b) b~nrwrnk· 1iV1~ ee.&e'au ---P /flJJ.

~-k ,,~eJwu;: 1JV1~ ~

o l7J~rk- ~' ~~-

~,' ~T P -Q)S> wI- d. .-Co ~' - % {~( (r4cil1'rJy
~ekl &- 2)1R<17\MootOM ~ - 0/

-_7 r:
_ ,~.

' . (<x~ ,V(e().~-

-C0uj>d; =r:' / ~~)

- ~ ;rwn ~~r~,' ~d~ t' , - (~)?
r-: ~ (h ~ ~
_ 7
_ (qe;'
~
•. Nrkn.; a .(:AM1 adw _f.i. T' dr).
~
Ui~f -

L rue. ea .a.e/ai ~: .ex .. M~ /..h Vl'f/Juktil.!:,

L7+' d~~
L7 rteM fjaAdi~' ~
~Wtw. ~a.e/Wt +:-=r""
-_ r'lo(e
r/:/c:ie) ~iaJe . J ~£daJe
_~ ~'/'A~ ~
 -Co eel' ~d .- /~ ~

~ dP~F (~)
_/~ ate ~ .' ~ dF 1>£JJ.p)( / 1?1If1.4-

_ ~

C
~ D~~

L7 ~'
&etwr"
" ~r ~

t:; tJ j
~t9?1

~.J

:ft1{, G"
tXf &-
~ -ifap,", .ek-

- ('I(IAIP/)fr(j -<~ (. ~ .e« ouh,f r,eenie)

- del mt£VR(' ~e --r';~
 ~uf~· r: ~.~-
-p i~~)~
i: l .----P ~
cr·~
c~~ r-:
b< de tfo;d-~

-? f;;Wf'v¥J 'aBW (~~ o ~ de

~~~-/.-

~ )'-~ ~r(f~)
--P =r: ;(3u ~ (~I~ r' ~ ofp ~~- /6-'

~4 <>~,
)

T~ ~d> ~~~'
__ ~ ~ ~-~at-
 ~~~-l

~~~,~~~

~ r(l
~; -~ ~ ~ ~ ~~~;:::::::::::
:< l&rU de ~ ~ tn ~~ ce;)
r
(~3

e~ ci~ L ~ c4 ~a ad2C4'

~ cfp een e ~ /'v ~OOo do ~' ~\ ~

- r.>t'~~ ~jW ~ ~
?~lQk:Q eJu~' fly ()e'de d /oo,ooo~'

~. ~ ~?- ~ d4> ~,

- ni~ ~ ":" ~ ;;" ~

~-~~'~
(~a '- L No + cI>.nd d,
-6~ ~
u---' cone
) 01 ~ 0l

r:' Ji~-Q( ~
.I

'- t-
~ L If ~ ~~
~'- (~2-~l~

~ riJ)1em ~ ee--lIe~- ~' ~,~-

~,~~~d&~
.&Jui -t{fYI Ct ~ (){' AM /(~ - ~J> ~ j»I ,~
~, (

= ~~ eaae 4'n con ~ ~ r:Pu~

~ ~)~ 1/~~~/}J,
aP~' Je ~~~ ~~

--
 - ,-
,~ ,.. .t·, I i/I n f)'. I

" ~ee ~fl.-f'/. ~ ~. atd ~ ./~

« f'ndrtnta£.Wea- ~ /~ ~ ~ ~ ~~ /'W--
(}e;JP :

/ tMj<nM ~

0( ~-' ,emeX(~
/

.;; /lYl().~~ ..f'Kt/t:ud!uia~ -

rQ)~~~
~--)--' .
~~'~ ) ..
~ ~ j&rk' ~de j"r,/r; i
s ~~~.

I ~. 7W>< vrJ ~ ~.'

4M1!J
.-~- ~~~ -;>~.

->f3b1I r- ~to--
-U.dVc~
~~(G-
~fJ<',

- ~. (~ -)~ ~r(IIIfL

-> e;oJ--./~-.~ ~"-

_>~v~~.

-~. r~ ~r;"t,;r~ ~
({y:. ~ ~~--)

-~ewuJp ~W>I' (lb' 0 e~./W>'

~ ~~
 -/0
ee- -p 10
t<.+
t --7 -/1
NO\.. -17 10
 .J1 (AxU) tx?x:d
.7

Membrana celulara

Celula este separata de mediul extracelular prin formatiuni inalt

diferentiate care au rolul esential de a mentine in limite constante
structu;a sa complexa. A vand il~ vedere [caract~rul de sistem descliliJal
celulei, structurile de la peri feria sa asigura in mod selectiv si controlat,
schimbul de substante dintre mediul intra- si extracelular, precum si
stabilirea de relatii specifice cu alte celule ,
Se poate afirma ca membrana celulara este componenta cea mai
importanta a celulei deoarece majoritatea structurilor celulare au la baza
organizarii lor membrane celulare, Este foarte sugestiv termenul folosit
tot mai frecvent de sistem de membrane celulare. In aceasta notiune se
includ in principal, doua categorii de formatiuni membranare, si anume:
-metnbrana celulard extern a sau plasmalema, care este dispusa
la periferia celulei, marginind-o]
-endomembranele celulare, care intra in structura majoritatii
organitelor citoplasmatice,
Atat plasmalerna cat ~iendomernbranele, cu toate ca au la baza 0
organizare moleculara identica, indeplinesc 0 multitudine de functii
esentiale pentru viata celulei.

103

':\',0.
r _~ _
....•

.'

" . celular
Invelisul
Membrana celulara nu este singura structura care se afla la
periferia celulei. La acest nivel exista un ansamblu molecular numit
invelis celular, alcatuit din formatiuni complexe, intre care se stabilesc
relatii structurale ~i functionale.

Componentele invellsulul celular

Se considera ca invelisul celular este format din trei componente

principale:
Plasmal em a sau membrana plasmatica are 0 cornpozitie
moleculara lipidica si proteica complexa. Structura sa moleculara este in
general unitara la toate celulele, precum ~i la toate membrane Ie
intracelulare (endomembrane).
Glieoealixul, se prezinta ca un invelis de natura glucidica,
a
glicoproteica si glicolipidica, la suprafata extern a plasmalemei.
Corticala celulara este reprezentata de 0 zona cu grosimea de 1-
2 mm din citoplasma celulara din imediata vecinatate a fetei
citoplasmatice a plasmalemei (ectoplasma). La acest nivel exista
diferentieri fizico-chimice si structurale importante, care stabilesc relatii
intre plasmalerna si citoscheletul celular.
it1Veli~ul celular prezinta la suprafata celulei 0 serie de
diferentieri eu rol important in realizarea adeziunii intereelulare -
jonctiuni eelulare, in marirea suprafetei eelulare - microvili, ~i in
motilitatea celulara - eiIi, flageli, pseudopode.
Toate formatiunile care intra in alcatuirea invelisului celular
trebuie privite ca un tot unitar, intre componente stabilindu-se relatii
structurale si functionale complexe.

Functiile invelisului celular

Prin structura moleculara ~I prin proprietatile sale, invelisul

celular realizeaza separarea mediului intracelular de eel extracelular si
totodata permite efectuarea de schimburi de materie si energie intre
aceste doua medii. El confera individualitate celulei, fiind indispensabil
vietii celulare prin functiile complexe ~i variate pe care le indeplineste:
Functia de baricra fizica. Prin aceasta, se mentine structurarea
mediului intracelular la un inalt nivel de organizare, stare care se
pastreaza, in anumite limite, indiferent de "gradul de dezordine" din
mediul extern. In plus, membranele intracelulare, care au 0 structura
-similara cu cea a plasmalemei, realizeaza compartimentarea celulei,
asigurand astfel desfasurarea anumitor functii in eadrul unor structuri
specifice (organitele celulare).

104

.o- '~.~ .::

 Functia de transport. Plasmalema asigura desfasurarea
schimburilor de energie si materie intre cele doua medii pe care Ie
separa.
Functia de a reception a Inforrnatii. Plasmalema contine
receptori capabili de a capta foarte specific mesageri extracelulari,
receptori
~ .
care apoi modifica in mod adecvat anumite functii ale celulei.
Prin .~.aceasta, celula devine capabila sa raspunda prin modificari
functionale, la actiunea diferitelor sub stante, de exemplu, hormoni,
medicamente etc.
Functia de a asigura adeziunea intercelulara. Printr-o serie de
diferentieri specifice (jonctiuni celulare), invelisul celular participa la
realizarea conexiunilor dintre celulele aflate intr-un tesut.
Functia de a asigura apararea celulei. Se realizeaza impotriva
unor factori care interactioneaza "agresiv" cu celula, plasmalema fiind
implicata in imunitatea celulara a organismului.
Pe langa aceste functii generale, exista tipuri particulare de celule
ale carer plasmalema are unele functii specifice, ca de exemplu:
membrana neuronal a conduce impulsul nervos si il transmite la nivelul
sinapsei, membrana celulelor fotoreceptoare retiniene capteaza si
transforma radiatiile fotonice in potentiale de actiune etc.

105
 • I
...
I'

Structura moleculara a plasmalemei

Membranele celulare au 0 structura moleculara unitara, comuns

tuturor membranelor biologice. Componente1e chimice care intra In
structura plasmalemei sunt lipidele si proteinele, Glucidele nu pot fi
considerate separat deoarece formeaza complexe macromoleculare cu
lipidele si proteinele (glicolipide si glicoproteine).

Aportul lipidelor la constituirea membranei plasmatice este

insemnaf ava~~ln ve&re proportia de masa de. 1: 1 lipide/proteine 111
plasmalema celulei animale, Principalele tipuri de lipide care intra In
alcatuirea membranei sunt: fosfolipidele, colesterolul ~i glicolipidele
Toate cele trei categorii de lipide membranare au moleculele
a--"'rii=r-1p-a"""'tice
sa a}lififi ,ceea ce inseamna cii au un capat hidrofil ~i un
capat Iiidrofoh, Aceasta proprietate este extrem de importanta deoarece
asigura asamblarea moleculelor aflate In mediu a os in structuri -l'mCt---
ordonate, ceea ce duce la formarea unui istrat lipidic

Fosfolipidele membranare

Fosfolipidele sunt de doua categorii; fosfoglic~~ide.ze ~l

sfingolipidele.
osfo iceridel n la baza 0 molecula de glicerol la care doua
grupari hidroxil sunt esterificate cu acizi grasi de lungime variabila (14-
24 atomi de carbon). Aceste lanturi de acizi grasi alcatuiesc/pofyypea
-:hidrofoba a moI~A treia grupare hidroxil a glicerolului este ociipata
U) (Q
(prin legatura fosfcdiesterica) de 0 grupare chimica polara. Aceasta ~ ~
rn 0)
grupare alcatuieste portiunea hidrofila a moleculei (Figura 4-1). La 'D 'D
lanturi
majoritatea fosfogliceridelor membranare "coada" hidrofoba contine un U
ro
U
ro
nepolare
acid gras s~QJrat ~i unul nesa rat,
hidrofobe
Gruparile organice polare sunt variabile, cele mai comune fiind:
colina, etanolamina, serina, inozitolul] rezulta astfel fosfoglicericle ca
R'ti~fo5f([tidilcolilla, fosfatidiletanolamina, , fosfatidilserina ~i' respectiv,
[osfatidi linozi tolul.
oli i( a doua clasa de fosfolipide membranare, au
aceeasi sfiucfura spatial a cu a fosfogliceridelor, avand 0 grupare polara,
hidrofila si doua lanturi hidrocarbonate hidrofobe. De exemplu, eel mai
raspandit sfingolipid, sfingomielina, are la baza structurii sale un
amll1oacoo eu lan] lung s mO'ozina , intotdeauna acelasi, de care se Figura 4-1 Molecule cclui
eaga prin egatura amidica C:.CO-NHc,) un acid gras variabil, De gruparea mai comun triglicerid,
hidroxil terminals a sfingozinei, se leaga, prin legatura fosfodiesterica fosfatidiIcoIina
colina, aeeasta contribuind Ia formarea capatului hidrofil (Figura 4-2).

C~~ \- eR::CfI~ cll-OJ( -

106
~ !l~
CIJ.-oJL

-t-~r
·~ek
 CH3 rH3CH3

~qjicOliPidele memhranare.: ®"N/

I
CH2
Glicolipidele membranareau 0 structura moleculara I
anatoare cu a sfin I I r, deosebindu-se de aces tea prin faptul CH2
ca locul gruparii po are, fosfonlco mice, au radicali glucidici (de l~ I
o
!!.Jj). Acesti radicali glucidici sunt orientati intotdeauna inspre fata I e
O=P-O
externa a plasmalemei, participand la fonnarea glicocalixului. I
Dupa tipul glucidelor pe care le contin, glicolipidele sunt a
clasificate in doua categorii: glicollpldele neutre si ganglftJzft!t.1e.
(f) GlicoliQidele neutre u radicali glucidici neutri, iar unul din cei
rnai cunoscuti este golactocerebrozida. fiind si eel mai simplu (Figura 4-
3). Galactocerebrozida .este cornponenta majora, glicolipidica, a mielinei
ce formeaza teaca .axonilor neuronali; teaca de mielina este alcatuita din
membrane concentrice ale celulelor Schwan.
fi\ Gangliozidele sunt cele mai complexe glicolipide. Con tin
Int~auna, pe anga radicali glucidici neutri, ~i acid sialic (denumirea

4-3). Gangliozidele alcatuiesc

sunt prezente ~i in alte membrane.
6"
sa prescurtata este NANA, de la N-Acetil-Neuraminic Acid) (vezi Figura
din lipidele membran~j-i5uropale, dar

Clicolipidelecu dlferite stru~iti~fs.e afla 'pesuprafatarrlbmb;ar.eldr eelulare ,

Glicolipidele sunt situate mai ales, desi nu exclusiv.cpe suprafa!<i, flli!JJ,lqranei', Figura 4-2
celulare, eu capatul glucidicorientat spre exterior. Astfel,acidul sjaljc al Molccula de sfingomielina.
gli~ijBiddor Ja,ce ca. majoritat@ celulelor animaJe ,ifi aiba o.J'ncars;atlJ[a jopisa
negativa pe suprafata lor... " ' , " ' H

Q
Glicolipide ~i glicoproteine umane importante sunt antigenele grupelor &nal'jne~La OH CH20H
am, ca si la unele animale, structura exacta a unor oligozaharide legate de Iipidele si
proteinele membranare este deterrninata genetic. Oligozaharidele care determine
grupele sanguine A, B, 0, au fost studiate In detaliu. Antigenele A, B ~i 0 sunt HO /0

oligozaharide asernanatoare structural, fiind legate de lipide sau proteine. Antigenul o

I

Oeste un lant de fucoza, galactoza, Nsacerilglucozamina si glucoza, legate la un ~H2

H-C--NH
lipid ceramidic (sau la un radical hidroxil al unei proteine). Antigenele A ~i 0 sunt I I
H-C-OH c-o
identice exceptand doar 0 N-acetilgalactozamina atasata la galactoza periferca; I I

antigenul B este ~i el foarte asemanaror, avand un radical galactozic atasat la ultima

H t ~H2
~H ~H2 '
galactoza a lantului oligozaharidic. Toti indivizii din populatia umaria poseda
~H2 ~H2.
enzimele care sintetizeaza antigenul O. Indivizii din grupa A au In plus enzima care CH2 CH2
I I '
adauga la lantul oligozaharidic al antigenului 0, N-acetilgalactozamina
~H2 Cfti2
suplirnentara, iar cei cu grupa B au enzima care adauga In aceeasi pozitie a ~H2 ~H2
antigenului 0, galactoza. Indivizii cu grupa AB sintetizeaza atat antigenele A cat ~i ~H2 ~H2
antigenele B. ~H2 ~H2
~N2 ~H2
~H2 ~H2
~H2 ~H2
~o)esterolul membranar ~H2 ~H2
~H2 ~H2
Membrana celulelor eucariote contine cantitati insel~ ~H2 ~H2
CH3 CH3
~ pana la cate 0 mOlecula.~entru fiecare inolecula de fosfo!.i,W.Q.
9 a Ia ct 0 cere b ro z id a
~i molecula de colesterol este}ardjffijJ capatul hidrofil, polar, fiind
reprezentat de gruparea hidroxil a inelului sterolic, iar capatul hidrofob, Figura 4-3
de lantul hidrocarbonat atasat la acest inel (Figura 4-4). Pentru ca 'in Un glieolipid mernbranar.
,
..

107
 .-..-

structura bistratului lipidic membranar se insera intre moleculele OH

fosfolipidice, colesterolul influenteaza fluiditatea membraneir inelul;
sJe .c interactlOneaza cu lanturile de acizi ra i ~ ndinta de a e
1 a, Efectul asupra fluiditatii este variabil si depinde de cornpozitia
lipidica. Astfel, colesterowl impiedica miscarea libera,. a portiunilor
externe a lanturilor de acizi grasi din bistrat dar, in acelasi timp, desparte
si indeparteaza regiunile interne ale acestora ceea ce face ca zona interna
a bistratului sa devina mai fluida, La concentratiile mari existente in
membranele eucariotelor) es tendinta de a mic ora
fluiditatea la temperatura
• Q£
de 37° La temRera ,ri mai seazute de
temperatura de tranzitie a bistratuluir colesterolul mentine membrana in
stare ida im iedicand lanturile de acizi gra~i .de a se imRach.eta uriul
Hinga altul ••Pe langa faptul ca influenteaza fluiditatea, colesternlul seade
in acela~i timp perrneabilitatea bistratului la molecule mici, hidrofile si,
de asemenea, C.ISi§t<a flexibilitatea ~istabi\jtatea fizidi a acestuia, Acest
efect se datoreaza capacitatii molecule lor de colesterol de a se distribui
de pe 0 fata pe alta a bistratului in functie de actiunea fortelor mecanice
exercitate asupra membranei ,

Importanta c<>lesterol~luiin ·.nientirlerea ~tabilit~tii.~ef~nice arnembranei celulelor' eucariote, se evidentiaza ill cazul
celulelor animale mutante care sunt incapabile sa .slntetizeze colesterol. Aceste celule se lizeaza usor (se sparg) daca nu
'se adauga cole sterolinmediul lor decrestere. Dac~ se adauga colesterol, acesta este incorporat in membrana si celulele
pot supravietui.u.{ ,',:7·}::,;;_:j;:.;;;:;·:J·::$~.;~,..,:T *: . . ~~: '.' . .
Bistratul fosfolipidic

: Datorita faptului ca moleculele lipidice membranare au

proprietatea de a fi amfifile, ele se dispun in structura membranei
celulare intr-un dublu strat (bistrat lipidic), eu eapetele hidrofile
orientate spre fat a externs, respectiv spre fata citoplasmatica a bistratului,
iar cu capetele hidrofobe orientate spre interiorul bistratului. Aceasta
dispozitie particulara.icea mai posibjla dilLpUl1Ctde vedere tem10dinami@
deoarece pe ambele fete exista cate un mediu apos, confelTtiTstratului
pro rietati particulare' posibilitateajle autoasamblare, fluiditatea si
asimetria. Acestea, pe langa faptul d. faciliteaza rolul de pariera II
blstrat " ii confers ~i caracteristici esentiale pentru exercitarea
functiilor membranei de catre proteinele inserate in structura sa,
Astazi s-au acumulat un nurnar mare de date experimentale care
sustin faptul ca bistratul fosfolipidic este baza structural a a tuturor
mernbranelor, Se poate pune intrebarea: sunt lipidele singure
responsabile pentru structurarea rnembranei? In structura membranei nu
intra doar lipideIe; in toate membranele purificate s-a constatat ca exista
si p.m.1ejne. rocentu i ti ut de roteine variaza ins a consioeraoit, 1.
funqie de ti ul de membrana_ ar, sunt proteinele 0 cornponenta
esentiala pentru structurarea membranelor sau au ele doar un 1'01

108

~""""
..
~~ .-......•.
_- ~.-~-~--- ..
~~--~-,.....-'---'~- -~- ~--r
functional? Datele actuale sugereaza ca III structura membranelor
biologice, proteinele indeplinesc functiile specifice, iar fosfolipidele sunt
responsabile pentru integritatea structurala,

Prima . dovada experimentala direeta privinddispoiitialipidelor in membranele Aer

bior9gice'intr~un dublu strat, dateaza din 1925 sia [ostdeinonstratade, 'catre E.
Gorter ',~i 'F. ' Grendel.v-Acesti ccerceiatori(lu extras lipidele din, membranele
eritrocitelor ~i Ie-au dispus pe suprafataunui.vas cu apa, Lipidele astfel dispuse
fOrineaza 'hi suprafata apei unstrat monomolecular-cu molecule Ie ,avand capatul
hidrofil orientat spre .apa ~i capatul hidrofob inspre aer JFlg'ura 4-5). Masurand aria
acestuifilmmonomolecular de 'lipide, Gortel si :Grendel auajuns la concluzia ca Figura 4-5 Fosfulipjrlele formeaza un
aceastaeste dubla Jata desuprafata eritrocitelor JOlositepenJru extractia lipidel9r. strat monomolecular dad sunt
Interesanteste faptul ca 'experimt:~~ul efectuafde~erdoi 'cercetatorl contirie' doua dispuse pe suprafata unei snlutii,
erori fundamentale, Prima erbare.este'~ceea clnJa\l.reu~it s~ extraga absoluttO<lte
lipidele, ~i,n membranele"h.eJ1iatii~or:,A.;: doua.er()~!t:proY.ifle,:. din .ielulica','fo I()sita
pentrunl~sura~ea~uprafetei:he,rriatiilot~ s,:,pra.fatif~f9sfm~surata inrnod 9re~it,
'obtinand~':se o· valoare rriai'iljicadeciitc~a~ real~: 1\ceste 'd()~rerori 's~aii,:eorliperisat
irlsarecipioc)astfel ea re~ultafu{experlillentuJui adJs l~'bco'n;;l~ziecoi~cti;
.\." "!>" . <.-' ~~;,,- ·'"::~:'.;;.;,-';'7~~>-<~:~;\~~\f~~:;\-:-r;f~;.<':~~;<~'
<'J' ~·'-i-,~~;;:~" ',\><,,~',;rt;/.<4~~V;';i"
</ /, "
'~:{i;:;:'-../f·';.I:'.:~";~-»:> -;:'/L.'_'_'~'> ..c:~'1~:i:>~

Moleculele lipidice, datorita caracterului amfifil, HElli fest~

tendinta de a forma bistraturi in mediu apos. Acest proces a.fost studiat
intensiv pe membran;=artificiai~. Prepararea membranelor artificiale este
posibila deoarece moleQulel,gJ0sfglipidiCtc-si gl~9!jpjdis;e, aflate intr-un
mediu apos, tind sa se orienteze 111 asa [71 inciit calM,tullor bjdro{ob sa nu
vina __in contact cu moleculele polare ale apei, Prin agitarea acestor
molecule in apa, se formeaza doua tipuri de agregate moleculare: micele
~i respectiv, bistratw:i (Figura' 4-6). Daca se formeaza bistraturi (aceasta
depinde de concentratie), ele au tendinta de a ~q,rma veficul~ inchizand
in interior compartimente apoase, pr~cum si de a reface continuitatea
bistratului ori de care ori acesta este dezasamblat, Acest fapt sta la baza
proceselor de refacere ~i reinnoire a membranelor celulare.
o
mare parte a ro rieta 'lor bistraturilor Ii idice a fost elucidata
I',/lie ela
ca unnare a studiului me artificial Astfel, se pot sintetiza pe
fo sfolipidic a
cale artificala doua tipuri de bistraturi lipidice: (1) bistraturi care
formeaza vezicule sferice numite ii osollli ~i care pot avea un diametru
cuprins intre lis
nm §i 1 tr!2Jn functie de procedura de preparare, si (2),
"membrane Ilegre~ "(black membranes", care sunt bistraturi plane
formate pe suprafata unui mic orificiu dispus in asa fel incat sa separe
doua medii apoase (Figura 4-7), Figura 4-6 Agregate moleculare
formate de lipide in mediu apos.

109

.', '.' '-~'

 ...l
'

"

Veziculele fosfolipidice numite Iiposomi au fost des crise in anul 1965, iar astazi sunt extensiv folosite in cercetari din
domeniul farmacologiei. AstfeI, deoarece delimiteaza un compartiment apos, Iiposomii pot fi considerati ca veritabile
"capsule farmacologice". In momentuI prepararii, in veziculele liposomale se pot Incapsula diferite sub stante cu efect
terapeutic. Deoarece liposomii sunt margini]i de 0 membrana-bistrat fosfolipidic, cu aceeasi structura ca si membranele
biologice naturale, ei nu sunt toxici daca stint administrati in organism. S-a demonstrat de asernenea, ca liposomii
interactioneaza specific cu celulele, fiind captati de catre acestea prin endocitoza sau fuziune. Toate aceste argumente
experimentale stau la baza sperantelor ca liposomii in care se inccrporeaza medicamente sa fie folositi in viitorul
apropiat, ca vectori farmacologici in administrarea dirijata a preparatelor terapeutice catre anumite celu Ie !intii,

Liposom Membrane negre

Figura 4-7 Modele de membrane
artificiale folosite pentru
studierca proprietatilor
Fluiditatea bistratului f sfolinidic bistratului fosfolipidic.

Primele date cu privire la capacitatea moleculelor lipidice de a

difuz,a In planul bistratului au fost obtinute tot pe membrane artificiale,
dupa anul 1970. Ulterior, aceasta proprietate a fost demon strata si pe
membrane biologiee izolate, preeum si pe formatiuni celulare simple, ea
.bacteriile ~i eritroeitele.
Miscarea moleeulelor in bistratul membranar este de trei tipuril
(1 rotatia in jurul axului ruolecular; PY difuziunea in planul stratului in
care se afla; ~ ) treeerea dintr-un strat in celalalt (miscare "flip-flop")
(Figura 4-8 . Mi earea de rotatie sidifuzia laterals au loe freevent, in
schimb, mi carea "fli -flop" este foane rar-~, daca nu chiar absents. difuzie laterala -
4 •
Factor~ majori care aetermina gradul de fluiditate al mernbranei
celulare sunt: gradul de saturare al aeizilor gra~i $i lungimea lantului lor
de sarhQn, teqweratura si proprietatile particulare ale molec\llelor de
coleste~ Sub 0 anumita temperatura, numita telll/2.eratlira de tranzilie,
structura de cristal lichid a bistratului trece intr-o structura cristalina flexie rot atie

rigida, de gel, ceea ee determina abolirea functiilor mernbranei. La

membranele biologiee, temperatura de tranzitie_este mult mai scazuta
~ J.,e..u1per~tura fiziologiea1 ceea ce previne rigidizarea bistratului,
Figura 4-8 J\1i~ci\ri posibile ale
Aeizii grasi eu Ian! lung ~i nesaturat i'~1piedica impachetarea strfll1sa a
molcculelor fosfolipidice In
moleculelor In bistrat, crescand astfel fluiditatea sa. Celula osecr blstrat.
lecanism eare A' p-ennit Rozitie In aeizi grasi a

110

--:----..--,,~.----.--
P.:' t' ...........
 \.:~.
!>'
I
fosfolipidelor in asa fel incat sa evite tranzitia membranei din starea
fluida fflEarea rjgida. 0 irnportanta deosebita in pastrarea fluiditatii
blstratu ui se acorda colesterolulyi.

Mentinerea fluiditatii bistratului membranar este esentiala pentru cresterea ~i reproducerea celulara nOrIl}ala. In
membranele biologice exista 0 mixtura de tipuri de acizi grasi care au rolul de a mentine fluiditatea la 37°C. In cazul
organisrnelor poikiloterme, a carer temperatura variaza cu cea a mediului, membranele celulare i~i schimba compozitia
in acizi grasi in asa fel incat fluiditatea sa se mentina in limite constante, indiferent de temperatura ambianta. De
exernplu, daca temperatura seade, se sintetizeaza in membrane fosfolipide in care predomina acizi grasi nesaturati (eu
duble legaturi), astfel ea descresterea fluiditatii, odata eu scaderea temperaturii, esteevitata.

Asimetria r tului fosfolipidic

Asimetria este det0¥inat a de com~)Zitia lipididi difwta a ceJQr

doua jumatati ale bistratului (Figura 4-9).epartitia moleculelor lipidice
in cele doua jumatati ale bistratului este urmatoareaj
In stratul extern predornina lipidele cu gruparea colinica ]
(neutre)~ to ate glicolipidele si lipidele cu acizi grasi nesatuf:$.
In stratul intern predornina lipidele cu safcina electrica
(fosfatidilserina negativa, fosfatidiletanolamina) si lipidele cu acizi grasi
nesaturati.
Deoarece _moleClUel.v,..lipjdice nu t executa mi cari "fli _flopt',
s,e considera di asimetria bistratu ui este determinata inca din momentul
biosintezei intracelulare a membranei, proces care are loc la nivelul
~eticulului endoplasml§lAcest proces este asigurat de enzime asociate I
membrana, numite translocatori fosfolipidicis Ace ti t 'i
determjna miscarea de "llip- Uo.£" a fosigJipjdelor In cursulzintezei
.membranelor, proces care este foarte specific si care sta la originea
~simet[~ej/Asimetria bistratului are 0 importanta functional a deosebita
deoarece determina orientarea proteinelor membranare, conditie esentiala
pentru indeplinirea functiilor acestora , 0 im ortanta deosebita il
determinare .metriei bistratu . icoli' e Acestea sunt
orientate exclusiv cu radicalii glucidici spre fata extracelulara a
membranei. Se presupune ca aceasta dispozitie are un rol important in
stabilirea cornunicarilor intercelulare. Totusi, rolul glicolipidelor este
inca insuficient demonstrat. Gruparile oligozaharidice de pe fata extern a .~

a membranei sunt de multe tipuri si se presupune ca pot functiona ca

receptori. -'" (,.Olrkv.:k 'l/!' ~~ %
f~·.r ~ lrA- \ ~

-: hf'::o~.4kU'" G. ,~~
Figura 4-9 ,...,. -
Rcprezen ta re schema tica a
asimetrici bistratului fosfolipidic
membranar.

III
 ,"
=

Glicolipidul numit Groll actioneaza ca teceptor de suprafata pentru toxina bacteriana a holerei. Legarea toxinei la acest
receptor prezent pe membrana celulelor intestiriale, determina boala diareica ce apare In holera, Prezenta toxinei pe
celulele intestinale.idetermina 0 crestere prelungita a concentratiei intracelulare a AMP ciclic, ceea ce cauzeaza un masiv
eflux de Na+ ~i apa, In lumenul intestinal ~i deci, diaree severa. Cu toate ca legarea toxinelor bacteriene nu este 0 functie
normala a glicolipidelor membranare, aceste observatii sugereaza ca glicolipidele membranare pot avea rol de receptor si
In semnalizarea celulara In conditii normale.

roteinele mem

Cu to ate ca structura de baza a membranelor biologice 0

constituie bistratul fosfoli idic, majoritatea functiilor specifice sunt
ind~inite de proteine .• Cu dit eontinutul in proteine al unei memorane
ste mai mare, eu arat runctiile sale sunt mai eom lexe. De exemplu,
Ilembr(lila mielinica are aoar ro ut ae a izola axonii neuronali si contine
numai 8o/cproteine; membrane~,COlldriale, au rolul in productia
de energie celulara $i con tin pana la 0 proteine (Tabel 4-1). .

Tabel4-1 Compozitia chimica a unor membrane purificate

Membrana Procentai din masa totala
Proteine Lipide Glucide
Mielina 18 79 3
Membrane plasmatice
Eri troci t uman 49 43 8
Ficat de soarece 44 52 4
Amoeba 54 42 4
CIoroplaste 70 30 0
Membrana de Halobacterium 75 25 0
Membrana intern a 76 24 0
mitocondriala
Dupa: G. Guidotti, 1972, Ann. Rev. Biochern, 41, 73 J.

Tipurile de proteine mernbranarg-

~nele proteine membranare

I traverseaza bistratul fosfolipidic
odata sau de mai multe or] (Figura 4-10). La fel ca moleculele
osfolipidice, aceste proteine, numite ~ne transmembranBlifJsunt
g~~
Q,•.• 1fi . ~ ele contin regiuni l"Wijmfohy care tree P pnn membrana
"TT in eractionand cu lanturile hidrofobe ale moleculelor fosfolipidice din
interiorul .bistratului, precum si regiuni hidrof~. expuse Iii apa, pe
ambele fete ale mernbraneig . .
Caracterul hidrofob al proteinelor transmernbranare poate fi
crescut prin atasarea la molecula a unui lant de acjd gras care este inserat
In monostratul lipidic de pe fata citoplasmatica (vezi Figura 4-10,
exemplut·

112

. f! "'
 :· .
....•.

SPATIU
EXTRACELULAR

bislral
lipidic

~.~

~nele proteine membranare, se/ as' . - cu bistratul prin Figura 4-10 Modalitatile prin
intermediul un or lanturi hidrocarbo ate i) (veziFigura 4-10, care proteinele membranare se
pot asocia la bistratul fosfolipidic.
exemplul :3 si 4). ceste proteine legate de lipide sunt grupate !lhtrei Explicatiile In text.

-clase:
Proteinele ancorate la glicozil-fosfatidilinoz~tbl sunt
1-0<-~--r~-----'~~:1
caracteristice pentru fata sterna
la bistratprintr-un
a membranelCelular r• Ele se ancoreaza
glicolipid complex, Acesta contine doua lanturi de'
~1u~t0
/
acizi grasi si rriai multe monozaharide printre carel!:i-acetjlglucgzamjpa,
~(vezi Figura 4-10, exempluI4).
____. ~mteinele_ancorate la mirist si proteinele ncorate la
farnezil se leaga intotdeauna pe fata citoplasmatica a membranei prin
1
intermediul acidului miristic sau respectiv printr-un Ian] policarbonat
nesaturat farnezil (vezi Figura 4-10, exemplul 3). Aceste proteine intra in
categoria proteinelor;5;ll5fqoll£!ljfe deoarece sunt implicate mai mult sau
mai putin direct in procesele de transformare celulara ~i drvfzrune
.. celulara. -,
4!;f5 Alte .proteine membranare nu patQ;,lI1din interiorul hjgrofoJh.f!l
bistratului, ci sunt legate pe 0 fata ~au alta a. membranei prin . ..
e e cu proteinele transmembranare (vezi Figura 4-10, exemplul
f.c- 5). Unele dintre aces tea pot fi eliberate de pe membrana prin folosirea
un or proceduri de extractie relativ blande, cum ar fi expunerea .olutii ~
c.1lconcentratii ionice mari sau la pH-uri extreme. Acesti actori interfera
cu legaturile proteina-proteina, insa nu distrug bistratul fosfolipidic,
Aceste proteine au fost denumite proteine membranare perifericg, .

Proteinele mernbranare care care sunt atasate la bistrat prin intermediul unor Ianturi hidrocarbonate (acizi grasi), sunt
proteine membranare descrise relativ recent. F~ataza alcalina este ancorata pe fata extern a a mernbranei plasmatice prin
intermediuI gIicoziI-fosfatidilinozitolului (vezi Figura 4-1C)'. Daca suprafata celulelor se trateaza cu fosfolipaza C, proteina
se elibereaza de pe suprafata celulara. Proteina v-src este 0 mutanta a proteinei c-src si are capacitate transformanta,
determinand ca 0 celula normala sa devina celula canceroasa, In forma sa normals (c-src), este libera In citoplasarna si nu

113
 · .... .' .,.
produce trarisformare celulara. Aceasta proteina normala (e-sre), daca se integreaza in membrana, pe fata citoplasmatlca,
prin intermediul acidului miristic, devine v-src, cucapacitate transformanta, Mecanismul prin care proteina atasata la
ras
membrana producetransformare celulara, iar libera in citoplasma nu, este neelucidat. Proteina p21 este 0 alta
proteins transformanta care, pentru a determina ca 0 celula normala s11devina celula canceroasa, trebuie sa fie integrata
in membrana printr-un acid gras farnezil.

Proprietatile specifice ale proteinelor transmembranare

In cazul proteinelor transmembranare, zona din lantul polipeptidic

care este "scufundata'' in mediul hidrofob al bistratului, este fermata, in
special, din aminoacizi cu .radicali nepolari, Dar pentru ca legaturile
peptidice sunt ele insele polare si pentru ca apa este absenta in acest
mediu, ~~ legaturjle,., }2eptidics vor fi fotl,gte sa forweze legaturi ds..
~~ una en E~Formarea puntilor de hidrogen dintre legaturile
peptidice este favorizata atunci cand lantul polipeptidic se dispune in ()(,.
helix in zona hidrofoba a bistratuluis De aceea, practic toate proteinele
:ransmembranare ~rave~s~aza bistratul s~b forma =
l~ntu~i cyIn c:zur~le
111 care lantul polipeptidic trece de mal multe on 'R~IQ bJstn~-legatunle
peptidice nu pot satisface, in prineipiu, necesit~tile formarii puntilor de
hidrogen daca se dispun in pachete ~. Tendinta mare de formare a
numarului maxim de punti de hidrogen in absenta apei, f'l£e ca lantul
oolipeptidiccare
!io _ _ A
intra intr-o zona hidrofoba, mai degraAA-sK traverseze 'F'
_. • •• • L. <Igura
4- 11 0 pro t ema
.
. - trans-
acesta zon~, decat sa-si schimbe directia pentru a forma pachete ~. mernbranara tipica.
~mbarea directiei lantului polipeptidie necesita "renuntarea" la puntile
de hidrogen dispuse regulat.
Proteinele transmembranare au 0 orientare unica In membrana"
Aceasta reflecta, at at 1)1eGmJisgml asjmyt.Bc .dupa care sunt ele sintetizate
si inserate in bistrat la nivelul reticulului'"'endoplasmic, cat si functiile
diferite ale domeniului citoplasmatic· ~i respectiv extracelular al
molecu~le~i;...
__ ~-,.... --:--:-----
area maioritate a roteinelor transmembranare sunt glicozilate.
La fel ca in cazul gtlcolipidelor, lanturile oligozaharidice sunt prezente
intotdeauna pe fata extracelulara a membraneij Caracterul asimetric este
accentuat ~i de gruparea sulfhidril (-SH prezenta in aminoacidul cistema
din structura proteinelon; Aceasta ramane in stare n;dl!§§ (-SH) pe"
GitaplasPjiJidi, dar participa la fonnarea l"tg'aturilor disulfurice (S-S) pe
fata extern a (Figura 4-11).

Porinclc sunt 0 clasa de proteine transmembranare a carer structura difera radical de celelalte proteine membranare. Ele
au fost descrise in membrana externa a bacteriilor gram-negative cum este E.coli. Membrana externa a acestor bactcrii
intestinale asigura protectia impotriva agentilor daunatori cum ar fi antibioticele, sarurile biliare sau proteazele intestinale
dar pennite ~i captarea sau eliminarea unor mici molecule hidrofile (substantele nutritive sau produsii de metabolism).
Porinele de la E.coli realizeaza canale prin care tree dizaharidele, fosfatii si alte molecule de marimi similare.
Cristalografia cu raze X a evidentiat ca porinele sunt trimeri de subunitati identice, fiecare subunitate continand 16
lanturi de aminoacizi dispuse in pachete 13. Aceste pachete sunt astfel aranjate incat formeaza In centru un por hidrofil
care permite pasajul moleculelor rnici hidrofile prin membrana.

114

7Y"~- :,;.~.,'j> -
c-, " ',..--".:-:"
" I;
Reconstituirea experimentala a functiilor proteinelor
transmembranare
In general, proteinele transmembranare pot fi solubilizate doar cu
agenti care distrug bistratul prin disocierea legaturilor hidrofobe. Cei mai
utilizati asemenea agenti sunt detergentii. In contact cu membranele, rnicele de
capetele hidrofobe ale moleculelor de detergent se asociaza cu zona detergent
hidrofoba a moleculelor proteice, indepartand astfel din complex,
moleculele lipidice. Deoarece celalalt capat al moleculei de detergent
este polar, aceasta interactiune tinde sa transfere moleculele proteinelor
membranare in solutie, sub forma de complexe proteina-detergent
(Figura 4-12)_
Capatul polar al moleculelor de detergent, poate fi incarcat
electric (ionic), cum este cazul dodecilsulfatului (SDS), sau neutru
(neionic), cum este cazul detergentilor de tip Triton.
Cu detergen]i ionici puternici, cum este SDS, pot fi solubilizate
aproape to ate proteinele membranare. Aceasta a permis analiza lor prin
SDS-gel electroforerd III poliacrilamida, procedura care a revolutionat Figura 4-12 Solubilizarea
studiul proteinelor membranare. Acest detergent puternic denatureaza proteinelor mernbranare ell

(desfasoara) moleculele proteice deoarece se poate leaga de' miezul detergenti.

hidrofob, ceea ce le face inactive ~i neutilizabile pentru cercetari
functionale, Totusi, proteinele pot fi purificate usor in aceasta forma
denaturata si, ulterior, pot fi renaturate la forma lor functional activa, prin
indepartarea detergentului. Daca detergentul este indepartat, moleculele
proteice scoase din bistrat,se agrega si precipita, Daca insa proteina
purificata este amestecata cu fosfolipide inainte de indepartarea
detergentului, ea se poate insera in forma sa activa in bistratul lipidic
format spontan de fosfolipide. In acest fel, proteinele extrase din
membrane in stare inactiva, devin functional active, adica are loc 0
reconstituire a functiilor lor in componentele purificate. Metodele de
reconstituire a functiilor proteinelor membranare in sisteme artificiale - C> z:u:,.

sunt foarte pretioase pentru cercetarea membranelor biologice. ,_ _'

, fRo.pf~J€\ tl- I (
o ilitatea proteinelor meJ!l~r~

Mobilitatea proteinelor in bistrat a fost evidentiata printr-o serie

de tehnici de mare acuratete. Astfel, s-a demonstrat ca proteinele, ca si
moleculele fosfolipidice, pot prezenta miscari de rotatie, in jurul unui ax
perpendicular pe planul mernbranei, si rniscari de difuriune laterala, in
planul mernbranei, dar nu sunt capabile sa tread dintr-un strat in celalalt
(rniscari "flip-flop").
Difuziunea laterala a proteinelor, in planul membranei, estefoarte
importanta pentru exercitarea functiilor acestor molecule ••Celula posed a
mecanisme complexe care asigura "clirijarea" moleculelor proteice
mernbranare in zonele necesare pentru de urarea unei ru ite
activitati fiziologice,

lIS
I
'.,:
" . ..-,

CELULADE~,,:",,···
~OARECE ~
. ~T
~
CELULA
W flA

-: ); proteine
proteme FUZIUNE • membranare
membranare CELULARA

~r HETEROCARION

.~.
o;-- r--
~-l-
~
I

-2
t 2~£
2 2
ex 2
r-.». ~'b. f>
anticorpi anti- r.. , ", ' anticorpi anti-
proteine
membranare
de §oa~ece, .-,
roe
--,.. "

_'~'_,""" __
' ',' '_
,"-T
..,0

t"
proteine
membranate
umane ~a~ca\i
marcaf c,u• .-Ji\~'-_', .'-,,--''-. -"() cu rodamma
fluorescema '_- "
timp = 0 minute • 1 b

«<.
• ~ INCUBARE LA 370C

o<f; ... ro Figura 4-13 Experienta lui FRYE ~i

EDIDIN care demonstreaza
difuziunca protcinclor mcmbranare.
.~-K<' -
!/'tor. - ~ ~ Explicatiile In text.
,
limp = 40' minute d" • •

1:;eJ;micile de fuziune eelulara Si de marcare eu antieolgi

fluoreseenti, au permis evidentierea directa a mobilitatii proteinelor
mernbranare. In aeest context, este foarte cunoseut experirnentul efectuat
de FRYE ~i EDIDIN In 1970 (Figura 4-13), Astfel, doua tipuri de eelule,
de soarece ~i umane, avand deei diferite antigene de suprafata, au fost
marcate cu .anticorpi corespunzatori, cuplati eu compusi fluorescenti
diferiti (fluoresceins respeetiv rodamina). Aeeste celule .au fost apoi
fuzionate. Dad! la inceput, adica dupa 5 minute de Ia fuziune, eele doua
suprafete celulare erau distinete la ceIuleIe hibride, avand 0 fluorescenta
verde, respectiv rosie (fluorescein a - verde, rodamina - rosie), dupa 40 de
minute, suprafata celulelor hibride avea 0 fluorescenta ,Jmifqrma ca
urmare a difllziunii ~,i amesteculuj In planul memgranei a protcinelor
antigenice rnarcate, proteine care proveneau de la mernbranele celulelor
de ori zine. ----"'""-- ...•.
in fUn$~ dgeolul de celulji] sau de tipul proteinei,te considera ca
o proportie de 0- 0 din totalitatea proteinelor membrafiare, difuzeaza

116
 -'j.
. .
-'<t.
~
.,.
I
I~
r

lateral In planul membranei. S-a constatat Insa ca, in membranele

naturale, viteza de difuziune este de 10-30 de ori mai lenta decat In
membranele artificiale (liposomi). Aceasta scadere a mobilitatii care
apare in plasmalema celulei vii, se datoreaza in primul rand interactiunii
dintre fata citoplasmatica a proteinelor transmembranare ~i elementele
citoscheIetului.

Nu toate protei~e1~ membranare pot difu~; libe~ in bi~trat) unele sU,ritim{)pilizateprin c?ntact cu. a~te proteine memb:anare
sau cu .formatiunile filamentoaseale citoscheletului celular .. Microfilamentele lungl de actma, component major al
citos~heletului, formeaza 0 retea pe fata cjrcplasmatlca a wembraIlei; reteacare vine in contact cu proteinele membranarej
;ea :1~~~~:zii~~TZ;;t~~~rj'~~~b~!~e~iC:~~~bUlii:~i,n!a;m~A"~el~~t~.~n.e<liaie;· s-a evidentiat ca ~i filarnentele intermediare
'>::~ <):.<' ';~'_<:<i"....._,":"::·:; -~'<",~:.
/·:,,>:>'(.»'(s.>s';; <~?\;/:;,:.
.. ,,"> , , -,~:" ';':.'<u<".,·
:;:~.~_:.j:···f;;·<·;Y

~odelul de ozaic fluid al membr

Prima imagine reala despre arhitectura moleculara a membranei

celulare a fost imaginata relativ tarziu. Doar dupa anul 1970, 0 serie de
date experimentale au sugerat ca. membrana?este grganizata dupa modelul
2JymOzaic fluid (Figura 4-14). Acesta a fost descris detaliat de catre
S ~GER ~i NICOLSON in 1972. Astazi, acest model de organizare este
general acceptat.
Modelul de mozaic fluid postuleaza ca.:
0-.:.iipidele si proteinele transmembranare sunt dispuse in mozaic;
~membranha are. 0~ ~tructura se.m~fluida, at~t lipi~e~e. ~at '. si .
proteinele executand miscan de translatie mplanu~ bistratului lipidic} ,
® -fluiditatea implica existenta intre cornponentele moleculare, a
intefactiunilor fizico-chimice slabe) necovalen~ej .
® -toate moleculele care intra in structura de baza a membranei sunt
amfifile (amfipatice)j
15> -fluiditatea mozaicului este lJosibila' doar in condittt de
teh~-atura superioara temperaturii de tranzitie din faza de gel in faza de
cristallichid, conditie realizata de nivelul temperaturii fiziologice1

Figura 4-14 Modelul de mozaic

molecule
fluid al rnernbranei elaborat de
iipidica
SINGER ~i NICOLSON In 1972.

117
 .~
I.
~ -bistratul lipidic are 0 ~tructurii bidimen~!.?llaUi, fapt ce decurge
din dispozitia asimetrica a moleculelor in membrana.
Astfel, membrana celulara poate fi imaginata ca fiind formats
dintr-o "mare lipidica" in care plutesc cii niste "iceberguri" moleculele
proteice.
Organizarea membranei celulare dupa modelul de mozaic fluid a
fost probata astazi fara echivoc printr-o serie de dovezi experimentale
obtinute prin folosirea unor tehnici de mare acuratete.

Proteinele membranare pot fi vizualizate la microscopul electronic prin metoda criofra udirii
Prin microscopia electronica de transmisie. este posibila studierea suprafetei unui preparat, putandu-se vizualiza chiar ~i
molecule individuale, ~ratul ege metaljzat sub un anumit unghi. Pulverizarea dintr-o directie oblica a vaporilor de
metal pe suprafata speclmenulUl produce un efect de umbrire, ceea ce da imaginii un aspect tridimensional. Unele preparate
sunt atat de subtiri tncat pot fi penetrate dir~ct de catre un fascicul de electroniJ acesta este cazul moleculelor individuale, al
virusurilor sau al membranelor celulare. In cazul preparatelor mai grease,' materialul organic este degradat c~'
observandu-se doar replica. Pentru a se putea dispune pe 0 grila suport, replica trebuie acoperitli la randul ei, cu un film fig
de carbon. Principiul de mai sus este curent utilizat astazi in tehnica de criofracturare ("freeze-fracture" , care permite
vizualizarea interiorului membrane lor celulare, Celulele sunt inghetate la temperatura azotuluj ~hid (-196°C) 'in prezenta
unui crioprotectant, pentru a se preveni distorsiunile determinate de cristalele de gheata, ~i apot sunt "lovite" cu un cutit,
ceea ce provoaca 0 fractura a suprafetei preparatului lnghetat. In unele zone planul fracturii trece prin interiorul hidrofob al
bistratului lipidic mernbranar, expunandastfelinteriorulmempranei., Suprafetele de fractura sunt apoi metalizate (vezi mai
sus) si se observa la microscopul electronic de' transmisie. Aspectul lor evidentiaza prezenta unor mici formatiuni globulare,
numite particule intramembranare, care reprezinta de fapt proteinele membranare integrale ce strabat bistratul lipidic.
Exista astazi 0 serie de variante ale acestei tehnici ("etchillg"), toate prezentand avantajul ca permit observarea structurilor
subcelulare care nu au fost supuse fixarii chimice, ceea ce Inlatura riscul aparitiei artefactelor.

118

-
•... ~~ ...•....•. - .. --_." ..
• .' ••• -. p •
", ~
 6~;ddaf rna: t. ( c/tc'x;(t;f)
.Transportul moleculelor
,> :;.-',
, ;-j :,:.~:~;,..

prin membrana celulara

Celula nu este izolata de mediul in care se afla. Intre cele doua

medii, intra- si extracelular, se desfasoara permanent schimburi de
materie si energie. Aceste schimburi se fac in mod control at si specific,
coordonate in principal de plasmalerna. Odata cu abolirea acestei funcrii,
inceteaza si viata celulara.
Transportul materiei prin membrana celulara poate fi diferentiat
in doua categorii:
-transportul ionilor si moleculelor mici, care sunt determinate de
proprietatile de permeabilitate ale membranei (transportul prin
membrane);
-transportul macromoleculelor si particulelor, care se face prin vezicule
de endocitoza si exocitoza (transportul cu membrane).
In marea majoritate a cazurilor, transportul moleculelor prin
membrane se face cu interventia un or proteine transmembranare, numite
proteine de transport memorana. Fiecare proteins este capabila sa
transporte 0 categorie apa e e molecule. Aceasta insearnna ca
proteinele de transport membranar sunt specifice,
Exista doua clase majore de proteine de transport membranar:
(j) Proteine "~rrier" (engl. "carrier" = purtator, hamal), care leaga
s?etific 0 molecula, suferind apoi 0 schimbare conformationala in asa fel
incat vor elibera molecula legata pe fata opusa a membranei.
~Proteine spnal. care formeaza !ri hidrofili ce traverseaza bistratul
hpidic; cand acesti pori sunt desc\i~i, ei p:i'cit'trecerea unor molecule
specifice (de obicei ioni anorganici) de pe 0 parte, in cealalta parte a
mernbranei (Figura 5-1).
Teate proteinele canal precum ~i 0 parte din proteinele~ ..~r",permit
trecerea substantelor in mod pasiv, adica in sensul gradientelor de
concentratie sau electrice (gradient electrochimic) - procesul se numeste
eJeci
(rmFPO >1::pas1:.' (sw di tiqiJ,ln Ii tat ii.).
Mernbranele cefiilare mai contin si proteine capabile sa pompeze
rqoleculele contra gradientului electrochirniq acest proces, nurnit
(,-aI/snort acti,l(, este mediat ,n,umai de pro.~ine de tLIts,:'cao:i.e.r':'
Transportul activ este Qosibil entru ca el este cpplal cu 0 sursi'i de ::;:t8-
energie metabolica. Dc·, transportul prin proteine canijl este exclusi
~, iar transportul Rrin roteine "carrier" Roate fi gasiv sali activ
(FIgura 5-2).

137
 ."

SPATIU
EXTRACELULAR

PROTEIN.A. "CARRIER"

Figura 5-1 Schema simplificata

a celor doua c1ase de proteine
de transport membranar.

molecule transportate

~ ~. Opnpr~-:~~~----~---. proteins
. •••••
• __

SPATIU canal... I. earner t..

....
,.. "c'.' •• On.-
EXTRACELULAR
b- ["~
::~;
pt ///";,.:;,:'1.1
1~~'d..aUL
~
-' I '~"',nt _'" . -.n~" ~ _
gradient
ist rat JI. JI.'. I, It:! ;'.;r~~;· \11.~i!1'.'~I·i~.' I .....
: H""~} ~ i: 1_!\·\tV'j\\·\r electrochimic
lipidic ~~~- ~a~~~i' .~."'9(1?\hUi. ": I \~;
•••h. II
CITOPLASMA 1 I~ ~
difuziune difuziune prin difuziune prin • energie
sirnpla canal carrier
~ ~I I I Figura..... 5-2 Diagrama
schematiiata privind tipurile
TRANSPORT PASIV TRANSPORT ACT IV
(DIFUZIUNE FACILITAT.A.) de transport membranar.

Difuziunea simp Hi a moleculelor prin membrana

-.:'~ .•
in difuziunea simpla, 0 molecula aflata In solutie apoasa se MOLECULE ~f: °2
HIDROFOBE N~
benzen
L =---0
•....---
>
dizolva In bistratul fosfolipidic, 11 traverseaza, ~i se dizolva din nou In
solutia apoasa de pe fata opusa a membranei. Procesul este foarte putin MOLECULE H2
MICI POLARE uree
0
-:5>-
I
*:
~~.

specific, iar rata de difuziune este proportionala cu gradientul ele , NEUTRE' glicerol
C02
~..:
_ .. 0->_

concentratie.
MOLECULE I .)~.:
Difuziunea simpla poate fi cel mai usor studiata pe membrane gucoza ---c-"
MARI,POLARE, sucroze ~
artificiale. Astfel, s-a constatat ca moleculele mici, hidrofobe, tree rapiel NEUTRE <;:- §E
prin membrana. Pot trece prin bistrat si molecule polare neutre, de
asemenea de marirne mica (C02, ureea, glicerolul, apa). Moleculele de IONI HCOj K+ =:£:
Ca2+ CI- ~.;:
H+N8i):$=
apa traverseaza rapid bistratul, desi nu sunt solubile In lipide. Se Mg2+ ~~

presupune ca rata rapida de difuziune a apei soar elatora faptului ca

.,.c=~-
-"=-
"'-. ..--'
-~
molecula sa este mica si, cu toate ca este polara, ea este neutra electic, bistra!
lipiciic
Totusi, exista Inca multe discutii in aceasta problema.
Ionii si moleculele incarcate electric, indiferent ele rnarimea lor,
nu pot traversa membrana prin difuziune simpla (Figura 5-3). Figura 5-3 Permeabilitatea unui
bistrat lipidic artiflcial la diferite
molecule.

138
 Transportul mediat de
proteinele "carrier"

Procesul pr;in care 0 proteina "carrier" leaga specific ~i apoi transfera 0 1:: difuziune prin
molecula de pe 0 fata pe cealalta a bistratului lipidic membranar, este ~ Vmax
carrier ""
asemanator eu 0 reactie enzirna-substrat. Din aceasta cauza, proteinele ~
"carrier" sunt c~nsideraTe ca hind enzime specializate. Dinamica '"
~ 112Vmax
transportului se realizeaza conform legilor catalizei enzimatice. Astfel, 0 N

'"
.~
molecula proteica de tip "carrier" are un situs specific de legare a
substantei de transportat cu rol de substrat. Daca aceste situS'Uri de legare concentratia ----.

sunt saturate, rata de transport este maximal a, Deci, acest tip de transport
are 0 viteza maxima (Vmax), a carei valoare nu depinde de concentratie Figura 5-4 Cinetica difuziunii
mediate de proteinele "carrier".
(Figura 5-4). Analogia cu reactiile enzimatice este sustinuta si de faptul
ca trawportorul poate fi blocat cu inhibitori cQmpetjtjlli care se leaga
~pecific l~ sit.!:}surileg,ctjye.
Sistemele de transport de tip "carrier" pot fi clasificate dupa cum
urrneaza:
~ sisteme unipo t - -transporta un singur tip de molecula de pe 0 fata pe
a ta a membranei;
l\~ -sisteme de tranSRort cupl t - transportul unei molecule depinde de
transportul simultan al unei a doua molecule, in aceeasi directie, simport,
sau in directie opus a, antiport (Figura 5-5).
o serie de celule animale, rreiau glucoza in mediile extracelulare,
unde coucentratia sa este relativ mare, cu ajutorul proteinelor "carrier" de
transport pasiv. Acest transport este uni ort, si este cunoscut sub
denumirea de difuziune facilitata. Din contra, celulele intestinale si
renale trebuie sa preia glucoza din lumenul intestinal si, respectiv, din
tubii uriniferi, unde concentratia sa este scazuta. Aceste celule transports
activ glucoza, dupa principul simport, impreuna cu Na +, a carui
concentratie extracelulara este foarte mare. 0 alta proteina "carrier",
prezenta in membrana eritrocitului (proteina benzii 3), functioneaza ca un
sistem antiport pentru ionii de Cl si BC03- . Detaliile cu privire la modul
in care functioneaza proteinele "carrier" acceptaideea ca acestea sunt
proteine transmembranare capabiJe sa-si modifice reversibil conformatia.
La prima conforrnatie ("pong"), proteina leaga pe domeniul
extramembranar rnolecula de transportat, ceea ce determina schimbarea
conforrnatiei in starea "ping" si eliberarea moleculei de parte a cealalta a
membranei. "Motorul" acestor modificari conformationale poate fi
rcprezentat de un gradient transmernbranar de concentratie
-~ -... '
moleculelor facandu-se de la concentratie mare la 0 concentratie mica
transQQoul
Figura 5-5 Schema de
(Srsiv), salt 0 sursa de --;;-nergie, Zllm';r-'fj hiclroliza ATP~ ~eea-ce' functionare a proteinelor
"carrier" uniporte, sirnporte ~i
reahzeaza transportul impotriva graclientelor electrochimice (activ / antiporte.

139
hl~

Transportul pasiv al glucozeiprin difuziune facilitata

~
Bata de intrare a glucozei in uitrocjte a fost descrisa sub forma
unei curbe in care se rernarca d~pendenta transportului de concentratia
gJucozei din mediul ~tracelular (Figura 5-6).., Sunt de semnalat doua
aspecte importante: l ' y,iteya de intfjre este mult mai mare decat
difuziunea sin~~a baza a pe simpla solubilitate a glucozei intr-un bistrat
fosfolipidic; @ viteza de intrare a glucozei in celule nu Jjniar_ crests
od<}Jacu cresterea gradientului prin membrana eritrocitului, ci atinge 0
..,.··.. "viteza maxima (Vmax). La concentratia de glucoza la care este atinsa
Vmax, transportorul este saturat,IKM reprezinta concentratia la care
transportul de glucoza este de 1/2 din Vmax, ceea ce inseamna ca doar
1/2 din moleculele transportoare se afla in activitate (vezi Figura 5-6)"
Glucoza sanguine are 0 concentratie normal a de~sau 0,9
ilL; Ja aceasta concentratie functioneaza :77* din transportorii
eritrocitari. Transportul glucozei in eritrocite este extrem de specific.
Acest fapt este dovedit prin aceea ca izomeruJ de tip /L
al glucozei
(inexistent in materia biologics), nu poate fi transportat. Aceasta
demonstreaza ca in transport este implicata 0 proteins care, la fel ca 0
enzima, recunoaste substratul si il leaga prin interactiuni de specificitate,
Aceasta enzima a fost denumita iransportorul 'de glllCOZ; glucozo-
penneaza sau, eel mai corect, D-glucozo-permeaza ,
Dupa ce glucoza a fost transportata in eritrocite, ea este rapid
fosforilata, form and <"' gIUCOZO-6-19s&! Aceasta reactie, reprezentand
prima etapa a conversiei glicolitice a glucozei la piruvat, este catalizata
de hexokinaza ~i necesita ATPt Dupasz fosforya.rv. alllCQZg l;,;. ny mai poate
g,adisi celuJa si, totusi, concentratia sa in citoplasrna scade; Aceasta face
'ci' gradientul- de concentratie sa fie mentinut Ia 0 valoare ridicata,
sistemul de difuziune facilitata continuand sa importe glucoza,
Molecula de D-glucozo-permeaza a fost purificata si descrisa.
Proteina este 0 olecula transmembranara care strabate bistratul Cll 1Z
domeni' helix,. Mecanismul prin care permeaza faciliteaza traficul

Vrnax
500
'0;
N
o difuziune Iacilitata
u
:::>
rn
'~"
-[250
'"
u
Q)
-0

'"
N
Q) r
. s;:

difuziune simpla
Figura 5-6 Difuziunea
facilitatii si difuziunea sirnpla a
o 1 l2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
glucozci in hematii.
K concentratia de qlucoz a (mM)

M ')
140
 Figura 5-7 Modelul ipotetic de
transport facilitat al glucozei
mediat de D-glucozo-
perrneaza.

proteins carrier
care madiaz a
difuziunea facilitata

transmembranar al glucozei nu este cunoscut, dar se presupune di ea

leaga moleculele de glucoza pe fata externa a membranei, fapt ce Ii
induce schimbarea conforrnationala, eliberand apoi glucoza pe fata
citoplasmatica (Figura 5-7). De subliniat ca aceste sc imbari
conforrnationale nu sunt induse de ATP, ci ae existenta unui gradient de
g ucoza

Proteinele "carrier" cu activitate ~TP-azidi

(pompele ionice)
Daca, In conditii experimentale, productia a~ba de ATf este
inhibata cu 2,4-dinitroiellol concentratia intracelulara a ionilor se va
egaliza cu concentratia ionilor extracelulari. Aceasta se intampla datorita
fluxului lent al ionilor prin canale, In sensul gradientului electrochimic.
In cele din urma celula moare, printre altele, ~i din cauza ca enzimele
jntracelj,llarc pot functiona doar In solutii cu con<;entratie mica de
Na+, la
un pH neutru ~fJP 0 concentmtie mare de; T}+.,0 mare parte din energia
celulara este folosita pentru mentinerea gradientelor de concentratie a
unor ioni cum ar fi Na+, K+, H+, Ca2+ (Tabel 5-1). Intr-un eritrocit uman,
mai mult de 50% din energia stocata 111 ATP este folosita pentru aceastas

Tab e 15 - 1 11 e prmcipa n
C oncen t ra tiil 1 or rom'1 a manu Of ere
-
lonul Concentratia Concentratia in
intracelulara sange
(mM) (mM)
K+ 139 4
Na+ 12 145
cr 4 116
HC03- 12 229
Ca-+ <0,0002 1,8
Mg2+ 0,8 1,5
Proteine cu sarcina 138 9
negativa la pH neutru
Dupa:- Lodish, H., Baltimore, D., Berk, A., Zipursky, S.L., Marsudaira, P., Darnell, J.
Molecular Cell Biology (Third Ed.), Scientific American Books, New York, 1995,
pp.:641.

141
 .t -
\

Au fost descrise trei c1ase principale de enzime care cupleaza

hidroliza ATP cu transportul ionilor impotriva gradientului
electrochimic. Deoarece hidrolizeaza ATP, ele se numesc A Tl'aze,
ATPvazele din clasa P, sunt polipeptide transmembranare care ~
fosforileaza in tim ul ro . de transport, Aceasta clasa include
Ta+,K+-ATPaza, are transporta ionii de Na+ catre exteriorul celulei si
ionii de K+ spre interiorul celulei animale, precum si l£a2+-ATPazeltj"
situate in DWsmat~ma, care transporta Ca2+ la exteriorul eelulei sau, eele
situate in membrana retjclllllluj endoplasmic, care realizeaza transportul
·Ca2+ din citosol in reticulul endoplasmic" Exista A TPaze din c1asa P care
transporta proton ii, in unele cazuri, impreuna cu K+f
ATP-azele din clasa V, sunt transportori de protoN... (H+)
localizati, la celulele animale, in membrana lizozomilor, mentinand astfel
pl-l-ul scazut din interiorul acestora. EYe sunt fonnate din 3 pfma ~
IlNPor~ri polipeptidisi care, desi hidrolizeaza ATP-ul, nu se fosforileaz~
in timpul transportului.,
ATP-azele din clasa F, existente in m~mbC~ mjtgcondrijIor,-se
mi~ca de obicei in sens opusata de ATP-azele in cele dona c1ase

cup lata eu sinteza A TP

denumi~ea deJA TP-sintetaze
1.
anterioare: deplasarea protonilor in sensu! gradientu!ui eleetrochimic este

,
ADP ~i fosfat, Sunt cunoscute si suo

In concluzie, proteinele "carrier" din clasele P si V sunt ATP-aze;

ele transporta ionii contra gradiente!or de concentratie (activ), folosind
energia rezultata din hidroliza ATP. Proteinele "carrier" din clasa F,
functioneaza invers, transportand protonii in sensu I gradientului de
concentratie; acest transport este insa cuplat cu sinteza de ATP.

u-."~'A&.o.+,K+-ATPaz ~

Na+,K+-ATPaza functioneaza ca 0 pompa, asigurand transferul

Na+ si K+ prin plasmalema, ilJJpottiYa I;r;dientelor xlectrocbimice.
Cunoscuta si sub denumirea de pompa de Na ~iK+, prin hidroliza unei
molecule de ATP, ea scoate din celula 3 ioni de Na+ si introduce doi ioni
de K+. '
Proteina care formeaza pompa de sodiu ~i potasiu este 0 proteina
mernbranara cornplexa care functioneaza dupa sistemul al/tiporf" Ea
pompeaza io.nii ea w;mar; a uno! schimbari confgrmaljQnaie ciclicYir
Aceste schimbari apar Ia niveIuI structurii moleculare t'tqiare ~i
cuaternare, ca 0 consecinja a legarii specifice a ~lp~fosfat obtinut
din defosforilarea ~ In partea dinspre linter~elulei are un s~
specific de legare a~ iar pe partea dinspre~ leaga specific~
Cercetarile efectuate pe mernbranele de hematii au evidentiat ca:
G) transportul de m.v ~i potasiu este strict ciependxnt. cI.c
.5uplarea Cll hiclroliza ATPI

142

"~ ~--..•. -
 @ transportul ionilor si hidroliza ATP au loc doar daca Na + si
ATP sunt prezente pe fata £itoplasmatjc}l, iar K+ pe fata externa a
membranei;
_ Cf'Cl pentru fiecare molecula de ATP hidrolizata, se transporta spre
exterioWopi z d §gdju si spre interior 2 ioni deRotasiu.
", Schirnbarile conforrnationale ale transportorului sunt prezentate
sche~atic in Figura 5-8. Astfel, legarea Na+ la situsul specific (1) ~i
legarea unui radical fosfat (P) obtinut la hidroliza ATP (2), indue
schimbarea conformationala si eliberarea Na+ la exterior. In aceasta
conforrnatie, devine activ situsul de legare a K+ djn exterior (41, ceea ce
duce insa la pierderea gruparii fosfat (5). ierderea fosfat . readuce
molecula la conformatia ·nitiala, de plecare (6) si, in consecinta,
deterrnina eliberarea K+ in interiorul celulei, iar ciclul reincepe
Aceste schimbari conforrnationale sunt analoage cu tranzitiile
"ping-pong" prezentate la difuziunea facilitata, cu deosebirea ca ele sunt
induse de un cic1u de fosforilare-defosforilare.
Na+,K+-ATPaza a fost evidentiata in toate celJlleJ& animale,
avand, datorita gradientului de sodru si potasiu pe care il realizeaza, trei
roluri importante:
-deterrnina potentialul de membrana; Figura 5-8 Modelul schematic
-controleaza volumul celular; de functionare a pompei de
sodiu ~i potasiu. Explicatiile In
-intretine transportul cuplat cu gradiente ionice,
text.

SPATIU
EXTRACELULA.R

143
 o clasa aparte de pompe ATP-dependente a fost descrisa In 1986, ca urmare a unor experimente care au dat rezultate total
neprevazute, Oncologii au semnalat faptul ca uneori celulele tumorale sunt rezistente simultan la mai multi compusi
chimioterapeutici cu structuri chimice diferite. Concomitent, specialistii din biologia celulara au observat ca celulele din
culturi selectate pentru rezistenta la 0 anumita substanta toxica (de exernplu, colchicina, un citostatic), devin In mod
frecvent rezistente ~i la 0 serie de alte substante citostatice, cum ar fi medicamentele anticanceroase vinblastina si
adriamicina. S-a dernonstrat ca aceasta rezistenta se datoreaza unei glicoproteine membranare care este capabila sa
transporte 0 varietate de substante ("multidrug transport protein"). Glicoproteina foloseste energia obtinuta din hidroliza
ATP ~pentru a exporta din citosol 111 mediul extracelular diferiti compusi chimici, ~i a fost denurnita proteina P170. Gena
care ccdifica proteina P 170 este amplificata In celulele rezistente, ceea ce duce la supraproductia de P 170.
Multe medicamente transportate de P170 sunt hidrofobe si difuzeaza liber prin membrana plasmatica; prin exportul activ al
acestora din citosol, P 170 deterrnina cresterea concentratiei compusilor necesari pentru a ornori celulele In mediul de
cultura. Membrana celulara care confine P 170 asigura un transport ATP-dependent al substantelor, impotriva gradientului
de concentratie. .
Care poate fi functia norrnala a transportorului P 170 ? S-a constatat ca se afla din abundenta In ficat, intestin ~i rinichi,
organe prin care produsii naturali toxici sunt indepartati din organism. P170 din celulele acestor organe ar putea transporta
toxinele naturale si de metabolism, in bila, In lumenul intestinal sau In urina; P 170 ar fi de asemenea implicat In excretia
unei mari varieta]i de medicamente.

Na+,K+-ATPaza este cea mai studiata si cunoscuta pompa ionica.

Alaturi de aceasta, 0 alta pornpa foarte importanta pentru functiile
celulare este pompa de calciu sau Ca2+-ATPaza. Aceasta mentine
concentratia intracelulara a calciului la<uPd?ivel £o.arte sciizut. In unele
celule, cum ar fi eritrocitele, Ca2+-ATPaza este localizata in membrana
plasmatica si are rolul de a transporta calciul in ei. In celulele
musculare insa, Ca2+ -A TPaza localizata in membrana reticulul i
en 0 lasmia,'transporta ionii de calciu din citosol iQjptqjQrul reticulului
!1ndoplasmic; acesta este un organit care, printre altele, are si rolul de a
concentra si depozita acesti ioni, Eliberarea ionilor de calciu din reticulul
endoplasmic in citosol roduce cont· 1 musculare, iar
reo ro ucerea ionilor de Ca + inapoi in reticul, de catre Ca +-A'TPaza,
induce relaxarea,
Ca2+-ATPaza constituie 80% din totalitatea
.auare ale reticulului endoplasmic. Ea transports cate 2 ioni de
calcic pentru fiecare rnolecula de ATP hidrolizata ~i, pentru a functiona,
are nevoie si de Mg2+. Datorita afinitatii foarte mari pentru calciu a
domeniului orientTspre citosol, aceasta A'TPaza realizeaza un gradient
foarte ridicat de calciu dintre citosol si lumenul reticulului endoplasmic
(10.6 M in citosol si 10-3 in reticul).
Activitatea Ca2+ -A TPazei este facilitata si de existen\a in
interiorul reticulului endoplasmic a doua proteine: ealsequestrina, 0
molecula proteica ce este capabila sa lege un nurnar del43 iojiJde calciu
si, respect iv, proteina eu mare afinitate de legare a= C2'f:.Aceste
proteine servesc ca rezervor intracelular de Ca2+,Ele, formand cornplexe
cu ionii de calciu, reduc concentratia ionilor liberi din lumenul reticulului
endoplasmic. Aceasta face ca gradientul de ioni liberi dintre citosol si

144
 \.

lumenul reticulului sa scada, reducand si cantitatea de energie necesara

Ca2+-ATPazei pentru a pompa calciul din citosol.
Celulele animale con tin in 1l1asmaJe'TISl lor Ca2+-ATPaza care
transports ionii de caIciu spre mediile extracelulare; in unele-cazuri,
activitatea acestei enzime este stimulata de cresterea cantitatii de caIciu
din citosol, fapt determinat, _c!.e exemplu, de stimularea cu hormoni.
Proteina din citos 1, nurnita ' almodulin W care prezinta afinitate mare
2
pentru Ca +, poate fi considerate ca 0 subunitate a Ca2+-ATPazei
membranare. Cresterea Ca2+ citosolic induce legarea aces tor ioni la
calmodulina, ceea ce determina activarea alosterica a Ca2+-ATPazei,
exportul ionilor de caIciu din celula este accelerat, iar concentratia
scazuta a caIciului in citosol este restaurata.
--------,~
H+-ATPaza lizozomala .

1ntr-o serie de sisteme celulare exista un tip de transportori activi

care pompeaza protonii (H+) prin membrana. Si acestia sunt ATP
dependenti, de aceea pompele care asigura acest transport au fost
denumite H+-ATPaze de tip V.
_----.x.perimentele. au demonstrat ca H+-A TPazele sunt abundente i
embranele lizozomflor avand rolul de a mentine interiorul aces tor
organite extrem de aci . pH-ul din interiorul lizozomilor celulelor
animale are 0 valoare de 4,5-5. Spre deosebire de acesta, in citosol, pH-ul
este de aproximativ 7,0; mentinerea gradientului de protoni de 1OQd~ri '
mai mare in lizozomi deeM in Ritp§QI" depinde de productia de A TP
celular, care pune in miscare pompa de protont.
H+-ATPaza lizozomala. difera mult de A TPazele pentru ea2t ~i
Na+,K+ (clasa P), atat <;a structu.ra, cat ~i ca mecanism de functiooare, ~Jl~)
Aeeasta, la fel ca si celelalte ATPaze din clasa V, au doua caracteristici
importante: (a) sunt formate din .mai multe lanturi polipeptidice; "(b)
~p
transportul protonilor nu implica fosforilarea directa a vreunui aminoacid
din structura ATl'azei,
ATPaze din clasa V au fost descrise si in plasmalema unor eelule
acid-seeretorii. Astfel, membrana plasmatica a celulelor epiteliale care
marginesc v'ti1ca urinara la broasca, contine H+-ATPaze care acidifies
unna.
r
ATPazele membranare din clasa F

Membrana interna a mitocondriilor contine 0 enzima care este

analoaga ell ATPazele deserise mai sus. Aceasta enzima insii,
functioneaza invers: in loe sa hidrolizeze ATP pentru a transporta ioni,
cum este cazul Na+, K+-ATPazei sau al Ca2+-ATPazei, ea sintetizeaza
ATP din ADP ~i fosfat., folosind ea sursa de energie un gradient de
protoni (H+). Gradientul de H+ este realizat de catre lantul transportor de
eleetroni din mitocondrie. Enzima, care in mod normal sintetizeaza ATP,

145
 -. ,
.
-£0-. -
f
t

numita A'I'Pvsintetaza, po ate functiona in ambele directii: ea poate

hidroliza A TP ~i prin aceasta pornpeaza H+ prin membrana, sau ea poate
sintetiza ATP, fiind pusa in functiune, in acest caz, de fluxul de H+ ce are
loc in sensu 1 gradientului. A TP-sintetaza este responsabila pentru
productia aproape a intregii cantitati de ATP in celula si va fi discutata in
detaliu 1a capitolul respectiv. ~

"n mi~care de gradientele ionice

Alaturi de unii cornpusi chimioterapeutici, Na+, K+, Ca2+ si H~

sunt singurele substante al carer transport se face prin cuplare cu
hidroliza ATP. Celulele sunt nevoite insa, sa importe si alte molecule,
cum ar fi glucoza ~i aminoacizii, impotriva gradientului de concentratie,
deci este necesar un aport energeti</Energia folosita nu se obtine prin
hidroliza ATP, ci ea este reprezentata de energia inmagazinata intr-un
gradient transmembranar de Na-t sau ff't Se poate spune deci ca unele
sisteme de transport activ sunt intretinute de energia stocata in gradientul
ionic creat de catre pompele ionice ATP dependenteg ,
IDe exemplu, influxul ionilor de Na+ in citosol, determinat atat de
gradientul ionic cat si de potentialul de membrana, poate fi cuplat cu
transportul moleculelorde glucoza, care astfel va intra in celula
impotriva gradientului de concentratir 1\ces!Jistem, in care un ion, in
lasarea sa in sensul radientului, deferiiiina transportul simultan al <-

nei alt 1110 ecu

e (glucoza) impotriva / gradientului, se numeste
o ansport.
aca molecula transportata ~i ionul de cotransport se misca in
aceeasi directie, procesul se numeste simport, iar daca ele se deplaseaza
in directii opuse, procesul se numeste antiport (vezi Figura 5-5), I

@Transportul aminoacizilor ~i al glucozeicuplat

cu influxul de Na+ ~~~
sim

Importul ~lucozei si al aminoacizilor .sIin.. lumenul intestinului

subtire, impotriva gradientului lor de concentratie, este 0 functie a
microvililor de pe celulele epiteliului intestinal. Glucoza ~i aminoacizii
sunt transportati din lumenul intestinal in aceste celule epiteliale si apoi,
din acestea, in Mpge. Proeesul se numeste transport transcelular ~i
implica intervenjia a doua eategorii de penueaze[
CD -un set lo~alizat In memhranu mjcroyjJjLo.r. de pe fata apicala a
enteroeitelor;
@)-un set loealizat in membrana de pe fata bazolaterala,
_ 0 conditio necesara pentru transportul transcelular al glucozei ~i
aminoacizilor este aeeea ea celulele epiteliale trebuie sa fie polarizate
functional, eu diferite seturi de proteine transportoare looalizate in
membrana de pe fara apicala ~i respeetiv, bazolaterala a celulelor.

146
 Figura 5-9 Simportul glucozei ~i
sodiului prin membrana apicalii a
enterocitului.

"pong"
•.::J
"ping"

Glucoza este transportata din lumenul intestinal, prin membrana

apicala a celulelor epiteliului, de catre 0 proteins "carrier" pentru
simportul Na+ $i al glucozei, Transportul transmernbranar al glucozei este
cuplat obligatoriu cu transportul a cate unui ion de Na+ (Figura 5-9)
Intrarea a din lumenul intestinal In citoplasrna enterocitelor,
este un rQces pa i (se face In sensul gradientului) si este determinata de
doua forte:
-' radie de eemeeJ'ltratic <II !Qn!IGF fie ~at (concentratia Na+
este mai mare In lumen decat In celule);
-grad"entul electric (In repaus, membrana celulara are 0 polarizare
electric a, cu fata interns negativa)
Datorita acestor forte, Na + "pune In miscare" transportorul,
antrenand si transportul gillcozei~ care astfel este concentrata In celula, Cll
toate ca aici concentratia sa este de eel putin 150 de ori mai mare decat in
lumenul intestinals Concentrate In interiorul enterocitelor prin simport,
glucoza si aminoacizii sunt apoi transportate la exterior prin membrana
bazolaterala, Cll ajutorul proteinelor de difuzillne facilitata (pasiv). Na
intrat si e In celule estc seas din aces tea tot rin membrana bazolaterala,
de catre a+, K+ - A TPazii, localizata doar la acest nivel 'ezultatul net al
transportorilor de mai SllS este miscarea ionilor de Na+, a aminoacizilor si

147
 ~-' .~ ..

LUMENUL Figura 5.-10 Transportul trans-

INTESTINAL celular al glucozei ~i sodiului prin
. celulele epiteliului intestinal.
glucoza alimsntara
Transportul aminoacizilor are lac
Na+crescut printr-un mecanism asernanator.

Na+
proteina
simport
qlucoza-Na
..:.~""-membrana
apicala

a glueozei, din lumenul intestinal, prin epiteliul format de enterocite, in

sange (Figura 5-10 .
In concluzie, fIuxul transe12itelial al glueozei si aminoacizilor este
1ntretinut de hidroliza A TP. eu larea hidrolizei ATP c imQortul
glucozei este in lrecta prin aceea ca, hidroliza AJ] este utilizata direct
pentru a genera gradieptul de NaT, iar gradientul de Na+ este utilizat ~a
sursa de energie pentru a asigura transportul glucozei si aminoacizilors In
toate aceste cazuri intervin proteine transportoare de tip "carrier"care
asigura transportul prin mcdificari conformationale ciclice.

in transportul de tip simport, deplasarea unei substante (de obicei

Na+) in celule, in sensul gradientului de concentratie, este cuplata cu
intrarea in celule a unei a doua sub stante (glucoza), contra gradientului
de concentratie, Transportul de tip antiport este un proces asernanator,
dar intrarea in celula a unui ion (Na+) este cuplata obligatoriu cu iesirea
unei a doua molecule, contra gradientului de concentratie,
Un sistem antiport important este eel care seoate ionii de Ca2+ din ~ -r 1
celula musculara cardiaca, De notat ca doi ioni.. de Na+ (posibil si trei) & I-h.
care intra in celula, pot exporta cate un ion de Ca2+ impotriva unui l ~) 'V _
gradient de concentratie de aproximativ :l (.)i mai mare. Ca si In ~ -
celelalte celule musculare, cresterea concentratiei intracelulare a Ca2+ In ' 0..
celula musculara cardiaca. declanseaza contractia, Astfel, funqionarea
sisternului antiport Na+-Ca2 reduce frecventa contractiei miocarduluitc
Na+, ~+-ATPaza din membrana plasrnatica a celulei cardiace creaza un
gradi t"&cORsentratjej de Na+ care sustineexportul ionilor de Ca2+.

Medicamentele ouabaina ~i digoxina au 0 foarte mare semnificatie clinica. Ele cresc forta contractiilor miocardului, fiind
larg utilizate In afectiunile cardiace congestive. Efectul primar al acestor substante consta In blocarea functionarii Na+, K+-
ATPazei ducand, In consecinta, la cresterea concentratiei intracelulare a ionilor de Na+. Astfel, scazand gradientul de Na+,
sistemul antiport Na+-Ca2+ functioneaza mai putineficient; sunt exportati mai putini ioni de ci+, concentratia intracelulara
a Ca2+ creste, iar celulele cardiace se contracta mai frecvent ~i mai puternic.

148
<l.:::S~is~t:;.::::;e.:.:.m.:.:.u~l~a~lJ:£>"' d=e!<..:a=n=i=on~i (cr ~-iHeO;) din eritrocite
••...•.....•

Nu to ate sistemele antiport implica transportul cationilor (ionilor

pozitivi) ca Na+ si Ca2+. Proteina benzii 3, 0 proteina mernbranara
predominanta a eritrocitului, este un @PtjPRrt ~njopi; ea transporta in
sens opus ioni negativi si anUme,' Cl si HC03-. Acest transport
transmembranar de anioni este esential pentru una din functiile
eritrocitului: transportul bioxidului de carbon (C02), generat Ia nivelul
[esuturilor, catre plamani, unde acesta se elimina. Deoarece numarul de
molecule de proteina benzii 3 din membrana eritrocitului este mare,
permeabilitatea acesteia la Cl este de 1004000 de on mare decat la alte
celule.
Figura 5-11 infariseaza schematic rolul proteinei benzii 3 in
transportul CO2. Acesta, dupa ce este eliberat de celule in capilarele
sanguine, difuzeaza prin -membrana eritrocitului. Aici, sub actiunea
alllz 'dr zei arbonice, CO2 se transforms in anionul bicarbonic (HC0,3J,
conform reactiei: ~
H20 + CO2 HIfr+~

TN CAPILARELE CIRCULATIEI SISTElvllCE

presiunea C02 mare hemoglobina

mic~r-'_'_-l,~1 .
~;._._,,_,:.reSiune .,a 02

(/[ i .:''--_/~ Ift\

_ -.•.. ·>anhidraza H+ .: ~N C . \
i
II ; CO2 + HzO..
» • ••
. r r:': C,-II·
'c
+. -'':: I.
\ '.' HC~03 N( f
\ - . CI- ... H .I
\, .J".,••"i'--·~·~-".("",,· /

,-
r"~--··'·-
.•.. /"
. ", 'f'
---- . -'../'~

membrana . proteina
eritrocitului HC03'" benzii 3

Figura 5-11 Rcprezcntare schema-

ticaa functionarii sistemului anti-
port de anioni prin membrana
eritrocit ului.

149
 "

~
•.Elibe[AreSl O2 de Sjt~moglobina, permite a~steia sa lege protonul
generat de reactie, Anionul HCO)- este transport at la exteriorul
eritrocitului de catre sistemul anti port, prin schimb cu un ion de cr.
Acest proces, ce se desrasoar~ in eritrocitele din capilarele tisulare, are
loc intr-un sens invers in capilarelipulmonare. HCO)- intra in eritrocite
(prin schirnb cu Cl) si se combina cu @, form and apa si bioxid de
carbon. Eliberarea protonilor de pe hemoglobina permite acesteia sa lege
o noua molecula de O2, iar CO2 difuzeaza in plasma (vezi Figura 5-11).

In citosol, pH-ul trebuie mentinut intre limite foarte restranse

(7,2-7,4), conditie necesara cresterii si diviziunii celulare. Problema
mentinerii con stante a aces tor valori este foarte iwportanta deoarece
majoritatea produsilor care rezulta din metabolismul glucozei, sypt acizj
Metabolismul anaerQJJ al g~i
*
. produce acid lactic, iar metabolismu!
~,m care este hidratat Ia acid carbonic (H2C03) •.Acesti acizi slabi
\

se disociaza generand /protoni.· Daca acesti protoni nu sunt exportati din

celule, ei produc 0 scadere rapida a pH-ului.
~Sistemlll antiport Na+-H+ detine 0 importanta deosebita In
indepartarea excesului de protoni generati in metabolismul celulei
animale. Intrarea unui ion de Na+,in sensul gradientului de conc~n1t~:f .
este cuplata cu ~i ion de l't. Aceasta determina rapid
cresterea pH-ului, refacandu-se valoarea normala.
Proteina antiport Na+-H+ are rolul de a ridica valoarea pH-ului
daca acesta a scazut sub limita normala.
Membrana celulara contine si proteine antiport care scad pH-ul
daca aeesta capata 0 valoare mai mare decat cea normala, Aceasta functie
*'
este indeplinita de 0 proteina similara ca structura eu proteina benzii 3 de
la eritroeite. Ea functioneaza, ca si la eritrocit, expulzand ncor
din
citosol, prin schimb cu cr. Exportul HC03- deterrnina scaderea plf-ului,
Proteina este pusa In 11,1jscare de intrarea Cl- din spatiul extracelular, In /
S~:o;sol!unde concentratie sa eVe pwlt maj mica~

Schimbarile mici ale pH-ului din citosol pot avea efecte profunde asupra metabolismului celular. De exemplu, fibroblastele
sunt capabile sa creasca In culturi primare pana ce ating 0 densitate maxima (confluenta), dupa care se opresc din
dezvoltare; sinteza ADN este stopata, sinteza ARN, catabolismul glucozei si sinteza proteinelor se reduc, iar pH-ul citosolic
scade de la valoarea caracteristica de 7,4 la aproximativ 7,2. Tratamentul acestor celule aflate III inhibitie, cu 0 mixtura de
factori serici de crestere, restaureaza cresterea ~i sinteza de ADN. Unul dill primele efecte ale acestor factori de cresiere
este cresterea marcata a pH-ului la 7,4 (In cateva minute). Aceste modificari dramatice sunt determinate de stirnularea
sistemului antiport Na+ - H+. Se presupune ca pl-l-ul citosolic contribuie la activarea caller metabolice necesare peutru
cresterea ~idiviziunea celulara,

150

•. .-,.,-~'~
.-._'-
.- ", . '~ ;.
jSecretia de acid clorhidric in stomac ~)
Stomacul mamiferelor contine 0 solutie de 0,1 M de acid
cJorhidric (H+Cr). Acest mediu foarte acid, denatureaza proteinele
ingerate, facilitand digestia lor de catre enzimele proteolitice, cum este
pepsina care este activa la pH acid. Acidul cJorhidric este secretat in
stornac de catre celulele parietale numite si celule oxintice, localizate in
mucoasa, Aceste celule contin H+,K+-ATPaza in membrana apicala,
dinspre lumenul stomacului. Enzima, 0 A'TPaza din cJasa P, este similara
ca structura ~i functie cu Na +,K+-ATPaza si exports protoni (probabil
doi) in schimbul unui ion de K+ (Figura 5-12).
Transportul activ al H+ din celula in lumen, este acompaniat de
transportul pasiv al ionului de Cl; rezultatul este 0 concentrare a H+Cr
in lumenul stomacului la un milion de ori mai mult decat in citosol (pH 1
fata de pH 7).
Deoarece exportul de protoni din celulele parietale duce la
cresterea concentratiei in citosol a ionilor Olf ~i deci 0 alcalinizare
marcata a citosolului, se pune intrebarea: cum poate citosolul sa-si
mentina pH-ul neutru in aceste conditii? ,
Excesul de OR din citosol se combina cu CO2, pentru a forma
HC03' in reactia catalizata de anhidraza carbonica. Anionul HC03- este
expulzat prin membrana bazolaterala a celulei, printr-un schimb cu ionii
de Cl de catre 0 proteina anti port Cl> HC03-

LUMENUL
SANGE CELULE PARIETALE STOMACULUI

membrana
bazolaterala ~
I ,"
': j)
1·- membrana
apicala
~-----)-C)-C proteins

protsina
,. leana' pentru
" Clor
antiport ~*;. CI-
de anioni

Figura 5-12 Rcprezentare schema-

tica a meeanismului sccrctici de
H'Cl de catre celulele oxintice ale
stomacului. Explicatiile In text.

151
 "1'_ +',

Transportul mediat de
proteinele canal
Spre deosebire de proteinele "carrier", proteinele canal existente in
structura membranei celulare formeaza "pori" hi,drpfili. La celulele
animale, proteinele canal formeaza pori cu 0 inalta selectivitate. Practic,
toate proteinele canal sunt implicate in transportul ionilor, de aceea se
numesc canale ionice. Canalele ionice au 3 pro netati im ortante:
~ -transporta ionii cu 0 viteza de ~ de ori mai mare decat viteza de
transport realizata de proteinele "carrier";
~ -transportul mediat de canalele ionice nu este cuplat cu 0 sursa de
energie, ceea ce inseamna ca aceste prolefne realizeaza un trans 0
Qasi , lasand ionii (Na+, K+, Ca2+, Cl) sa difuzeze in sensul gradientelor
electrochimice;
@ -canalele ionice manifesta 0 ridicata selectivitate; aceasta inseamna ca
printr-un canal pot trece anumiti ioni, iar altii nu.

Canalele io ., - - , lloarta

Canalele ionice nu sunt niste simpli "pori" membranari hidrofili,

ci ele sunt deschise doar.. tranzitoriu. Cu, alte cuvinte, ele ~,unt prevazute
..•Wl 0 "poart!" a carei deschidere este cornandata de perturbari speclflce
:Ie membranei; de aici denumirea de canale cu poarta (Figura 5-13).
In functie de lThctodill care determina deschiderea canalelor cu
poarta, ele pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
,'1. Canale cu poarta coman date de volt~, a carer deschidere
este cauzata de modificarea potentialului de membrana,
2. Canale cu poarta cornandate de un stirnul mecanic, a caror
deschidere este cauzata de aparitia unui stimul mecanic la suprafata
celulei.
3. Canale Cll poarta cornandate de ligand, a carer deschidere
este cauzata de legarea unei molecule semnal, Molecula semnal
(ligandul) poate fi;
a un mediator extracelular (neurotransmi!iito[ : canale cu poarta

Ir\lCHIS DESCHIS
poarta

EXTRA.CE'LUU\R
SPATIU ~~.",,'
,
Il
~H~ ~mpi\.:~
\
n
CITOPLASh~A
9 9 9 ".' "
' , 1\ j, H " ';, ,9 ~ 9
J\)\}I

suprafat,a Figura 5-\3 Prineipiul de functio-

hidrofil filtru narc al eanalelor cu poartii.
hidrofcba ion-selectiv

152
 I'-
I,
I

comandate de neurotransmitator;
b) un mediator. illtmcelular, ~i anume:
-Ion-canale cu poarta comandate de ionie.
-nucleotide-canale cu poarta comandate de 9ucJeotide;
-proteina G-canale cu poarta comandate de pwtt;jpa Q
Canalele cu poarta, circa 50 de tipuri descrise pana in prezent,
sunt responsabile In special pentru excitabilitatea electrica a eelulelor
nervoase si musculare si mediaza to ate forme le de semnalizare electrica
din sistemul nervos.
Desi sunt earaclel:ll1tice e~· nervoase si musculare.l eanalele
ionice sunt prezente la toate celulele animale.

In unele cercuri de specialisti este destul de frecvent utilizat termenul de. '000 entru a desemna ceea ce inseamna un
canal ionic. Este oportun sa subliniem aici ca ionoforii nu se confunda In nici un caz cu canalele ion ice ~i nici cu proteinele
"carrier". Ei sunt molecule rnici, hidro obe, capabiJe a se dizolva intr-uo bisttat lipidic, eterminAn astfi re~te ea
ermea\:jilitatii ioniee-a acestuias
Majoritatea ionoforilor sunt swetizati de microorganisme (probabil ca "anne biologice" In competitia naturala), iar altii,
sunt utilizati ca antibiotice. Ei permit trecerea ionilor prin membranele In care s-au inserat, atat pe principiul "carrier", cat
~i pe principiul "canal". Pentru ca nu utilizeaza energie, permit miscarea ionilor doar in.sensul gradientului electrochimic,
Valinomicina este un ionofor care crestc penneabilitatea membranei la K+.
Ionoforul A23187 creste permeabilitatea membranei la Ca2+ ~i Mg2+.
Gramicidina A, permeabilizeaza membrana la H+, K+ ~i mai putin la Na+
Grarnicidina este un antibiotic produs de unele bacterii, pentru a omori alte microorganisme. Prezenta ei In membrana
omoara celulele pentru ca anuleaza gradientele de H+, K+ ~i Na+, gradiente esentiale pentru viata celulei.

b" Canalele de ierdere a K+

In membrana plasmatica a tuturor eelulelor animale, eel mai
comune canale ion ice sunt cele pentm K+. Reprezinta sinaurele canal
lara oarta care au fost descrise, deoarece se pare ca nu necesita un
semnal pentru a se deschide, Au fost denumite canale.de piw:dere a IS+.
Existenta lor explica rezultatele experimentale eare arataca membranele
sunt mult mai permeabile la K" decat la alti ioni, Canalele pentru K+ sunt
implicate esential In mentinerea potentialului de mellJbranA- Acest
p7ten!ial depinde In primul rand de activitatea pompeide Na+ si K+, care
este "electrogena" creind un gradient de Na+ si K+, dar si de canalele de
pierdere a K+o Aceste doua sisteme functioneaza impreuna pentru a
ir genera un potential de membranas
~~e
1Canalele ionice comandate de volta] J ~te JJJ_ ck I ~
a. L~\
Pe cele do - fete ale membranei tuturor celulelor eucariote exists
Ul po entlal electri . El este determinat de compozi!ia diferita In ioni a
si. so u 1]1 ~I a lichidelor extracelulare, precum si de penl1eahi!itQ1,ka~
~'eJh~JM ~
sslectiva a membranei la principalii ioni celulari: Na+, K+, Cl, Ca2+.
La majoritatea celulelor nervoase ~i musculare, potentialul
merrrbnrnar de re:pmls este e a roxil uti 60 m , fiind negativ In
I

153
 ~.
I

interior; el este determinat, in principal, de 0 permeabilitate relativ

ridicata a membranei pentru ionii de K+ datorita canalelor de pierdere a
K+.
Impulsurile sunt conduse de-a hmo-D) axonilor neuronali sub
forma potBJjialelor de actiune Un potential de actiune-consta dintr-o
'-"r1lpn,("IIaJ:.lzare - (mai putin de 0 milisecunda) a membranei, urmata de
rt hw.~zare rapjda si apoi de ~.svenire gradata la PQtentialul de
~s. Aceste modificari ale potentialului membranar sunt cauzate de 0
crestere rapida, dar tranzitorie, a permeabilitatii membranei la ~ a +J
urmata de 0 crestere tranzitorie mai lenta a permeabilitatii la K+.
Modificarile in penneabilitatea la Na+ sunt determinate de
proteine membranare care au functia de canale pentru Na+ comandate
de voltaj. 0 alta categorie de canale, si anume canalele pentru J(i'
comandate de voltaj, se deschid la randul lor, ca raspuns la
depolarizarea membranei; deschiderea lor repolarizeaza membrana,
permitand efluxul ionilor de K+.
Canalele cu poarta pentru Na+, ~+, precum si cele pentru Ca2+,
sunt ~iein~ ~e ell structura asernanatoare, a ci¥.or molecula isi.
schiml a conformatia ca raspuns la 0 schimbare de suficienta magnitudine
a voltajulu~-- -
Canalele pen~ dependente de voltaj au fost evidentiate la
protozoare si ciuperci, iar canalele pentru Ca2+ sunt prezente doar la
protozoarele complexe, cum este Paramecium. Canalele pentru Na+ sunt
prezente doar la organismele mllltjseIIlI~,

~ fanalele eationiee ell poarta eomandate de

n s~imlll meeanic / -

In structurile care formeaza urechea interna a v , exista

o categorie speciala de elu , -sensibile la sti1l.1l!!ii mecanicjJ
reprezentati de os£jlati;!e Jipide <lie undEflor s£l1ore sau de Ijeplasarile
l~e si de durata cauzate de gravitatie sau accelera!ie, Aceste celcle,
responsabile pentru variatele tipuri de mecanorece ti ,au 0 forma
caracteristicai la olul apical prezinta un manunchi de microvili uria~i~-
numiti slereocili Aceste celule receptoare au fost denumite cell/Ie
paroase ("hair cells").
- Celulele paroase sunt localizate in structurr speciale din urechea
~ (Iabirintul membranos) In asa fel incat ele sunt acoperite la polul
•
a~.de o~ gcjatjnoas.a a matricei extracelulare, care vine in contact
direct eu stereocilii, Miscarea acestei mase gelatinoase determinata de
lIelll ralla tectoria apasa pe stereocili, prcducand deformarea lor
mecamca igura 5-14.) Aceasta deformare mecanica sta la originea
generarii de potentiate de receptor.
Generarea unui potential membranar de receptor, ca reactie la
deformarea stereocililor, presupune existenta in membrana celulelor
paroase a unor canale ioniee a caror descbjdere este comandata mecapi<21
- """

154

-.- .-~-.--- ~-':....

 ,.
I

Figura 5·14 Deformarea stereo-

cililor celulelor paroase din
urechea interna, sub actiunea
vlbratiilor sonore.

sunetele cauzeaz<iI
vibra\ia membranei
bazilare
membrana
tectoria

Conditiile ionice din labirintul membranos al urechii sunt cu totul

neobiinuite, caracterizandu-se In primul rand prin existenta unui g@di~t
electrochimic crescut pentru K+ si nu pentru Na +, ca In cazul celulelor
nervoase sau musculares De aceea, se presupune ca aceste canale din
membrana celulelor paroase sunt canale pentru 1<+ comandate
mecan ic. Miscarea stereocililor detemlina deschiderea canalelor ~i'
aparitia unui curent de K+ care depolarizeaza membrana", Pentru a
intelege cum este realizat acest lucru, trebuie sa tinem seama de faptul ca
marimea si dispozitia stereocililor unei celule paroase este orientata in
directii precise, in functie de directia de actiune a stimulului mecanic.
Canalele de K+ act~onate mecanjc se afla dispuse daar la yarful
steregsi1jlor, iar deschiderea lor, determinata de miscarea unui stereocil
fata de celalalt, este deterrninata de 0 structura de 0 extraordinara finete,
?t Principiul este reprezentat In Figura 5-15. .

(!) Canalele eu poarta eomandate de ligand

Canalele cu poarta comandate de un ligand sunt de 0 mar;

~-l. canal
\!nchis
ygrjetate. Cu toate ca principiullor de functionare este comun, diferentele
apar in ceea ce priveste tipul de ligand care produce deschiderea lor, 11-'l
precum si specificitatea lor la anioni sau cationi, in cele ee urrneaza, ne
marginim sa Ie amintim doar, si sa specificarn procesul fiziologie in care
intervin.

jAL
Moleculele semnal (ligandul) care actioneaza asupra canalelor eu
poarra dependente de ligand, pot fi reprezentate de un mediator ehimic
extracelular, numit l7eltr~tral1Slllitator saude un liganci !ntracelular.
Liganzii intracelulari, pot fi _ (Ca-+), n~le~c!\; (QMP-ciclic) sau
)rotein e re gl at 0 are (p••. ~G~)::.::.:..,.._..-_.---::---:-
ro::t::e:;i
n:::o-a Figura 5-15 Principiul de
ana ele cafiOllice oependente de un ligand e -1' celular, sunt functionare a l canalelor ell poarta
rezente ce mai aaesea la nj"yelul sirwpselor, respectiv in membrana comandate mecanic.

lSS
postsinaptjca. Receptorul pentru acetilcolind este eel mai cunoscut canal
de acest tip. Rolul receptorului pentru acetilcolina din jonctiun.£a
neuromusculara (placa motorie), este de a conyerti semnaJnJ [birnic,
rep~ezentat de 0 anum ita concentratie de ligand (aceti1colina) eliberat de
neuronul presinaptic, intr-un §emnal electric sub forma potentialului
electric din membrana postsinaptica. Ca urmare a d~eschiderii lor, datorita
pg.meabilitatii la un anumit ian (Na +) se produce un dezechilibru ionic
care induce 0 modificare electrica a membraneis Aceastii rnodiucare
depinde, in intensitate si durata, de ca!J1itatea de acetilcalina eliberata 1n
£anta sinapticaj, -
Deoarece exista mai multe tipuri de neurotransmitatori, inseamna
ca ~i receptorii aces tara sunt de mai muIte feluri. In plus, nu tori acesti
receptori au aceasi specificitate. Principiul de functionare al canalelor
co. ndate de neurotransmitator este redat in Figura 5-16.
b, \ Canalele eu poarta eomandate de un ~io-n--"i-n""'tr-a-e-el"'u-'l-a-
sunt
prezente Intr-a aa specializata a membranei axonilor neuranali. Astfel,
canalul pentru1lf1dependent de Ca2+ se deschide ca r~spuns la cresterea
concentratiei intracelulare a Ca2+, care apare in urma sti~arii repetate si
Figura 5-16 PrincipiuI de functio-
prelungite a unui neuron, Intr-o asemenea situatie, creste mult efluxul de nare aI unei sinapse chimice.
K~ ceea ce face ca neuronul sa fie din ce in ce mai putin excitabil,
Mecanismul sta la baza adaptarii neuronilor la actiunea unui stimul
re etat constant •
.~ Canalele pentru~eomandate tle GM.e del' , sunt prezente
In membrana celulelor cu bastonasdin retina, In absenta unui semnal
Iuminos, GMP cicIic este legat de canalele de Na+, mentinandu-le
deschise. Lumina activeaza r~9llsiria existenta in celulele cu bastonas,
care, la randul ei, activeaza un Ian! de reactii biochimice ce au ca rezultat
final diso~:ierea GMt clcllc de pe canalele de Na+, lasandu-le astfel sa se
inchida. In acest fel, semnalul lu~§ este convertit intr-un se.!llJl8l
~lectricl'f'Un alt exemplu 11 constituie celulele receptoare olfactive din
mucoasa nazala. Legarea moleculelor de substante odorante la proteinele
receptor din membrana celulelor olfactive, determina, printr-o cascada de
reactii, sinteza intracelulara a AMP cidic (A-MPc). Moleculele de AMPc
deschid, prin actiune directa, canale Ie de_din membrana plasmatica,
determinand 0 depo.lari:rare excitatories
~ ~b Canalele d~eomandate de proteina :,;sunt un tip particular
de nale existente in membrana celulelor musculare cardiace, Astfel,
legarea ~;tilcQlinej la receptorii din celula.musculara cardiaca, activeaza
a proteina reglatoare num'ita!proteina Glcare la randul ei, va activa direct
canalele de K+ din membrana; .Acesti receptori, fiind sensibili la un
alcaloid numit muscarine, au fast denurniti r€f.ceptori IlUlscQ,rinici ~i se
deosebesc net de ceilalti receptori pentru ~ceti~Q~nii, numiti receRfori
$otinici, pentru ca sunt sensibili la nicotina, Pentru ca activarea
receptorilor muscarinici provoaca deschiderea unor canale pentru J-(1' (~i
nu pentru Na+ ca in cazul receptorilor nicotinici)) eflllxul de K+ din
celulele cardiace provaaca a hiperpalar1zare a membrane~ deci lipsa
excitarii ~i relaxarea celulei musculare, Astfel se explica de ce acelasi

156
I

mediator chimic (acetilcolina), are efect excitator asupra celulei

musculare scheletice ~i efect infiloitor asupra celulei caroiac .

Cercetari mai recente au demonstrat ca receptorii Fe ai macrofagelor (pentru portiunea Fe din moleculele anticorpilor) sunt
asociati in membrana cu un canal de sodiu. Canalul se deschide cand anticorpul se leaga la acest receptor. Influxul ionilor
de Na+ reduce magnitudinea potentiulalui electric membranar, ceea ce activeaza anumite functii specifice ale macrofagului:
fagocitoza, miscarea celulara, activarea enzimelor care genereaza H202 ~i alti compusi antibacterieni lizozomali. Unele
microorganisme sunt ingerate dar nu pot f omorate de catre macrofage. Micobacteriutn leprae, agentul care cauzeaza lepra,
precum ~i parazitii din genul Leishmania, protozoare care cauzeaza boli parazitare umane, traiesc doar In veziculele de
endocitoza ale macrofagelor (paraziti intracelulari) ~i sunt foarte greu de distrus prin mijloace terapeutice c1asice. Un alt
exemplu este cazul agentului bacterian Legionella pneumophila, cauzator al "bolii legionarilor", agent care se multiplica
intracelular in leucocitele umane. El inhiba acidificarea veziculelor de endocitoza si deci ~i activitatea hidrolazelor
lizozomale care sunt active doar Ia pH acid .

•..

157