Sergiu Celibidache

Date personale
Sergiu Celibidache

Născut	28 iunie/11 iulie 1912^[1] Roman, Roman, România^[3]
Decedat	13 august 1996 (84 de ani) Nemours^⁠(d), Île-de-France, Franța
Înmormântat	La Neuville-sur-Essonne
Copii	Serge Ioan Celibidache[*]
Cetățenie	România Germania
Ocupație	dirijor compozitor cadru didactic universitar[*]
Limbi vorbite	limba germană limba română^[4] limba franceză
Activitate
Gen muzical	muzică clasică
Instrument(e)	pian
Premii	Ehrenbürger von München[] (1992) Ordinul de Merit al Bavariei[] Verdienstorden des Landes Rheinland-Pfalz[] Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[] (1992) Premiul Muzical Léonie Sonning[] (1970) Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[] (1993) Berliner Kunstpreis[] (1955) Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[] (26 ianuarie 1995)^[2] Goldene Ehrenmünze der Landeshauptstadt München[*]
Modifică date / text

Sergiu Celibidache (n. 28 iunie/11 iulie 1912, Roman, Roman, România – d. 13 august 1996, Nemours^⁠(d), Île-de-France, Franța) a fost un dirijor și compozitor român, membru de onoare al Academiei Române.

Biografie

Sergiu Celibidache în 1966.

Bustul dirijorului în fața casei sale natale din Roman

Primii ani, educație

S-a născut la Roman.^[5] Tatăl, Demostene, de origine greacă (Celibidaki), născut în județul Covurlui (Galați), a fost ofițer de cavalerie, prefect al Iașului, și, începând cu 1922, ajutor de primar al aceluiași oraș, iar mama, Maria, născută Brăteanu, în Roman, a fost profesoară de chimie.^[6] La șase luni de la nașterea sa, familia Celibidache se mută la Iași. La vârsta de 4 ani, Sergiu Celibidache începe sa cânte la pian. A studiat matematica, filosofia și muzica în Iași, iar după despărțirea de familia sa își continuă studiile la București și Paris.^[5]

În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl și Heinz Tiessen (compoziție), Fritz Stein (arta dirijatului). În același timp audiază cursurile de filosofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) și Nicolai Hartmann (metafizică).

Filarmonica din Berlin

Abia sfârșite studiile, devine în 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, întrucât directorul acesteia, Wilhelm Furtwängler, fusese suspendat din funcție, fiind suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist. Până în 1952, când Furtwängler, reabilitat, redevine șef al orchestrei, Celibidache dirijează peste 400 concerte cu orchestra filarmonică din Berlin, impunându-se ca personalitate muzicală de o excepțională exigență artistică, totuși nu totdeauna comod ca stil de dirijare pentru componenții orchestrei dirijate. Suferă o mare deziluzie când aceștia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajan dirijor pe viață, ca succesor al lui Furtwängler. Nu a mai revenit la pupitrul Filarmonicii din Berlin decât peste 40 de ani, la invitația personală a lui Richard von Weizsäcker președintelui de atunci al Germaniei, ocazie cu care a dirijat Simfonia a 7-a a lui Anton Bruckner.

Varii pupitre și profesorat

Pentru un timp, nu mai are o funcție permanentă, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice din America de Sud și europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Națională din Paris (Franța), Orchestra Simfonică Radio din Stockholm (Suedia). Între 1960 și 1962 ține cursuri de perfecționare în arta dirijorală la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai târziu la Fontainebleau (Franța) și la München (Germania) pentru tineri dirijori selecționați cu multă severitate.

Filarmonica din München

În 1979 primește funcția de director muzical general al orașului München și de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.

Interpret al muzicii postromantice

Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii postromantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri.

Printre alte compoziții, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite.

Pentru activitatea sa artistică, Sergiu Celibidache a primit diverse distincții, printre care se pot menționa, cetățean de onoare al orașului München (1992), membru de onoare al Academiei Române (1992), doctor honoris causa al Universității din Iași (1992), Ordinul Maximillian pentru Știință și Artă (Germania, 1993).

Viață personală

Cu soția Ioana, o pictoriță română au avut un fiu, Serge Ioan Celibidachi (* 1968).

A murit la 14 august 1996, la reședința sa, o moară veche din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (la 100 de kilometri de Paris). A fost îngropat în micuțul cimitir din localitate.

In memoriam

În ziua împlinirii a o sută de ani de la nașterea muzicianului, în piața ce îi poartă numele, din municipiul Roman, a fost dezvelit un bust al său.

Cu această ocazie, Serge Ioan Celibidache, fiul dirijorului, a acceptat, în numele tatălui său, distincția de cetățean de onoare al Romanului, acordată postmortem^[7].

Filmul „Grădina lui Celibidache” este regizat de Serge Ioan Celibidache și îl prezintă pe artist în turneele și la repetițiile sale cu Filarmonica din München, al cărei dirijor permanent a fost.

Note

^ http://www.gandul.info/magazin/sergiu-celibidache-100-de-ani-de-la-nasterea-celebrului-dirijor-surpriza-google-9789257 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Journal officiel de la République française. Document administratif, accesat în 16 aprilie 2019
^ „Sergiu Celibidache”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 11 decembrie 2014
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ ^a ^b Fundatia Celibidache | Biografie
^ Biografie Sergiu Celibidache la muzicieni-in-arhive.ro
^ Sergiu Celibidache s-a intors acasa

Bibliografie

Sergiu Celibidache — Scrisori către Eugen Trancu-Iași editor Fabian Anton, editura Ararat, 1997, ISBN 973-9310-00-1
Celibidache, celălalt maestru de Klaus Umbach, traducere Sanda Munteanu, Editura Vivaldi, București, 1998, ISBN 973-9139-92-0
Sergiu, altfel... de Ioana Celibidache, traducere Sanda Munteanu, Do-minoR, Iasi, 2001, ISBN 973-85108-0-5
Sergiu Celibidache privit prin cortina de fier de Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu, Editura Ars Docendi, București, 2012, ISBN: 973-558-618-8
Despre fenomenologia muzicala. Editura Spandugino, București, 2012, ISBN-978-606-84010-5-8
Celibidache. Intalniri cu un om de exceptie. Texte reunite de Stéphane Mϋller si Patrick Lang, Editura Spandugino, București, 2012, ISBN-139786068401065
Celibidache și Furtwängler: marele conflict postbelic de la Filarmonica din Berlin de Klaus Lang, traducere Vlad Nicolau, Editura Humanitas, București, 2015, ISBN: 978-973-50-4878-5

Lectură suplimentară

Sergiu Celibidache privit prin cortina de fier, Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, Editura Ars Docendi, 2012 - recenzie1, recenzie2 Arhivat în 4 mai 2014, la Wayback Machine.

Legături externe

Sergiu Celibidache la AllMusic
de en fr Fundația „Sergiu Celibidache”
de Celibidache — Eine Annährung
de en Site dedicat lui Sergiu Celibidache
MUZICĂ. In Memoriam Sergiu Celibidache (1912-2012) - Două interviuri cu discipolii și urmașii săi: Raffaele NAPOLI si Rony ROGOFF, Victor Eskenasy, Observator cultural - numărul 632, iulie 2012
Sergiu Celibidache discography
A collection of anecdotes revealing Sergiu Celibidache's personality
Life After Death Reviews of posthumous Celibidache CD releases
Sergiu Celibidache Foundation website
František Sláma (musician) Archive Arhivat în 14 septembrie 2019, la Wayback Machine.. More on the history of the Czech Philharmonic between the 1940s and the 1980s: Conductors