a m a[teptat vizita Hertei

Müller dup\ ce acumulasem

un mare capital de simpatie
pentru ea.

Domnule Gabriel Liiceanu, cele trei

interviurile României literare
zile petrecute de Herta Müller la
Bucure[ti au fost un indubitabil
Pornind de la Herta Müller
eveniment cultural. Mai mult, meritul
scriitoarei germane este c\, la Ateneul
Român, a redeschis o ran\ pe care
noi nici ast\zi n-o putem vindeca:
despre t\cere, c\r]i, fric\ [i
raportul intelectualilor cu puterea
comunist\. Înainte de a intra în tem\,
v\ întreb direct: ce impresie v-a f\cut
Herta Müller? La emisiunea Ultima
„opozi]ie deschis\“ în comunism
edi]ie de pe TVR 1 din 3 octombrie

Dialog cu Gabriel Liiceanu

v-a]i exprimat câteva rezerve privind
presta]ia pe care a avut-o pe scena
Ateneului.

Am fost atunci, [i într-altfel

Prima mea întrebare a pornit
continui s\ fiu [i acum, într-o
de la o vorb\ a lui Jorge Semprun,
situa]ie delicat\. Herta Müller a
scriitor antifranchist refugiat în
fost invitata Editurii Humanitas,
Fran]a, vorb\ pe care Herta Müller
iar eu, pe scena Ateneului, jucam
îns\[i o citeaz\ într-unul dintre
rolul de gazd\ fa]\ de un musafir
eseurile ei. „Nu limba pe care o
de onoare. Eram totodat\ editorul
vorbe[ti e patria, ci con]inutul a
în România al c\r]ilor ei. Premisele
ceea ce se vorbe[te.“ Dup\ care
nu erau ale unui dialog autentic,
comenteaz\: „El [tie c\ pentru a
noi nu eram doi parteneri egali,
apar]ine unei colectivit\]i e necesar
liberi unul în fa]a celuilalt. Polite]ea,
s\ dispui de un minimum de consens
curtoazia, un protocol nescris –
l\untric în ce prive[te con]inuturile
spune]i-i oricum – m-au obligat
vehiculate prin vorbire.”
în mai multe rânduri s\-mi ]in
Întrebarea mea suna a[a: „Nici
gura, s\-mi înghit replicile, s\-mi
dvs., nici eu [i nici mul]i, mul]i al]ii
reprim spontaneitatea. Ea era
din genera]ia noastr\ nu am ob]inut
vedeta, ea trebuia l\sat\ [i ajutat\
acest «consens l\untric». Dac\ nu
s\ se desf\[oare. A[a am gândit
ne-am recunoscut niciodat\ în ceea
înainte de a intra pe scen\, a[a am
ce s-a vorbit public, în discursul
gândit [i în timpul a[a-zisului nostru
oficial, care a fost patria noastr\?
dialog. {i a[a am f\cut.
Am avut noi o patrie? Nu suntem
Acum nu mai [tiu dac\ am
noi, to]i cei c\rora li s-a furat con]inutul
procedat corect. Pentru c\ o gr\mad\
limbii, cei f\r\ de patrie?”
de probleme, care-[i puteau g\si
Îns\ întrebarea a c\zut în gol.
rezolvarea pe loc, au r\mas în
În r\spuns nu era vorba de nici un
suspensie. {i tocmai pentru c\
„noi”, de nici o dorin]\ de a în]elege
acolo nu am dus lucrurile pân\
rela]ia noastr\ obi[nuit\ cu lumea De aici [i capitalul de simpatie împreun\ ceea ce tr\iser\m împreun\.
la cap\t, m\ bucur c\ s-a ivit prilejul
era pur [i simplu pus\ în cauz\. fa]\ de ea, de care vorbea]i. Discursul comunist ne expropriase
s\ le discut\m acum. Oricum,
Explica]ia pe care am fost înclinat Exact. Dar apoi, pe scena Ateneului, ]ara [i Hertei Müller, [i mie. Ce se
trebuie s\-i r\mânem recunosc\tori
s\ o dau acestei performan]e era s-a întâmplat ceva care m-a întâmpla cu to]i câ]i pierduser\m
Hertei Müller c\, prin r\spunsurile
felul rafinat al Hertei Müller de a descump\nit: deja dup\ prima „consensul l\untric” prin limb\?
sau ner\spunsurile ei, ne-a dat un
introduce poezia pe teritoriul prozei. întrebare, mi-am dat seama c\ Din ce comunitate mai f\ceam
brânci în aceast\ direc]ie.
De pild\, în Leag\nul respira]iei invitata noastr\ nu era dispus\ parte? Cum arat\ un om f\r\ de
nu exist\ un fir epic. {i nu exist\ mental pentru un dialog. Vreau patrie, unul care pierde leg\tura
s\ spun: nu intrase pe scen\ cu oficial\ cu limba în care scrie [i
Un mare capital de simpatie nici o unitate de timp care s\
vorbe[te? Ce urm\ri are o asemenea
]in\ lucrurile laolalt\, ca în nuvela dorin]a de a traversa împreun\ cu
lui Soljeni]în, O zi din via]a lui Ivan mine (dia din „dialog” la asta trimite) deposedare de propor]ii pentru
Sugera]i c\ de fapt Herta Müller rela]ia fiec\ruia dintre noi cu trecutul
n-a r\spuns la întreb\rile d-voastr\? Denisovici. Lag\rul sovietic este acel teritoriu (numit logos) a[ezat
expus sub forma a peste 60 de mai presus de micile sau marile [i prezentul istoriei noastre?
De fapt la nici una. Î[i alegea Nici un r\spuns consistent nu a
câte un cuvânt din întrebare, apoi gravuri înfrico[\toare (oarecum vanit\]i ale eului propriu, în care
ca în Capriciile lui Goya), fiecare doi sau mai mul]i parteneri caut\, venit din partea cealalt\.
patina pe el în direc]ia în care i Partea cea mai stânjenitoare –
se p\rea convenabil. Am s\ încerc având în centrul ei un obiect-simbol mâna]i de bun\-credin]\, dezlegarea
care red\, carnal [i spiritual în unei probleme. Nu. Intrase pe scen\, în care, dac\ a[ fi spus tot ce îmi
s\ v\ spun cât mai exact cum au venea în minte, lucrurile ar fi riscat
ar\tat în seara aceea lucrurile acela[i timp, realitatea lag\rului: cum atât de bine a spus pu]in mai
cimentul, coaja de cartof, iepurele târziu, ca într-o aren\ de circ, unde s\ capete o vehemen]\ nedorit\ –
v\zute dinspre mine. a venit din clipa în care, spre final,
Am a[teptat vizita Hertei Müller alb, batista, loboda, câinii negri, important este s\ ob]ii aplauze nu
c\rbunele, Îngerul foamei etc. etc. pentru numirea superioar\ a lucrurilor, am adus în discu]ie calificativul
dup\ ce acumulasem un mare „apolitism” cu care, într-un interviu
Se ob]ine un roman cu „unitate ci pentru o ghidu[ie sau un efect de
capital de simpatie pentru ea. recent, Herta Müller îl gratulase
poetic\” dotat cu o mare for]\ de moment. {i lucrul \sta m-a întristat:
Nu o cuno[team personal. Dar pe Mircea C\rt\rescu [i, în genere,
sugestie. La fel, în eseuri, ideile pentru ea, pentru imaginea ei din
pentru vizita ei m\ preg\tisem, pe scriitorul român în comunism.
autoarei sunt împinse spre cititor mine, pentru lumea care ar fi putut
îmi f\cusem lec]iile temeinic.
cu o masiv\ înc\rc\tur\ metaforic\ primi ceva mai de soi.
Apucasem s\ citesc romanele Înc\ V\ propun o precau]ie
de pe atunci vulpea era vân\torul, [i prin asocia]ii verbale complet preliminar\: exist\ riscul ca,
C\l\torie într-un picior, Leag\nul neobi[nuite. Unde mai pui c\ totul, aplecându-ne exclusiv asupra
respira]iei [i volumul de eseuri în aceste minunate piruete literare, Cum se poate raportului intelectualului cu
pierde o patrie puterea, s\-i nesocotim tocmai pe
Regele se-nclin\ [i ucide. Remarcabile este situat de partea bun\ a cei care s-au opus cu adev\rat
mi se p\ruser\ ultimele dou\, lucrurilor. Un autor care î]i arat\ totalitarismului. M\ gândesc la
iar peste tot descoperisem o capacitate cum a distrus comunismul Da]i-mi, v\ rog, un exemplu. to]i oponen]ii care au murit sau
interioritatea uman\ [i spa]iul Spune]i c\ deja de la prima au intrat în închisorile comuniste,
de asociere a cuvintelor cu lucrurile întrebare v-a]i dat seama c\ nu începând cu partizanii, trecând
[i a cuvintelor între ele cu adev\rat dintre oameni, cum a f\cut terci prin elita politic\ [i terminând cu
avea]i al\turi pe cineva dispus
ie[it\ din comun. Atât de inedit\, vie]ile [i istoria noastr\ nu e, în pentru un dialog. ultimul ]\ran care s-a împotrivit
zilele noastre, pu]in lucru. colectiviz\rii.

de proasp\t\, de original\, încât

România literar\ num\rul 39 / 15 octombrie 2010..................................................................................................................................................................................................................................... 11


interviurile României literare
Ave]i perfect\ dreptate. Numai c\, cum s\ dispar\ mai repede când a auzit [i ce nu se putea pretinde atunci în
h erta Müller a fost o victim\
terorizat\ [i însp\imântat\ a
Securit\]ii, nu o protestatar\ a
regimului.

Sovietic\ în întregul ei era un lag\r de

dac\ noi vorbim îndeob[te de raportul c\ bani o s\ primeasc\ doar atunci materie de curaj civic. exterminare. Exista doar „Marea
intelectualului (al „creatorului”) cu când o s\ fac\ o chet\ pentru preotul Domnule Lavric, s\ încerc\m s\ ne Teroare”, cum a numit-o Conquest.
puterea în regimurile totalitare, o facem Calciu. Când spui asta unui pop\ pe apropiem de esen]a discu]iei noastre, La fel în toate ]\rile comuniste din Est
dintr-un motiv foarte clar: regimurile pragul u[ii, nu înseamn\ altceva decât stabilind cu precizie reperele între care în deceniile 5, 6 [i 7. Iar revoltele, când
totalitare urm\resc din prima clip\ s\ c\ scapi de un n\duf, nu c\ faci rezisten]\. se mi[ca via]a noastr\ atunci [i, în felul au fost – în RDG, Ungaria sau Cehoslovacia
confi[te toate mijloacele de propagand\. Opozi]ie deschis\ înseamn\ s\ ini]iezi acesta, s\ [tim [i dac\, ce, cum [i – au fost în\bu[ite în sânge în t\cerea
Iar cei care lucreaz\ cu materia prim\ tu însu]i chet\ pentru p\rintele Calciu. cât i se poate repro[a fiec\ruia dintre întregii planete. Nu exista opozi]ie
a propagandei (cuvinte, idei, imagini La fel, când poveste[ti cum te duceai noi în parte. cu tancurile sovietice în spate, iar
[i sentimente) sunt tocmai, s\ le zicem, periodic s\ la[i amprentele ma[inii de V\ propun urm\toarea grada]ie. S\ regimurile comuniste, când au disp\rut,
„creatorii”: scriitorii, arti[tii plastici, scris la Mili]ie, nu mai po]i avansa „teza ne imagin\m mai întâi lag\rul de munc\ nu au disp\rut ca urmare a opozi]iei
filozofii, regizorii, actorii, muzicienii, tare” de care vorbi]i. Nici când aduci sovietic descris de îns\[i Herta Müller interne, ci, toate odat\, prin faliment
arhitec]ii. Ei sunt cei mai expu[i [i cei în discu]ie lipsa de solidaritate a în Leag\nul respira]iei. Sau cel de la economic [i implozie. Ceea ce a caracterizat
direct viza]i. În cazul lor, problema intelectualilor cu disiden]ii, cât\ vreme Canal descris în cartea lui Adrian aceast\ prim\ etap\ a comunismului
colabor\rii [i a necolabor\rii cap\t\ ai fost contemporan\ pân\ în clipa Oprescu, V\rul Alexandru. Sau lumea – etapa „luptei de clas\” – a fost teroarea
aspecte dramatice [i pune în joc voca]ia plec\rii din ]ar\ cu Doina Cornea [i nu din Închisoarea noastr\ cea de toate compact\ având ca rezultat inducerea
lor [i sensul vie]ii lor într-o m\sur\ ai schi]at nici un gest de solidaritate zilele a lui Ion Ioanid. Sau cea dintr- fricii în toate fibrele societ\]ii. Nici un
mai mare decât în cazul unui medic, cu ea. Herta Müller a fost o victim\ un roman al lui Soljeni]în. Sau cea din gest [i nici un cuvin]el, rostit public
inginer, aviator sau legumicultor. terorizat\ [i însp\imântat\ a Securit\]ii, Kol`ma lui {alamov. Crede]i c\ era sau scris, nu puteau ie[i din matca
prestabilit\ a ideologiei.
În acele momente, suprema virtute
a intelectualilor a fost nu protestul
(apriori imposibil), ci neangajarea de
partea puterii, neintrarea în hora
adeziunilor, t\cerea, socotite de c\tre
regim vinovate în sine [i nu de pu]ine
ori pedepsite cu închisoarea, potrivit
sloganului „Cine nu e cu noi e împotriva
noastr\”. Virtutea, atunci, era s\ nu
faci ca Sadoveanu, Arghezi, C\linescu,
Vianu, Bogza sau Petru Dumitriu.
Virtutea, atunci, era s\ taci, s\ nu
vorbe[ti în limba de lemn. Iar într-o
societate în care toat\ lumea ar fi t\cut
(e o utopie, desigur), n-ar mai fi existat
nici materie prim\ a propagandei, nici
agen]i ai ei, nici instaurarea comunismului.
T\cerea se putea ob]ine prin decizie
proprie – a[a cum a ob]inut-o filozoful
Alexandru Dragomir, de pild\ –, prin
refugiul în orice alt\ meserie, de la
lucr\tor într-o fabric\ de sârm\, la
corector în Editura Tehnic\ sau la
[ef cu aprovizionarea pe un [antier.

nu o protestatar\ a regimului. Remarcabil cu putin]\ vreo „opozi]ie deschis\” în

Ce înseamn\ s\ te opui în este cum, de[i tr\ind în miezul fricii, aceste lumi? C\ era cu putin]\ „curajul Între „angajarea politic\” [i
comunism? a f\cut fa]\ la presiunile mizerabile la civic”? C\ puteai fi „politic” sau „apolitic”? opozi]ia f\]i[\
care a fost supus\.
S\ intr\m în tema propriu-zis\. Teza Evident c\ nu.
tare a Hertei Müller la Ateneu a fost Tot ce spune]i e valabil pentru
urm\toarea: cine nu s-a opus perioada Gheorghiu-Dej. Aceste
comunismului a fost indirect un Vina de a fi fost „altfel” lucruri s-au schimbat, o vreme cel
complice al regimului. Pasivitatea nu
Despre t\cere în prima faz\ a pu]in, dup\ venirea lui Ceau[escu la
În comunism mul]i au devenit victime
a fost o scuz\, ci o eschiv\. De aceea,
ale Securit\]ii [i au suferit enorm,
comunismului putere.
chiar [i cei care, refuzând s\ îngâne Aici voiam s\ ajungem, pentru c\
melodia comunist\, au scris c\r]i dar nu pentru c\ se opuneau f\]i[, ci Toate acestea erau echivalente perioada pentru care Herta Müller îi
curate [i neaservite ideologic, chiar [i pentru c\ erau altfel, pentru c\ refuzau cu sinuciderea. Cei închi[i în lag\r acuz\ pe unii scriitori de „apolitism”
ei au f\cut cu putin]\ opresiunea: [i- s\ intre în tiparul preg\tit pentru „omul se gândeau cum s\ supravie]uiasc\,
au salvat pielea cântând o partitur\ este tocmai aceasta. „Micul liberalism”
nou”. To]i cei din „lotul Noica-Pillat” nu cum s\ se sinucid\, de[i în închisoare inaugurat de Ceau[escu a schimbat
care era inofensiv\ pentru regim.
au luat ani de pu[c\rie nu pentru c\ au existat [i oameni care [i-au dorit câteva lucruri: de la o relaxare a „liniei
Aceast\ „tez\ tare” comport\ dou\ se opuneau, ci pentru c\ „erau altfel”, acest lucru. Ei bine, toate regimurile
aspecte. Primul: pentru a o sus]ine, politice a partidului” fa]\ de tradi]ionalul
a[a cum [i Herta Müller, mai târziu, ca comuniste, odat\ instaurate, au „du[man de clas\” [i pân\ la intermitente
trebuie s\ o ilustrezi cu via]a ta. Al cet\]ean „de origine german\”, era reprezentat, în prima etap\ a existen]ei
doilea: când o arunci în discu]ie, trebuie deschideri culturale, când au putut s\
„altfel” pentru Securitate. {i eu, [i câ]iva lor, lag\re la scara unei ]\ri. Oponen]ii apar\, traduse sau originale, „c\r]i
s\ ai o bun\ cunoa[tere a societ\]ii dintre prietenii mei [tim câte ceva din care au existat la început, ca partizanii
comuniste pe tot parcursul istoriei ei curate”, formidabile spectacole de
povestea asta pe propria noastr\ din mun]i, de care vorbi]i, au fost teatru sau filme adev\rate. Contextul
[i a lucrurilor care sunt posibile sau piele. Securitatea ne-a intrat în cas\ când extermina]i. Elitele politice au fost
nu într-un regim totalitar. S\ le politic planetar era acum altul decât
a vrut, ne-a pus microfoane, ne-a ridicate ca vitele [i omorâte în închisoare. cel existent în vremea lui Stalin [i dup\
lu\m pe rând. supravegheat locuin]ele [i via]a în genere, Cuvântul „oponent” e absurd într-
Cine face afirma]ia aceasta î[i întinde al Doilea R\zboi Mondial. Ap\ruser\
a strâns armate de informatori în un regim în care oamenii simt pu[ca acorduri interna]ionale privind drepturile
singur o capcan\: recunoa[te implicit jurul nostru, ne-a amenin]at „c\ ne las\ la tâmpl\, în care „represiunea” [i
c\, ori de câte ori nu s-a opus în mod omului, puteau fi ascultate posturi de
f\r\ din]i”, unora dintre noi le-a luat „teroarea” sunt cuvintele de ordine. radio occidentale, Ceau[escu ]inea
deschis comunismului, a fost indirect slujba [i i-a dat afar\ din Bucure[ti. I- „Curajul civic” este o expresie f\r\
un complice al regimului. Herta Müller la imaginea lui în ochii pre[edin]ilor
am sugerat Hertei Müller la un moment sens de la un grad al represiunii în sus. [i reginelor lumii. Dar „angajat politic”,
a afirmat în mod explicit c\ „n-a fost dat al discu]iei c\, în anii aceia, am f\cut Vi se pare de bun sim] s\ cere]i „curaj
disident\” [i îmi amintesc c\, în aceea[i în condi]iile existen]ei unui singur
pân\ la urm\ parte din aceea[i minoritate civic” celor închi[i la Auschwitz? partid dictatorial, însemna în continuare,
sear\ la Ateneu, a povestit la un moment (a lui „altfel”), dar nu m-a auzit. Sau în Gulag? Sau la Aiud?
dat (nu f\r\ o urm\ de mândrie în glas) în sens strict tehnic, un singur lucru:
În secolul trecut, în deceniul al s\ te al\turi regimului politic existent
cum preotul ortodox care venise s\ În al doilea rând, spunea]i, trebuie s\ patrulea, sub Stalin, nu existau opozan]i,
cear\ bani pentru o biseric\ n-a [tiut ai o bun\ cunoa[tere a societ\]ii [i s\-i cân]i în strun\ pentru a ob]ine
totalitare, pentru ca s\ [tii ce se putea ci doar lag\re de exterminare. Uniunea

12................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 39 / 15 octombrie 2010

 ` n spatele fiec\rui opozant se ridica,
imperturbabil\, silueta unui „popor
vegetal”, dac\ v\ aminti]i de acest
vers faimos al Anei Blandiana.

privilegii [i avantaje. Angajarea politic\ Despre prostituarea Acolo unde era [i Herta Müller:
interviurile României literare
turn\torii „din teritoriu”, taxeaz\ tot
însemna, în acest sens, tic\lo[ie pe cuvintelor în propria lor biografie. Ne ap\ram ce se tip\rea sub semn\tura noastr\
fa]\. Mai apoi, din clipa în care Soljeni]în în haite, pe grupuri. Scriitorii au ca „subversiv”, „împotriva orânduirii
[i disiden]ii sovietici au dat tonul, s\rit pentru Dorin Tudoran, Institutul socialiste”, „du[m\nos”, „neangajat”.
angajamentul politic a ajuns s\ îmbrace Dar atunci cum trebuia un intelectual de Istoria Artei a ridicat glasul când Paradoxal pentru felul în care func]iona
s\ se comporte în acele vremuri? Dac\
[i forma opozi]iei f\]i[e: scrisori deschise era inflexibil, disp\rea sau era Ple[u a fost trimis la Tescani. Întreba]i- „sistemul” în aceast\ a doua perioad\
adresate lui Ceau[escu [i trimise la expulzat, iar dac\ era maleabil, trecea i pe preo]i ce-au f\cut pentru Gheorghe a lui era c\, pe de o parte, cenzura
„Europa liber\”, publicarea în str\in\tate în categoria oportuni[tilor. Cum Calciu. d\dea drumul la c\r]i a c\ror publicare
a unui text subversiv, redactarea [i puteai a[adar s\ r\mâi integru ni se p\rea imposibil\ (nu mi-a venit
r\spândirea de manifeste, ralierea la coabitând cu r\ul? Cum puteai s\ s\ cred când au ap\rut Jurnalul de
r\mâi curat tr\ind într-un sistem
un gest de insurec]ie sau la o „mi[care”. murdar? În dosarele unora dintre noi la P\ltini[ [i Epistolarul), iar pe de alt\
Aten]ie, îns\! Aceste gesturi A]i formulat prea drastic alternativa. st\tea la pând\ un nou „lot parte Securitatea strângea în jurul lor
insurec]ionale aveau loc într-o societate Fiecare î[i fixa gradul lui de inflexibilitate. Noica” materialul de incriminare a autorului.
în care [ansa de a se produce o mas\ Al meu, de pild\, a presupus s\ nu Când mi-am citit dosarul, am în]eles
critic\ a protestului era nul\. Iar devin niciodat\ membru al partidului c\ la o simpl\ ap\sare de buton, la
V\ propun patru titluri: Levantul,
aceast\ limit\ era p\zit\ cu str\[nicie. comunist, unul a c\rui istorie era p\tat\ Jurnalul de la P\ltini[, Închisoarea simpla schimbare a „liniei” de la o zi
Opozi]ia era gestul singular al câtorva de sânge [i a c\rui regul\ de func]ionare noastr\ cea de toate zilele [i la alta, materialul pentru alc\tuirea
care reu[iser\, pe cont propriu, s\-[i era minciuna. (Asta nu însemna c\ îi A[teptînd ceasul de apoi. Nota lor unui nou „lot Noica” era deja preg\tit.
înfrâng\ frica, în timp ce restul comun\ e c\ toate sunt c\r]i de
condamnam a priori pe to]i cei care excep]ie: versurile lui C\rt\rescu sunt
popula]iei, dup\ dou\ decenii de
teroare sistematic\, era în continuare Rezerva de normalitate a
temeinic instalat în ea. Opozantul societ\]ii de tranzi]ie
intra, de fiecare dat\, pe firul
unei biografii specifice, într-un tête- Dar ar mai fi ceva de spus. Intelectualii
à-tête cu puterea [i încerca, pentru care atunci au oferit alternative la
a evita lichidarea discret\ într-un un univers închis [i au asigurat „dreptul
beci al Securit\]ii (cum a p\]it inginerul la continuitate” al istoriei sunt aceia[i
Gheorghe Ursu [i al]ii, r\ma[i ne[tiu]i), care, dup\ 1989, au reprezentat rezerva
s\ atrag\ aten]ia mediilor occidentale de normalitate a societ\]ii ce ie[ise
asupra sa. traumatizat\ din experien]a comunist\.
M-am întrebat de mai multe ori Îmi fac iluzia c\ cei care am publicat
în anii aceia cum de ajunseser\ ace[ti „c\r]i apolitice” sau c\r]i bune pur [i
rari oameni la radicalitatea gestului simplu, c\r]i care promovau partitura
lor care, condamnat din capul locului spiritului [i a libert\]ii de gândire într-
s\ r\mân\ izolat, avea ca rezultat un moment în care spiritul era h\ituit
sigur invalidarea destinului propriu. [i r\nit de moarte, am fost cei r\ma[i,
Eram cercet\tor [tiin]ific „gradul trei” dup\ 40 de ani de imbecilizare sistematic\,
la un institut de pe Calea Victoriei. cu judecata întreag\. Am încercat dup\
În anii ’80, când totul devenise sordid 1990, fiecare cu mijloacele lui, s\
[i irespirabil, mi-am imaginat de mai evacu\m cât mai rapid din „mentalul
multe ori, navigând între institut [i colectiv” toxinele acumulate în câteva
Biblioteca Academiei, ce s-ar fi decenii. A[a cum am mai încercat, prin
întâmplat dac\ a[ fi scos din serviet\ tot ce am întreprins în anii din urm\,
o f\ceau. Ca s\ devin\ [eful clinicii de s\-i facem pe cât mai mul]i s\ în]eleag\
o pânz\, pe care ar fi fost scris ceva o bijuterie stilistic\, jurnalul
de genul „Jos comunismul!” sau „Jos chirurgie de la Fundeni [i, din pozi]ia dumneavoastr\ a marcat o epoc\, ce tr\iser\ atunci. De la Muzeul de
Ceau[escu!”, [i a[ fi în\l]at-o deasupra asta, s\ fac\ tot binele din lume, memoriile lui Ioanid sunt la Sighet, trecând prin Revista 22, prin
capului. N-aveam nici o îndoial\ c\ profesorul Dan Setlacec a trebuit s\ înfior\toare, iar romanul lui Dinu Colegiul „Noua Europ\”, prin c\r]ile
accepte s\ devin\ membru de partid.) Pillat e o mostr\ de noble]e
cei care s-ar fi aflat în momentul acela intelectual\. Un r\uvoitor v\ va de la Humanitas, prin ]inuta cultural\
pe trotuar s-ar fi gr\bit s\ traverseze. Iar\[i, inflexibilitatea mea presupunea spune c\, în vreme ce Levantul [i a României literare, prin ministe-
În raport cu ceilal]i, gestul era perfect s\ nu-mi prostituez niciodat\ cuvintele, Jurnalul p\ltini[ean au putut ap\rea riatele lui Ple[u [i terminând cu
absurd. În spatele fiec\rui opozant s\ nu spun sau s\ scriu ceea ce nu în anii lui Ceau[escu, celelalte dou\ angajamentul civic din publicistica lui
se ridica, imperturbabil\, silueta unui credeam. nu ar fi avut nici o [ans\ de publicare. C\rt\rescu sau cu monumentalele sale
Ergo: C\rt\rescu [i Liiceanu au pl\tit
„popor vegetal”, dac\ v\ aminti]i de Herta Müller v-a r\spuns c\ asta era un pre], iar acest pre] este, în limbajul secven]e istorice din Orbitor 3 –
acest vers faimos al Anei Blandiana prea pu]in. Hertei Müller, apolitismul. Cât despre totul are o continuitate cu felul în care
(ap\rut totu[i, pesemne prin tr\darea Eu cred c\ era enorm. Ceea ce c\r]ile unui Vadim sau Adrian unii dintre noi am în]eles s\ ne tr\im
cenzorului, în acei ani!). A[a ceva nu P\unescu, ele nu ridic\ dubii: ]in de via]a înainte de 1990.
ne-a ucis pe noi atunci, sub Ceau[escu, categoria fanfarei oficiale.
se putea face decât pornind de la tine a fost prostituarea, de c\tre majoritatea Straniu este c\ în ultima vreme au S\ încheiem pe un ton de bilan]:
[i doar cu tine, doar pentru c\, pe intelectualilor numi]i „umani[ti”, a venirea Hertei Müller la Bucure[ti a
calea unui ra]ionament existen]ial ap\rut atâtea persoane care taxeaz\
materiei prime a crea]iei: poe]ii [i drept „apolitice” c\r]i pe care Securitatea
fost o izbînd\ sau un e[ec?
propriu, decideai c\ nu mai po]i, c\ prozatorii ucideau cuvintele construind Crede]i c\ e un e[ec faptul c\ ne-
trebuie s\ te r\zvr\te[ti [i c\ e[ti le considera „subversive”. Ace[ti oameni
cu ele omagii neru[inate, regizorii ori nu [tiu ce se întâmpla atunci, ori a provocat s\ discut\m tot ce-am
dispus s\-]i asumi orice, inclusiv, foloseau filmul istoric pentru a-l a[eza discutat pân\ acum? Herta Müller este
la limit\, moartea. Din cei foarte pu]ini sunt de rea credin]\. În dosarul meu
pe Ceau[escu în descenden]a voievozilor, de urm\rire informativ\, pe care l-am neîndoielnic o con[tiin]\. Tocmai
care au ajuns la opozi]ie deschis\, pictorii foloseau culorile [i imaginile din respect pentru ea am sim]it acum
unii au ajuns escaladând etapele unui primit acum trei ani de la CNSAS, apoi
pentru a-i înf\]i[a pe cei doi pupând în dosarul de urm\rire a lui Noica, nevoia s\ revin asupra unor probleme
conflict incipient cu Securitatea, copiii patriei [i primind flori de la ei, pe care îl cunoa[te]i pesemne mai bine care atunci, în seara de la Ateneu,
alteori, ca în cazul Doinei Cornea sau arhitec]ii î[i prostituau meseria proiectând decât mine, lucrurile arat\ cu totul au r\mas nel\murite. Exist\ sigur
al lui Radu Filipescu, pentru c\ nord-coreeana Cas\ a Poporului. Cei altfel decât în versiunea celor care un punct în care îi dau total dreptate
deschiseser\ pur [i simplu un dialog care nu au participat la aceast\ t\lm\cesc apari]ia unor asemenea c\r]i Hertei Müller: intelectualii nu [i-au
la limit\ cu puterea [i cu propria degringolad\ general\ au salvat, cred drept forme de cau]ionare a regimului, f\cut curat în ograda proprie imediat
lor via]\. Dar po]i s\ le repro[ezi eu, demnitatea intelectualului într-o retrageri „în turnul de filde[”, dac\ dup\ 1990. {i nu [i-au f\cut, pentru
celorlal]i c\ nu au f\cut asta? {i epoc\ istoric\ mizerabil\ [i au demonstrat nu, mai r\u, drept modalit\]i subtile c\ au fost prea mul]i cei care avuseser\
mai ales când nici tu nu ai f\cut-o? În c\ se putea tr\i [i altfel decât cerea de dezamorsare a marilor gesturi de leg\turi cu Securitatea. {i ast\zi, dup\
urm\ cu câ]iva ani, când am stat de canonul oficial. Într-un regim totalitar opozi]ie f\]i[\ care, vezi Doamne!, 20 de ani, stupefac]ia noastr\ r\mâne
vorb\ cu Doina Cornea [i am întrebat-o
asta e mult. în anii aceia st\teau s\ se nasc\ intact\ în fa]a mul]imii dosarelor de
cum de f\cuse tot ce f\cuse, mi-a
r\spuns: „Doisprezece ani «m-am dup\ fiecare col] de strad\. Toate informatori, recruta]i din rândurile
{i totu[i, cum r\spundem la „intelectualilor umani[ti”, care ies
antrenat» ca s\ scap de fric\, ca s\ întrebarea Hertei Müller de la Ateneu: rapoartele ofi]erilor de securitate c\tre
ajung s\ nu mai calculez cu moartea unde erau intelectualii români cînd s- superiorii lor, bazate pe materia prim\ neîncetat la lumin\.
a ridicat Gheorghe Calciu?
mea. M-a ajutat enorm credin]a.” a notelor informative venite de la „ Interviu de Sorin Lavric
România literar\ num\rul 39 / 15 octombrie 2010................................................................................................................................................................................................................................. 13