraitova dictată de mafia rusă, arestarea premierului
ucrainean de poliţia elveţiană în cadn.il unei anchete de spălare a banilor, implicarea lui Boris Elţîn în afacerea
AEROFLOT şi a lui Primakov în obţinerea a 800.000 USD de la Saddam Husein, dau dimensiunea complexităţii
fenomenului.
Crima organizată a atins 40 % din PIB în Rusia, în ţările din estul Europei (Ungaria, Bulgaria, Polonia), 30 % din PIB
în China, 30 % din PIB în Japonia, 28 % din PIB, în Franţa, Germania, 20 % din PIB, iar în Suedia 15 % din PIB.
în privinţa "criminalităţii de masă sau convenţionale", conform datelor statistice furnizate de INTREPOL, aproape
toate ţările de pe continent au cunoscut adevărate explozii ale criminalităţii şi o creştere continuă a ratei acesteia.
Semnificative sunt datele referitoare la 178 de state europene. Ţări precum Bulgaria, Franţa, Olanda, Polonia, Rusia
Ungaria şi Ucraina au cunoscut o rată a criminalităţii în creştere, iar ţări în care fenomenul, după o explozie iniţială au
cunoscut un regres ca: Suedia, Spania, Grecia Belgia Germania la infracţiunile grave, se confruntă cu probleme deosebite
(trafic de droguri, fals de monedă).
Rata criminalităţii infracţiunilor de tâlhărie comise în arealul european arată că pe primele 5 locuri se situează alături
de Estonia, Croaţia, Rusia şi ţări cu democraţii solide, state membre ale Uniunii Europene, precum Spania şi Franţa,
urmate de Portugalia, Danemarca, Luxemburg, Germania. Suedia. Austria, Belgia şi Italia ceea ce denotă că violenţa este
răspândită în întreaga Europă.
în contextual celor prezentate, creşterea criminalităţii în România din ultimii ani, nu este o excepţie; în ţările din
zona noastră geografică, în anul 1998, rata criminalităţii a fost: 5056 în Ungaria, 3681 în Grecia, 1714 în Slovenia faţă de
1597 în România.
Infracţiunile de omor au prezentat o rată a criminalităţii de 3% în România, 4,2 % în Ungaria, 8,7% în Ucraina, 9,1
% în Moldova, iar infracţiunile de tâlhărie : 30% în Ungaria, 61,1 % în Ucraina. 82,2 % în Slovacia şi 18% în România.
1.2. Evaluare statistică generală
în perioada 1990 ■- 1999, poliţia a constatat 2.606.894 infracţiuni. Zilnic se înregistrează 655 infracţiuni
ceea ce înseamnă că se comit 38 infracţiuni într-o oră.
onori l infracţiuni I or.
in aceeaşi perioadă, au fost cercetate peste 1.23 1.647 persoane din care 311 375 în stare arest.
Referitor Ia vârsta participanţilor, reţine atenţia, numărul mare de tineri şi minori care au s ăvârşit 49 % din totalul
infracţiunilor.
Datele statistice relevă că persoanele cu antecedente penale au comis 15 % din totalul i infracţiuni lor.
1.3. Caracteristicile crimei organizate.
Nivelul înalt de profesionalizare a grupărilor criminale care au adoptat şi perfecţionat p rincipiile de organizare şi
regulile de acţiune ale structunlor de tip mafiot. De asemenea, se manifestă tendinţe de intelectualizare a grupărilor
criminale prin absorbţia, în interiorul a cestora de persoane ce ocupă funcţii oficiale în domeniul finanţelor, comerţului,
băncilor, administraţiei, justiţiei dar şi a unor reputaţi avocaţi, experţi şi tehnicieni în cadrul comunicaţiilor şi logisticii.
Internaţionalizarea .
Afacerile ilegale de amploare - contrabandă, evaziune fiscală, traficul de armament, de droguri, de materiale
radioactive, taxa de protecţie şi "recuperările de debite"- nu se
pot derula şi finaliza tară realizarea unui parteneriat între infractorii autohtoni şi cei ce acţionează pe teritoriul altor
state.
Consolidarea fuziunii dintre grupu rile criminale si lumea politică.
Se înregistrează în prezent tendinţa de "folosire a funcţiei publice" pentru realizarea afacerilor, în spatele sau pe
spatele căreia se derulează afacerile.
Organizarea în România a unei pieţe a traficanţilor şi consumatorilor de droguri.
Deja se poate vorbi de "piaţa drogurilor" în marile centre urbane şi universitare (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Constanţa,
Timişoara, ş.a.). Aproape zilnic, sunt depistaţi traficanţi şi consumatori de droguri, mare parte fiind cetăţeni străini sau
cetăţeni români, cu precădere, elevi şi studenţi.
Intensificarea luptei, a disputelor directe între grupurile organizate.
Sunt numeroase situaţiile care demonstrează că în România criminalitatea de înaltă violenţă, tinde să fie o
componentă de bază a crimei organizate. Edificatoare sunt conflictele dintre arabi, chinezi, pentru supremaţia în angrouri
şi respectiv în cartiere.
 i A. Amplificarea economiei '>ubter ano
Economia subterană, economia paralelă, se alimentează şi se dezvoltă dintr-o mare dive Tsitate de afaceri ilegale care
produc o imensă masă monetară necontrolată.
Principalele surse de alimentare sunt: contrabanda, evaziunea fiscală, munca la negru, tax;» de protecţie, etc.
Fiecare ţară dispune de o economie subterană dar depinde foarte mult dimensiunea acesteia. Ea este estimată la: 5%
din PIB în Japonia, 8% din PIB în Marea Britanie, 8,5% în S.U -A, 9% în Franţa, Olanda, Canada şi Germania, 11,5% în
Italia, 13% în Belgia, 30% în China şi peste 50% în Rusia.
1_,5 Forme de manifestare a crimei organizate în România A. Mafia Roşie -
tranzitează şi afectează teritoriul României.
Destrămarea fostei U.R.S.S. a generat multiple fenomene sociale, unele cu efecte deosebit • de grave.
Pe fondul facilităţilor concrete pe linia liberei circulaţii a persoanelor, începând din anul 1991, pe teritoriul României
s-au înregistrat infracţiuni în care au fost implicaţi, atât ca autori cât şi ca victime, cetăţeni din Comunitatea Statelor
Independente (C.S.I.).
O rezonanţă deosebită au avut-o grupurile de infractori de tip „Raket" constituite din cetăţeni din C.S.I. Aceste
grupuri au acţionat, de regulă, împotriva unor conaţionali aliaţi în interes de afaceri sau turism pe teritoriul României.
Radiografierea cazurilor relevă faptul că, grupurile organizate de infractori, studiază traseele de deplasare ale
victimelor, turişti din statele C.S.I., precum şi autoturismele acestora, ori ale unor cetăţeni occidentali blocându-le în
anumite puncte favorabile unor ambuscade, unde prin exercitarea de violenţe şi ameninţări cu represiuni asupra vieţii -
inclusiv prin folosirea armelor, îi determină pe pasageri să le predea importante sume de bani sau bunuri.
Mai nou, executarea acţiunilor este concepută în ţara de origine şi se referă la taxa de protecţie, acţiuni de
recuperare rapidă, acte de jaf, tâlhărie, ş.a.
Membrii echipelor circulă înarmaţi, singuri sau în grup, fiind gata să folosească armele, într-una din zilele lunii
octombrie 1993, la punctul de trecere al frontierei de la Şiret, s-a prezentat un grup de turişti lituanieni, care au reclamat
că în timp ce se deplasau spre graniţă, între localităţile Matca, jud. Iaşi şi Drăguşeni, jud. Suceava, au fost atacaţi şi jefuiţi
de persoane înarmate. Autocarul cu turişti a fost blocat de două autoturisme cu numere de înmatriculare din Republica
Moldova, din care au coborât mai mulţi indivizi, unul dintre aceştia a deschis foc de armă asupra autocarului. Autorii au
fost identificaţi şi arestaţi, respectiv 8 bărbaţi în jurul vârstei de 45 de ani, din Republica Moldova. Liderul grupului făcea
parte din gruparea „MALS" (Micuţul) condusă de Oleg Kortusov de 25 de ani din Tiraspol.
B. Mafia chineză.
O notă specifică în tabloul infracţional în ţara noastră, cu riscuri de a se amplifica periculos pe principii de tip
„MAFIA" o reprezintă cetăţenii chinezi, veniţi în România după 1990.
Din radiografierea a 150 cazuri, ce au fost reclamate la Poliţie până în anul 1997, în care au fost implicaţi cetăţeni
chinezi, atât ca autori cât şi ca victime, rezulta că o mare parte dintre aceştia au venit în România pentru diverse scopuri şi
interese ilicite.
Exemplu: în ziua de 1 i februarie 1996, cetăţeanul HUANG BO, cu reşedinţa în Sărcâneşti. jud. Prahova, a fost
deposedat, prin aetţ de violenţă şi şantaj, de bani, articole de îmbrăcăminte şi autoturismul personal, de către patru
conaţionali conduşi de doamna ZANG HUEMES.
De asemenea, cele zece cadavre găsite în geamantane abandonate pe malul lacurilor de a grement sau în parcuri,
sugerează dimensiunea şi ferocitatea luptei pentru putere.
Traficul de droguri.
Dacă în anii '80, România era considerată o ţară aflată în ruta de rezervă a traficului d rogurilor, în prezent, România
este inclusă în ruta de trafic a drogurilor şi chiar a devenit un tesritoriu de stocare, livrare şi consum de droguri.
Statistica faptelor constatate precum şi ca cantităţilor descoperite, a demonstrat pe deplin acest lucru : în 1991 au fost
descoperite 4 cazuri, iar în 1992 - 19 cazuri, în 1993 - 29 cazuri, în 1994-31 cazuri, în 1995 -43 cazuri, în 1996 - 16
cazuri, în 1997 - 87 cazuri, iar în 1998 - 115 cazuri, în 1999 - 199 cazuri şi în 2000 - 234 cazuri.
în perioada 1991 - 1999, au fost confiscate peste 21.157,829 kg droguri:
– haşiş + canabis: 17.650,603 kg
– opiu: 17,126 kg
– heroină: 578,232 kg
– cocaină: 863,768 kg
– morfină: 382 fiole
– amfetamina: 11.434 pilule
– L.S.D.: 1 3 doze.
în anul 1998 au fost confiscate 784,809 kg droguri (224,748 kg haşiş şi canabis, 0,728 k g opiu, 412,327 kg
heroină şi 4.203 pilule amfetamina).
A fost depistat, cetăţeanul turc Batur Fieret de 35 de ani. ce a transportat 49,62 kg heroină în portbagajul unui
autoturism.
Numai în anul 2000 au fost confiscate 407,06 kg droguri (haşiş: 340 kg, heroină: 52,94 kg).
D. Traficul de monedă falsă.
Falsificarea de bani şi de alte titluri de valoare, precum şi traficul cu astfel de mijloace de plată contrafăcute, cunosc
o recrudescenţă îngrijorătoare, motiv pentru care poliţiile şi serviciile specializate din sectorul bancar sunt în continuă
alertă, căutând permanent noi modalităţi de contracarare a fenomenului.
în perioada 1992 - 1998 în România, au fost descoperite peste 11.000 cazuri de plasare şi încercare de plasare a
valutei false (1281 cazuri cu 5540 bancnote din care : 238.430 dolari, 28.050 mărci germane, 490 lire sterline,
152.400.000 lire italiene, 12.200 franci NUMAI în anul 1998).
Un grup de cetăţeni italieni, urmăriţi prin rNTERPOL pentru aderarea la un grup mafiot condus de BERTON
SILVANO apus în circulaţie 142.200 mărci germane false şi 10.000 dolari, falşi.
Trei maramureşeni au contrafăcut cu ajutorul unui copiator color, 360.000 şilingi pentru a fi plasaţi în Ungaria şi
Austria. La percheziţie, s-au mai găsit': 107.000 dolan şi 147.000 mărci germane contrafăcute prin aceeaşi metodă.
i£. Traficul «Je gterovine, came yie, prostituţia şi proxenetismul.
A)
Multe prostituate şi proxeneţi exploatează „oferta" unor agenţi şi societăţi comerciale din sfersi serviciilor, mutându-
şi teritoriul de acţiune în alte ţări, cu precădere în Turcia, Grecia, Cipru, Austria, Germania, Franţa, Spania, ş.a.
S-a amplificat fenomenul de atragere a minorelor, a celor provenite din familii dezorganizate ori lipsite de mijloace
materiale de subzistenţă, la practicarea prostituţiei în diverse locuri şi modalităţi în multe cazuri racolarea făcându-se prin
şantaj şi determinare forţată.
Recurgând la asemenea metode, proxeneţii G.R. şi Z.V. au realizat în perioada 1995 -199> 6 câştiguri importante prin
plasarea a opt prostituate (cinci în Republica Modova) unor cetăţeni străini.
Devine totuşi evidentă creşterea activităţii infracţionale a unor reţele de trafcanţi care se ocupă cu trecerea ilegală
prin ţara noastră a unor grupuri de emigranţi din Sry Lanka, Pakistan, Bangladesh, India, care sunt racolaţi din ţările lor,
pe ruta Singapore - Moscova -Chişinău, caută să ajungă în ţările Europei de Vest.
 Participanţii la filiera de introducere în România a cetăţenilor asiatici şi scoaterea lor către statele vecine înspre Vest,
încasează sume mari în valută, care în unele cazuri sunt spălate prin intermediul unor firme şi agenţii particulare înfiinţate
pe teritoriul ţării noastre.
Reţelele semnalate manifestă preocupări de a se organiza în mod clandestin şi cât mai riguros posibil stabilind puncte
de sprijin solide (imobile, firme, gazde şi oameni de încredere) în mai multe ţări aflate pe tronsonul de tranziţie, în măsură
să le asigure siguranţa acestei activităţi în care se vehiculează sume enorme de bani în lei şi valută.
Numai în anii 1993 - 1994 au fost depistaţi în trecere frauduloasă a frontierei şi restituiţi de grăniceri statelor vecine
(Ungaria, Bulgaria, Polonia) peste 54.000 cetăţeni străini, preponderenţa numerică fiind de cetăţeni srylankezi, pakistanezi,
chinezi.
în afara acestora, pe teritoruil României se află un număr important de imigranţi care sunt găzduiţi la diverse adrese,
mai cu seamă pe raza localităţilor vecine cu graniţa de Vest. stând în aşteptare pentru a trece fraudulos frontiera în statele
vecine.
Prin colaborarea Poliţiei române cu cea din Republica Moldova s-a reuşit anihilarea de grupuri - instructori, conduşi
de Mohamet A. Akmad B. care a facilitat trecerea a peste 300 cetăţeni din Sry Lanka şi Pakistan în Occident.
Un alt fenomen îngrijorător îl reprezintă traficul de copii şi adopţiile ilegale. Sunt cunoscute cazurile de adopţii
ilegale prin care s-au scos din ţară peste 4000 de copii.
Deja a apărut şi traficul de copii. Aceştia sunt scoşi din ţară cu ajutorul unor documente false fie de adopţie fie prin
falsificarea documentelor sau paşaportului. în paşaport cetăţeanul român sau străin figurează că este însoţit de copilul care
are fotografia aplicată, iar fotografia este reală a copilului scos.
Un alt mod de operare 1-a avut ca protagonist pe avocatul cirpiot CC, care în perioada decembrie 1997 - august 1998
a racolat şi transportat in Cipru mai multe tinere aflate în ultimele luni de sarcină, intermediind adopţia copiilor născuţi de
acestea în Cipru, fapt pentru care le-a oferit suma de 1.000 dolari. ' ■
A apărut, este drept într-o formă atipică, o filieră internaţională de trafic de organe. A fost identificat Văduva
Gheorghe, care a racolat şi transportat la consularul din Turcia 14 persoane care şi-au donat câte un rinichi contra sumei de
4.000 dolari.
i'fiiicul «Ie armament şi «natenale radioactive.
O evoluţie ascendentă îngrijorătoare înregistrează traficarea de armament şi materiale radioactive deosebit de nocive
pentru sănătatea oamenilor dar şi în ceea ce priveşte mediu! a^nbiant.
în legătură cu traficul de armament trebuie precizat că acesta se realizează în sistem instiruţionalizat, vânzare de
armament între ţări, către grupuri de insurgenţi sau grupări teroriste angro şi cu bucata de către grupări organizate de
infractori.
Referitor la prima formă, avem în vedere reţeaua de traficanţi de arme prezentată în presă condusă de cetăţeanul
israelian S.N.M., fost Herscovici şi Ioan Manciu, care au intermediat şi v ândut armament cu licenţe false sau falsificate
prin firmele S.C. ACVILA AIR şi CORONA, pe ruta Rusia, Ucraina, România, Cipru, Etiopia.
De asemenea s-a mai arătat implicarea societăţii AEROFINA în livrarea în India de aparatură de ghidaj pentru rachete
balistice.
Traficul de armament şi muniţie deja a devenit o infracţiune comună. Numai în anul 1998 au fost confiscate 1668 de
arme şi cantitatea de 70.830 bucăţi cartuşe.
Din punct de vedere al materialelor radioactive traficate, rezultă certe indicii de constituire a unor structuri
infracţionale, cu multiple legături în afara graniţelor ţării, foarte versate şi dornice de câştiguri, cei implicaţi neezitând să-
şi rişte în acest sens, chiar propria sănătate.
în perioada 1991 - 1998 s-au identificat şi confiscat peste 700 kg uraniu.
în iunie 1994 în judeţul Argeş au fost depistaţi trei cetăţeni români care încercau să comercializeze 3 kg pastile de
uraniu în schimbul sumei de 200.000 dolari.
în localitatea Deta, judenal Timiş, cinci persoane au fost surprinse în timp ce vindeau 583 pastile de uraniu (de
provenienţă rusească) contra sumei de 400.000 mărci şi 75.000 dolari.
G. Criminalitatea premeditată împotriva persoanei, de mare violenţă (taxa de protecţie, omorul Ia comandă,
atentatele).
Nu putem face abstracţie că ne situăm pe magistralele de legătură dintre Orient şi Occident, confruntându-ne atât cu
afluxul miilor de orientali ce încearcă pe la noi penetrarea spre Vestul bogat al Europei cit şi al „nerealizaţilor" din această
parte a lumii, care îşi întind tentaculele până la noi.
în actualele condiţii economice, se proliferează tot mai mult furturile la comandă , in dauna avutului privat sau
public, prin cererea taxei de protecţie asupra agenţilor economici, atentate la ordin ori aplicarea unor măsuri de
corecţie pentru a accepta protecţia.
Prima grupare organizată după reguli stricte de tip mafiot a fost constituită din romi, condusă de trei „capi" care
împreună cu alţi 13 „locotenenţi", prin forţa şi ameninţarea cu moartea, au deposedat mai mulţi agenţi economici privaţi de
mărfuri, valută şi bunuri de peste 2,3 miliarde lei în anul 1995.
O alîă grupare a fost cea a lui Gorun de la Rm. Vâlcea care maltrata patronii societăţilor comerciale care nu incheie
cu el contract de „pază şi protecţie". Grupul condus de el după o structură mafiotă, a maltratat peste 30 de persoane.
De asemeni, activitatea desfăşurată de numitul I.A., cetăţean turc cu reşedinţa în Sibât :are a comandat şi plătit 7.000
de mărci germane grupării formate din T.P. şi M.E.. ambii din Republica Moldova, aruncarea în aer, prin explozie. Ia 22
octombrie 1996 a restaurantului notei „La km 12" din comuna Veştern, pe motiv că patronul acestui local, cetăţean turc,
câştiga mai bine, având vad comercial pe de-o parte, iar pe de altă parte, ren în t că exista mtren cei cSoi cetăţeni turci o
datorie neachitată rezultată din valorificarea ilegală, pe teritoriul Rornâniei, a 2 kg de heroină.
H. Criminalitatea economico-financiară.
Criminalitatea în domeniul economico-financiar a cunoscut o explozie fără precedent Stasrea actuală o putem
caracteriza ca prag al marii criminalităţi întrucât prin infracţiunile de evaziune fiscală , bancruta frauduloasă şi la regimul
contabilităţii se „legitimează" pro dusul crimei, infracţiuni economice grave care, atunci când devine o preocupare
constantă a urior agenţi economici, grupuri de interese sau persoane, afectează grav climatul de ordine economică.

Contrabanda si infracţiunile la regimul activităţilor de import - export .

– este infracţiunea care a cunoscut cea mai dinamică evoluţie
– este suficient să amintim cazul ŢIGARETA I, II, III, cazul V.M.I., cetăţean cu dublă cetăţenie, cipriotă şi
libaneză; Zaher Iskandarani, Muja Marcelinii, ş.a.
Corupţia.
Această infracţiune deosebit de gravă, dă o nouă dimensiune peisajului infracţional.
Cazurile VEGA şi PETROTEL au dovedit fără putinţă de tăgadă că directorii generali ai celor două rafinării,
împreună cu alte persoane din conducere au acceptat importante sume de bani în lei şi valută pentru aprobarea
aprovizionării preferenţiale a unor societăţi comerciale patronate de infractori veroşi şi au creat prin societăţile comerciale
private, favorizate, adevărate monopoluri în aprovizionarea şi desfacerea materiilor prime şi produselor finite aparţinând
rafinăriilor.
 Criminalitatea financiar - bancară.
Sistemul financiar - bancar după 1995, a fost marcat puternic de starea de criză e videntă determinată de lipsa de
lichidităţi ca urmare a unor activităţi anterioare derulate cu încălcarea oricăror norme de prudenţialitate, fiind acordate
credite uriaşe, fără garanţii sau cu garanţii neimportante din punct de vedere economic la care se adaugă ritmul mare al
inflaţiei, stările de faliment în care au fost şi sunt CreditBank, Dacia Felix, Bancorex, Albina şi în mare dificultate
Columna, Banca Agricolă, ş.a.
Toate aceste considerente care au determinat în mod hotărâtor caracterizarea economiei româneşti ca fiind de tip
„nebancar" au fost analizate permanent, rezultând grave acte de indisciplină financiară, abuzuri,.o elementară lipsă de
control gestionar şi de operatori ş.a. ceea ce a permis infractorilor din bancă şi din afara ei să obţină profituri uriaşe, iar
sumeie. de ordinul sutelor de miliarde, să fie reinvestite în interesul lor, cea mai mare parte fiind ilegal transferat în valută,
şi scoasă din ţară.
Fraude în domeniul privatizării.
Maniera ilegală infracţională în care proprietatea publică a fost administrată sub oblăduirea directă a Fondului
Proprietăţii de Stat, care deţine 70% din acţiunile unei societăţi publice este demonstrată de cazuistica rezolvajă până în
prezent. De notorietate sunt cazurile Î.M.G.B. vândută cu 500.000 dolari şi CÎCO cu 12 milioane de dolari în cont.
Noi oportunităţi pentru infractori s-au deschis în domeniul jocurilor de noroc şi al cazinourilor, unde infracţiunile
sunt comise şi de patroni, şi de clienţi.
I. Infracţiuni îmotriva proprietăţii şi persoanei
Această categorie include infracţiunile de omor, tentativa de omor, lovitura cauzatoare de moarte, vătămarea
corporala gravă, tâlhării, violuri, furturi.
în anul 1998, după statisticile Poliţiei s-au diminuat infracţiunile comise cu violenţă cu 9% şi pe total cu 3,28% .
ÎN CONCLUZIE , omul a sesizat destul de târziu că este în acelaşi timp, „creaţia şi creatorul mediului său". Specia
umană, în goana după obţinerea de câştig material prin exploatarea naturii, se îndreaptă cu o viteză uluitoare către
distrugerea planetei si a ei înseşi.