In Natura, Apa Se Afla in Continua Miscare Si Transformare: Ea Trece Din Stare Lichida in Stare
In Natura, Apa Se Afla in Continua Miscare Si Transformare: Ea Trece Din Stare Lichida in Stare
In Natura, Apa Se Afla in Continua Miscare Si Transformare: Ea Trece Din Stare Lichida in Stare
gazoasa sau solida si din aceste stari din nou in stare lichida.
La caldura Soarelui, apa din rauri, lacuri, mari si oceane se evapora. Vaporii de apa se ridica
in aer si formeaza norii, care sunt purtati de vant la diferite inaltimi. Din ei se formeaza
ploile. Iarna, cand este foarte frig, apa cade sub forma de zapada.
Drumul pe care il dace apa in natura se numeste circuitul apei in
natura (denumit uneori si ciclul hidrologicsau ciclul apei). Acesta se
desfasoara mereu, fara incetare.
O parte din apa florilor, din topirea zapezii si a ghetii se scurge la
suprafata pamantului prin suvoaiele si torentii care ajung in rauri. O alta
parte patrunde in sol si subsol. Din sol, plantele absorb o parte din apa cu
substante hranitoare, pe care o folosesc pentru pregatirea hranei. Plantele
constituie, la randul lor, hrana unor animale. Apa din plante trece in corpul
animalelor.
Cand vietuitoarele mor si putrezesc, apa din corpul lor se intoarce din nou
in pamant.
O parte din apa subterana iese la suprafata sub forma de izvoare, care se
aduna in paraie, rauri, fluvii si ajunge in mari si oceane.
Totalitatea apei circulante de pe Pamant (hidrosfera) are o valoare aproximativa de 13600 Gg Geograme (1Gg = 100000 km cubi). Daca ar fi repartizata, teoretic in mod egal pentru fiecare
centimetru patrat de suprafata terestra, ar reveni in medie aproximativ 300 kg de apa /cm patrat,
din care:
-apa oceanica si marina 258kg
-apa continentala..41,8kg
-gheata.0, 87kg
-vapori de apa0,003kg.
GHETARUL ANTARCTIC
Arctica
Eurasia
2 083 159
160 097,5
America de Nord
67 513
America de Sud
25 000
Africa
Oceania
22
1 015
Antarctida
13 975 000
TOTAL
16 311 806,5
deservirii industriei, agriculturii (prin irigatii). In scopul gasirii metodelor celor mai propice pentru
rezolvarea problemei apei in regiunile aride, s-a creat o comisie pe langa O.N.U. oceanologul
american J. Isecks a propus utilizarea uriaselor rezerve de apa potabila in stare solida: aisbergurile
antarctice, care sa fie aduse in blocuri remorcate de puternice vapoare si apoi apa rezultata din
topirea ghetarilor sa fie depozitata in bazine speciale.
Prin desprinderea blocurilor de gheata din regiunea marginala a calotei continentale, a
ghetarilor de self sau banchizelor, i-au nastere muntii plutitori de gheata- aisbergurile . In genere
acestia sunt prismatici, iar in partea emersa au un aspect tabular. Pot atinge dimensiuni
impresionante in suprafata, de cateva mii de km patrati, inaltandu-se cu cateva zeci de metri
deasupra nivelului apelor oceanului; 2/3 din inaltimea muntelui de gheata este ascunsa privirilor de
catre apele oceanului.
Omul a folosit apa in diferite scopuri, inca din cele mai vechi timpuri. La inceput a folosit
apa izvoarelor, a paraielor, a raurilor; cu timpul a folosit apele pentru transport, mergand initial in
sensul curentilor, apoi a invatat sa calatoreasca si impotriva curentului si sa pluteasca pe apa
lacurilor, a marilor si a oceanelor. Cu luntrii si plute primitive vechile popoare, cum ar fi polinezienii
au impanzit toate arhipelagurile Pacificului.
Apa i-a dat omului si resurse de trai: alge, pesti, mamifere acvatice, unele saruri minerale,
pescuitul fiind una dintre primele indeletniciri ale omului. Si astazi mai sunt popoare care au ca
baza a hranei de toate zilele resursele oceanice, si mai ales, pestele; de exemplu, japonezii care
sunt cu predilectie ihtiofagi (mancatori de peste), ca si populatiile din jurul regiunilor circumpolare.
Zonele mlastinoase desi, in general au o influenta negativa in viata omului, au importanta
stiintifica, deoarece unele dintre ele, pot conserva relicte de flora si fauna si pot avea si o
importanta economica, fiind folosite pentru amenajarea de orezarii sau pentru extractia de turba.
De multe ori, insa, ele stanjenesc culturile, caile de comunicatie, centrele populate si pot constitui
focare de infectie, si mai ales de raspandire a malariei, datorita tantarilor anofeli. Dar, in tarile
civilizate mari astfel de suprafete mlastinoase au fost asanate, Olanda fiind una din tarile care au
recuperat suprafete foarte mari de uscat, pe aceasta cale; si la noi in tara, mai ales intre anii
50-60 zone intinse din Delta Dunarii au fost desecate in scop agricol; nu se stie inca, daca pe
termen lung efectul produs de modificarile acestor ecosisteme naturale, este benefic sau nu.
Omul a construit putul, care asigura, in cele mai multe cazuri, o apa de calitate, curata si
filtrata. La noi in tara, astfel de situatii se intalnesc in partea de sud si de est a tarii, unde nivelul
freatic se gaseste la adancimi de pana la 30-40 de metri.
Importanta apei devine si mai mare in deserturi, unde aceasta este foarte pretioasa,
scumpa, si se foloseste pana la ultima picatura. Exista state, cum ar fi Kuweitul care importa apa la
schimb cu petrol. In pustiu, singurele posibilitati de alimentare naturala cu apa sunt izvoarele si
fantanile din oaze, care alcatuiesc punctul central al vietii, desi, apa este adeseori calda si
noroioasa.
Ca influente negative ale apei se pot aminti inundatiile,unele dintre ele foarte grave avand
drept consecinte pierderea de vieti omenesti, distrugerea gospodariilor, a podurilor a instalatiior
electrice si producand in anumite state , unde frecvente lor este mai mare, adevarate pagube
nationale. De aceea multe fluvii si rauri din lume au fost indiguite si amenajate petru a rezista in
astfel de situatii( de ex. in China, Rusia, dar si in bazinele Amazonului, fluviilor Congo, Missisippi,
Nil, Tigru, Eufrat si chiar al Dunarii).
IRIGATIILE
Chica, deservind deci o regiune semiarida si cu una din cele mai ridicate densitati de populatie din
lume.
De mai bine de o jumatate de secol, uzinele Atlas din Bremen (Germania) construiesc
instalatii de desalinizare a apei de mare, destinate la inceput obtinerii de apa pentru alimentarea
azanelor, mai tarziu si a apei potabile la bordul vapoarelor. Prima instalatie pe uscat a fost montata
de aceasta intreprindere in Africa de SV (Namibia), in 1954. De atunci, instalatiile Atlas s-au
raspandit in toata lumea. La targul de la Hanovra, din 1972, a fost prezentata pentru prima data o
macheta a uzinei de test care va putea acoperi necesarul de apa potabila al unui oras de 400.000
locuitori: 50 mil. l pe zi. Tot in 1972, in luna august, a fost data in functiune prima instalatie de
desalinizare a apei marine din Europa, destinata aprovizionarii comunale cu apa potabila, in Insula
Helgoland.
Dupa cum se stie, Australia este continentul unde repartizarea cu totul disproportionata a
precipitatiilor face ca 40% din suprafata lui sa aibe caracteristici de desert. De aceea, expertii de la
Universitatea din Adelaida au elaborat un plan potrivit caruia continentul ar putea fi irigat cu apa
obtinuta din aisbergurile provenite din Antarctica. Muntii plutitori de gheata ar urma sa fie
transportati in dreptul coastelor cu remorchere puternice si supusi unui proces lent de topire. Un
sistem de tevi ar putea sa asigure transportul apei astfel obtinute in regiunile din interiorul
continentului. Ideea are o origine mai veche, datand de la mijlocul secolului al XIX-lea, cand se
transporta gheata din lacurile inghetate si din calota de gheata a Alaskai pana in California. In 1899
si 1900 mici ghetari au fost remorcati din Tara de Foc, de-a lungul coastelor chiliene, pana la
Valparaiso si chiar pana la tarmurile peruviene, pe trasee depasind 4000 km distanta. Reluata in
zilele noastre actiunea a fost gasita interesanta, realizabila din punct de vedere tehnologic si
rentabila economic. Este vorba de a repera acele aisberguri deja formate, care si-au inceput deriva
pe ocean, reperarea lor fiind posibila gratie satelitilor. S-a calculat ca din calota de gheata a
Antarcticii se desprind anual insule de gheata totalizand 600 km3, iar din calota de gheata a
Arcticii 470 km3. Ramane sa se rezolve problema remorcarii acestor uriase surse potentiale de apa
potabila, ceea ce este o sarcina dintre cele mai dificile, a carei rezolvare apartine viitorului.
Apele subterane, constituie rezerve apreciabile a caror exploatare este avantajoasa
datorita aproprierii de cele mai multe ori de zona in care este nevoie de ele, protectie fata de
poluare si evaporare, exploatarii esalonate si cu investitii mai mici decat cele necesare crearii de
rezervoare de suprafata. Pentru toate aceste motive utilizarea apelor subterane a crescut mult in
ultimele decenii, in Franta estimandu-se ca 60% din apele utilizate provin din panzele subterane si
numai 40% direct din cursurile de suprafata.Importanta apelor subterane este covarsitoare pentru
regiuni desertice cum sunt Sahara sau Kara-Kum. Pentru Sahara se estimeaza existenta unui bazin
artezian imens cu o suprafata de 600.000 km2 inclus in orizonturi de nisip pe o grosime de 500 m,
la adancimi ce variaza intre 75 m la El Golea si 1700 m langa Tonggourt. Volumul de apa al
bazinului a fost evaluat la 6*1013 m3 si este alimentat azi de ploile ce cad pe ansamblul suprafetei
bazinului.
POLUAREA APELOR
O problema importanta in legatura cu folosirea apelor o constituie lupta impotriva poluarii
lor. Utilizarea apei nu trebuie privita doar sub aspect cantitativ;ea este inseparabil legata si de cel
calitativ.Nici populatia si nici economia nu pot intrebuinta apele de calitate necorespunzatoare.De
aceea,o problema importanta pe plan mondial,la ordinea zilei, este lupta impotriva poluarii apelor.
Poluarea apelor curgatoare afecteaza canalele,fluviile si raurile pe cursul lor pana la
revarsarea in mari.Ea poate contamina si suprafete intinse de apa,cum sunt iazurile sau lacurile
artificiale.
Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in
apa.Oricum,exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma,sau titeiul si reziduurile
netratate care plutesc la suprafata.
Se poate monotoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si
aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare.
POLUAREA OCEANELOR
Batalia pentru pastrarea puritatii apelor intereseaza intreaga omenire. Sta in putinta
oamenilor de a veghea, ca marele izvor de viata de care dispun sa ramana intotdeauna curat.
In 2001 a fost aprobat un nou program PHARE cu o componenta ce vizeaza aplicarea
Directivei-cadru a UE privind apa la nivel de bazine pilot. Romania beneficiaza pe plan regional de
proiecte PHARE CBC in valoare de peste 17 milioane euro ce se desfasoara impreuna cu Ungaria si
Bulgaria, vizand ecologizarea Dunarii, prevenirea inundatiilor in bazinul raului Tisa si Barcau si
ecologizarea raului Tur. Importante acorduri internationale incheiate in ultimul deceniu avand drept
obiect Dunarea si Marea Neagra, la care Romania face parte, se dovedesc a fi factori de coeziune si
intelegere intre statele din regiunea noastra, dovedindu-se inca o data in plus ca problema apei in
lume este una de interes mondial si pentru care omenirea incepe sa caute si sa gaseasca solutii.