Raționament deductiv
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Raționamentul deductiv este o operație a gândirii ordonate prin care se obține o judecată nouă numită concluzie din două judecăți anterioare dintre care prima este denumită premisă, iar a doua termen mediu pe baza raporturilor logice dintre ele.
Un exemplu al celui mai simplu raționament deductiv:
- Toți oamenii sunt muritori.
- Socrates este un om.
- Prin urmare, Socrate este muritor.
Separare-concluzii
modificareInferența în care una dintre premisele este o judecată de separare, iar cea de-a doua coincide cu unul dintre membrii judecății disjunctive (1) sau neagă totul cu excepția unui singur (2). În concluzie, toți membrii sunt respinși, cu excepția celor indicate în a doua condiție (1) sau a membrilor lipsă (2).
Forme ale modurilor corecte de separare și concluzii categorice
- Modul de aprobare-respingere (aici este necesară o hotărâre strict separativă). Aceasta este: prima premisă: fie A, fie B, sau C ..., a doua premisă: B; concluzie (concluzie): prin urmare, nu A, nu C ....
- Modul negativ de aprobare . Aceasta este: prima premisă: A sau B sau C ..., a doua premisă: nu A, nu C ...; concluzie (concluzie): prin urmare, B.
Vezi și
modificare- Silogismul
- Deducție
- Logică
- Raționament
- Raționament logic
- Subiect logic