Genomica

n capitolele precedente am vazut ca structura, functionarea si reproducerea

organismelor vii se bazeaza pe instructaje de pe moleculele de ADN nuclear si
mitocondrial cu ajutorul unui limbaj scris reprezentat de codul genetic ce foloseste
drept litere bazele azotate ,si ale carui sintagme au fost numite gene
Am vazut modul cum sunt alcatuite genele individual,cum se reproduc si
cum se exprima prin proteinele specifice a caror sinteza o dicteaza,si am vazut ca
textele genetice ca orice text pot prezenta alteratii numite mutatii care confera
ntregului sistem al genelor o flexibilitate si chiar o dinamica ce poate fi pozitiva
sau negativa.
Totalitatea genelor dintr-o celula a fost numita n 1920 de botanistul german
Hans Winkler(1877-1945) genom. El cuprinde att genele care sunt transcrise si
traduse ct si cele ce nu codeaza nimic. n caz 12312j922m ul genomului nuclear
se ia n considerarea totalitate secventelor de nucleotide (sau perechi de baze)
doar de pe un singur set de cromozomi si nu a celor doua seturi ce caracterizeaza
zestrea cromozomiala diploida din celulele somatice.
Genomul uman cromozomial este ca o colectie de 5000 de carti fiecare de
300 de pagini continnd n total peste un bilion de cuvinte .Tot aceste urias volum
de informatii se afla nscris pe un set de 23 de molecule de ADN .Lungimea ADNului din setul de cromatide ale unei singure celule umane in interfaza are o lungime
de circa 1,8m cu un diametru nsa de numai circa 2,4 nm Acest genom dispune de
3200 Mb
Din acest imens material numai 1,5% reprezinta secventele ce codeaza
proteine (n special exoni).Ele sunt circa 20-25.000 La acestea se adauga genele
regulatoare, Aproape 97% din genom are functii necunoscute Printre acestea se
gasesc elemente repetive izolate,elemente repetitive grupate n tandemuri (sateliti,
minisateliti, microsateliti) .transpozomi de ambele clase si pseudogene
Toate aceste regiuni ce nu codeaza proteine si care nu au functii
regulatoare reprezinta o enigma fascinanta a geneticii moleculare. Aceste gene
numite de englezi "junk DNA"sunt n mare masura relicve ale evolutiei genomului.
E vorba de gene care cndva au fost functionale dar care n urma evolutiei si-au
pierdut rolul dar totusi s-au transmis din generatie n generatie. Ramne nsa

ntrebarea de ce acestea se pastreaza si nu se elimina dat fiind ca prezenta lor este

un balast spatial dar si energetic n cursul diviziunii celulare.
Unele din aceste secvente enigmatice par sa fie o rezerva ce poate fi utilizata
n anumite conditii;altele sunt un element stabilizator ele protejnd genele
operationale mai ales fata de traumatismele mecanice din cursul unor diviziuni
celulare(ca de ex din cursul procesului de crossing over);n fine unele din ele par a
avea functii importante n special de tip regulator dar care nca nu au fost descifrate
.Sunt cercetari care arata ca unele din ele intervin sa repare unele rupturi ale
lantului ADN. n ansamblu putem spune ca acest imens material este departe de a
fi un simplu material de umplutura sau numai ramasitele care au supravietuit
evolutiei. Oricum sunt un domeniu important de cercetare care ne va oferi n viitor
multe surprize
Toate genomele indivizilor unei specii sunt similare dar nu identice.
Diferentele ,care nu afecteaza mai mult de 0,1% din genom, explica diferentele
dintre indivizi. Aceste diferente pot fi doar nlocuirea unei perechi de nucleotide
dintr-o gena (single nucleotid polymorphisms - SNPs).O alta clasa de diferente este
constituita de variabilitatea numarul de copii ale diferitelor gene Variabilitatea
regiunilor repetitive este folosita - cum vom vedea - pentru stabilirea amprentei
genetice, De asemenea exista variatii individuale n ceea ce priveste amploarea
componentei heterocromatice a cromozomilor (care nsa contine foarte putine gene
functionale)
Unul din obiectivele geneticei a fost si este sa faca inventarul cromozomilor
si apoi hartile acestor cromozomi (pe care sunt marcate locurile diferitelor
caractere ereditare si ale genelor (mai ales ale celor responsabile de diferite
malformatii sau boli). Aceste harti la om se refera la cei 22 de cromozomi
autosomali si la cromozomii X si Y. Acesti cromozomi sunt de lungimi diferite si
au fost numerotati n ordinea descrescnda a lungimilor lor de la 1(cel mai lung)la
22 (de 10 ori mai scurt)
1) Primele harti - asa cum am mai spus - le datoram lui Morgan care a
cartografiat distantele dintre unele caractere ereditare urmarind efectele procesului
de crossing over asupra "lincajului" sau recombinarii acestora. Sunt harti genetice
2) A doua etapa a fost determinata - asa cum am mai amintit -de
descoperirea benzilor cromosomiale de catre T.O Caspersson (1910-1997)n 1997
care a permis ntocmirea hartilor cromozomiale citogenetice cu identificarea de
denumirea benzilor

Am vazut ca n profaza, orice cromozom este format din alipirea la nivelul

centromerului a doua cromatide surori,ceea ce i confera forma clasica de X cu
doua brate mici(desemnate cu "p" de la "petit")si doua brate lungi(desemnate cu
"q" de la "queue")fiecare din brate terminndu-se cu cte un telomer. Acesti
cromozomi cnd sunt colorati cu anumiti coloranti(un compus de
quinacrina,colorantul Giemsa dupa digerare cu tripsina etc.)prezinta o serie de
benzi transversale de grosimi si de intensitati diferite distribuite n lungul bratelor
cromozomilor. Exista si benzi mai putin evidente numite subbenzi Aceste benzi
sunt numerotate de la centromer catre telomer si formeaza un sistem de repere
(vizibile cu microscopul optic) n raport cu care se stabileste localizarea unei gene.

Benzi cromozomiale

Astfel o gena situata la nivelul celei de treia benzi, de pe bratul lung al cromozomului 12
se noteaza 12 q 3. .Simbolizarea 2 p 4, 3 reprezinta un loc asezat la nivelul benzii 4 si subbenzii
3 de pe cromozomul 2 .Telomerele (extremitatile cromozomilor)sunt notate ptel sau qtel(ex 12 p
tel = telomerul de pe ramura mica a cromosomului12) iar o localizare la nivelul centromerului
este notata cu c(d.ex c3 =centromerul cromozomului 3)

3) ntr-o cartografiere a genelor nu trebuie precizate numai benzile,ci si

genele. n legatura cu acestea s-a constituit un sistem de desemnare a lor prin
denumiri sau simboluri care sa fie univoce,universale si fara confuzii posibile.
Pentru aceasta exista un nomenclator universal si un set de reguli care stabilesc
modul cum se compun numele sau simbolurile respective. Exista si ghiduri pentru
diferitele specii Astfel exista un ghid pentru om (Way H si col.)Simbolurile
afectate cuprind doar litere mari latine si cifre arabe,si deriva din numele(englez)
descriptiv al genei,locului sau regiunii respective sau al sindromului pe care le
genereaza
De exemplu gena"insulin dependent diabetes mellitus 6" este simbolizata
IDM6;gena "lactat dehydrogenase "cu trei variante LDHA,LDHB si LDHC ;gena
sindromului" Allan-Hernon-Dudley Sydrome"AHDS s.a.m.d. Daca n numele
respective exista litere grecesti .in simbolul folosit se utilizeaza echivalentul latin
Astfel pentru "Galactosidase apha "avem GLA si pentru "Galactosidase beta"avem
GLB Toate aceste reguli permit ordonarea lor alfabetica riguroasa

Model de harta cromozomiala pe care sunt marcate unele gene

Pe unele harti cromozomiale se mentioneaza si numarul de baze din fiecare

fragment exprimat n megabaze

Harta unui cromozom cu genele respective si numarul de baze

Deosebitul interes suscitat de cercetarile de genetica moleculara au dus la

initierea programului de stabilire a genomului uman care sa cuprinda inventarul
tuturor genelor din cariotipul lui Homo sapiens sapiens. Terminarea primei etape a
acestui program a fost anuntata la 26 iunie 2000 de presedintele Bill Clinton si de
primul ministru Tony Blair. Cartografierea ultimului cromozom a fost terminata n
anul 2006 iar la 4 sept 2007 J.Craig Venter a anuntat terminarea inventarului
tuturor secventelor din cariotipul uman cuprinznd 6 bilioane de baze. Rezultatele
acestor cercetari sunt extraordinar de interesante si utile iar datele respective sunt
accesibile ele apartinnd patrimoniului stiintific
Cu titlul de curiozitate vom aminti ca genomul omului din Neanderthal difera de al nostru
doar cu 0,5% iar cel al cimpanzeului cu 1,23%

Biosinteza proteinelor

Stabilirea exhaustiva a genomului uman a fost un pas hotartor pentru a

cunoaste determinarea genetica. Ideea de baza a fost ca genomul dicteaza sinteza
proteinelor plastice dar mai ales a celor operationale,a enzimelor care sunt
responsabile de gestiunea formelor si functiilor organismelor vii Totusi trebuie sa
mentionam ca aceasta determinare nu este univoca deoarece sinteza proteinelor de
catre o secventa ADN se realizeaza cu variante mai ales n ceea ce priveste
organizarea spatiala a moleculelor respective. De aceea se ventileaza ideea initierii
unui program de inventariere a tuturor proteinelor umane(proteinomul)
Paralel se preconizeaza initierea unui program care sa determine diversitatea genomelor
umane care va avea o importanta deosebita antropologica si medicala,a unui inventar al
variatiilor genetice(variomul)si al tuturor structurilor celulare si subcelulare (citomul)

Evident ca se pune ntrebarea la ce foloseste imensul efort de inteligenta

munca si bani pe care l-a implicat descoperirea genomului uman si n paralel al
genomului altor specii.
n afara de importanta lui academica datele respective sunt foarte importante
n primul rnd pentru medicina caci vor permite realizarea de indiscutabile
progrese privind:diagnosticarea unor clase de boli(d,ex a celor heredo-familiare)
sau a predispozitiilor pentru anumite afectiuni;stabilirea riscurilor unor manifestari
patologice;creerea rationala a unor noi medicamente(n general va impune noi
directii farmacologiei ajungndu-se la o adevarata farmacologie genetica sau
farmacogenomica) si n fine realizarea unor terapii genice. De asemenea
cunoasterea mecanismelor biologice implicate n producerea unor boli(d.ex. unor

forme de cancer)va beneficia de pe urma imensei banci de date realizata prin

programul genomului uman
Genomul uman va permite noi studii n domeniul antropologiei,privind
diversitatea umana,evolutia si migratiile umane
O alta beneficiara va fi psihologia mai ales pentru studiul aptitudinilor,a
personalitatii si pentru consiliere
Identificarile umane,n justitie (ex. stabilirea paternitatii)si criminologie ( ex
identificarea vinovatului)vor profita si ele de pe urma acestui efort.
Pe lnga genomul cromozomial(nuclear)toate celulele eucariotelor
animale(inclusiv omul) mai dispun cum am mai spus e un genom mitocondrial
reprezentat de materialul genetic propriu acestor formatiuni subcelulare. Acest
material genetic serveste multiplicarii si functionarii mitocondriilor care se pare ca
sunt - potrivit teoriei endosimbiotice -paraziti ancestrali care s-au adaptat devenind
componente ale celulelor gazda animale (cum sunt cloroplastele la plante)
Esential este faptul ca genomull mitocondrial nu se transmite dect pe linie
feminina. Fiecare celula nu contine dect genomul mitocondrial din ovulul mamei
caci mitocondriile din spermatozoizi sunt distruse n momentul fecundarii
Genomul mitocondrial ca si cel al procariotelor este reprezentat de o singura
molecula de DNA care nsa este circulara. Aceasta molecula nu este ngramadita
ca cele de ADN nuclear n cromatide si nu este izolata de citoplasma printr-o
bariera cum este membrana nucleara

Are doar 16.569 de perechi de baze si dispune de gene ce codeaza 13

proteine,22 de molecule de ARN t si 2 de ARN r. Regiunile mute(introni,"junk
DNA") sunt extrem de reduse si genele repetitive sunt aproape absente O celula ou
contine 100.000 -1000.000 de molecule de ADN mitocondrial(ADN mt)
Cum vom vedea ,desi implicarea ADN mt n realizarea fenotipului uman
este foarte redusa,modificari ale acestui ADN pot genera unele boli foarte grave,e
drept si foarte rare
Aceste identificari se fac stabilindu-se amprenta genetica. Fiecare fiinta vie
este un unicat determinat de factorii genetici. Unicitatea aceasta se regaseste si la
nivelul genomului,caci fiecare fiinta vie are un genom propriu diferit de cel al altor
fiinte.
Acest aspect a fost exploatat pentru stabilirea identitatii pe baza unor
indicatori sau indici de recunoastere De asemenea, datorita modului cum se
transmite genomul, la nivelul lui se pot gasi indicatori care sa permita stabilirea
sau infirmarea unor legaturi de rudenie ntre doua exemplare diferite(d.ex stabilirea
paternitatii, unei filiatii oarecare sau apartenenta la o familie data)
Identificarea acestor indicatori sau indici de recunoastere sta la baza
realizarii amprentelor sau semnaturilor genetice
Indicatorii respectivi nu se gasesc la nivelul genelor ce codeaza proteine sau
a genelor regulatoare,ci la nivelul secventelor de baze inactive(junk ADN) si
repetitive. Unele din ele sunt secvente repetitive de baze grupate n tandemuri
scurte de circa 4 baze si sunt numite microsateliti(STR Short Tandem Repeats).
Altele sunt secvente repetitive de tandemuri lungi de 10-100 de baze numite
minisateliti(VNTR Variable Number Tandem Repeats)Toti acesti sateliti difera de
la individ la individ prin lungimile lor
Identificarea acestor variante si distributia lor este cheia de bolta a realizarii
amprentelor genetice pe care le datoram geneticianului englez sir Allec John
Jeffreys (n 1950)care a folosit-o prima oara n 1986 depistnd un violator dintr-o
grupa de 5000 de persoane

Tehnica obtinerii amprentei genetice

Stabilirea amprentei genetice este un proces laborios si costisitor desi

preturile substantelor necesare au scazut n ultima vreme .ADN-ul de cercetat este
supus unei fragmentari tintite cu ajutorul unor enzime speciale care elibereaza
fragmentele dorite de STR sateliti Aceste fragmente sunt de dimensiuni variabile
la fiecare individ in functie de numarul de repetitii a tandemurilor. iar aceasta
variabilitate difera de la individ la individ
Fiecare tara (sau laborator)utilizeaza un anumit set se microsateliti
Pentru a avea o cantitate suficienta, aceste fragmente sunt supuse unui
proces de multiplicare n lant ,cu ajutorul unei polimeraze (metoda PCR
"polymerase chain reaction")care sporeste fragmentele de ordinul miliardelor de
ori
Apoi fragmentele respective sunt supuse unei separari prin electroforeza pe
un gel sau capilara. Fragmentele se grupeaza pe suportul respectiv n functie de
lungimea lor si grupurile sunt diferite ca marime n functie de numarul
fragmentelor ce le contine fiecare din ele. Se obtine astfel o distributie
caracteristica pentru fiecare individ formata dintr-o coloana de liniute de grosimi

diferite fiecare liniuta corespunznd unei anumite grupe de microsateliti de aceeasi

lungim.
Pentru vizualizarea lor foitele cu aceste coloane sunt copiate pe o membrana de
nitroceluloza sau nilon .Pe aceasta membrana fragmentele respective se marcheaza radioactiv sau
fluorescent

Doua exemple de identificare a amprentelor genetice

Amprentele obtinute pot fi identificate prin comparare