Pierre-Narcisse Guérin

pictor francez
Pierre-Narcisse Guérin
Date personale
Născut[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[8] Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[9][4][10][11][12] Modificați la Wikidata
Roma, Statele Papale[13] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[14] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis ()[15]
Roma ()[15]
Napoli (aprilie 1804–iunie 1804)[15]
Napoli[15]
Paris ()[15]
Roma ()[15]
Napoli[15]
Paris ()[15]
Roma[15] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[16] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris, Academia Franceză din Roma[1]  Modificați la Wikidata
PregătireHugues Taraval[*][[Hugues Taraval (pictor francez)|​]], Nicolas Guy Brenet[*][[Nicolas Guy Brenet (pictor francez)|​]], Jean-Baptiste Regnault  Modificați la Wikidata
Profesor pentruAntoine-Julien Potier[*][[Antoine-Julien Potier (French artist, 1796-1865)|​]][2], Théodore Géricault, Édouard Cibot[*][[Édouard Cibot (pictor francez)|​]], Paul Huet[*][[Paul Huet (pictor francez)|​]], Guillaume Bodinier[*][[Guillaume Bodinier (pictor francez)|​]], Eugène Delacroix  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăneoclasicism  Modificați la Wikidata
Opere importanteThe Return of Marcus Sextus[*][[The Return of Marcus Sextus (pictură de Pierre-Narcisse Guérin)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiPrix de Rome  Modificați la Wikidata

Pierre-Narcisse Guérin (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Roma, Statele Papale) a fost un pictor francez născut la Paris.

Elev al lui Jean-Baptiste Regnault, a obținut unul dintre cele trei mari premii oferite în 1796, deoarece concursul nu mai avusese loc din 1793. În 1799, pictura sa Marcus Sextus (Luvru) a fost expusă la Salon și a trezit un entuziasm nebunesc. În parte, acest lucru s-a datorat subiectului – o victimă a proscrierii lui Sulla care se întoarce la Roma și își găsește soția moartă și casa îndoliată – în care s-a găsit o aluzie la frământările Revoluției Franceze.

 
Morpheus și Iris, Muzeul Ermitaj (1811)

Cu această ocazie, lui Guérin i s-au recunoscut public meritele de către președintele Institutului și a mers la Roma pentru a studia cu Joseph-Benoît Suvée⁠(d). În 1800, neputând rămâne la Roma din cauza sănătății sale, a plecat la Napoli, unde a pictat Păstorii din mormântul lui Amyntas. În 1802 Guérin a produs Phaedra și Hippolytus (Luvru); în 1810, după întoarcerea sa la Paris, a obținut din nou un mare succes cu Andromaca și Pirus (Luvru); iar în același an a mai expus Aurora și Cephalus (Muzeul Pușkin) și Bonaparte și rebelii din Cairo (Versailles). Aceste picturi se potriveau gustului popular al Primului Imperiu, fiind extrem de melodramatice și pompos demne.

Restaurația i-a adus lui Guérin noi onoruri; primise de la primul consul în 1803 crucea Legiunii de Onoare, iar în 1815 Ludovic al XVIII-lea l-a numit membru al Académie des Beaux-Arts⁠(d). Stilul său s-a schimbat pentru a se conforma cu gustul popular. În Enea relatându-i lui Dido căderea Troiei (Luvru), Guérin a adoptat un stil mai senzual, pitoresc.

 
Jeune fille en buste (1794), Luvru
 
Enea relatându-i lui Dido despre căderea Troiei, 1815.

Guérin a fost însărcinat să picteze pentru Madeleine o scenă din istoria Sfântului Ludovic, dar starea sa de sănătate l-a împiedicat să ducă la bun sfârșit ceea ce începuse, iar în 1822 a acceptat postul de director al Academiei Franceze din Roma, pe care îl refuzase în 1816. La întoarcerea la Paris în 1828, Guérin, care fusese numit anterior cavaler al ordinului Sf. Mihai, a fost înnobilat. A încercat acum să finalizeze Pirus și Priam, o lucrare pe care o începuse la Roma, dar în zadar; în cele din urmă, sănătatea sa s-a șubrezit și, în speranța îmbunătățirii, s-a întors în Italia cu Horace Vernet. La scurt timp după sosirea sa la Roma, baronul Guérin a murit, la 6 iulie 1833, și a fost înmormântat în biserica La Trinité de Monti⁠(d) alături de Claude Lorrain.

Un portret eroic al lui Guerin este expus în Bazilica Sanctuarului Național al Adormirii Maicii Domnului din Baltimore. Cadou al regelui Ludovic al XVIII-lea al Franței din 1821, acesta reprezintă Pogorârea de pe cruce.

Mulți artiști au studiat cu Guérin, printre ei Eugène Delacroix, Théodore Géricault, Ary⁠(d) și Hendrik Scheffer⁠(d).

Referințe

modificare
  1. ^ AGORHA, accesat în  
  2. ^ Livret historique des peintures, sculptures, dessins et estampes du musée de Valenciennes (PDF), p. 70 
  3. ^ https://runeberg.org/salmonsen/2/10/0377.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b Pierre Guérin, KulturNav, accesat în  
  5. ^ Pierre-Narcisse, Baron Guerin, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ Pierre(-Narcisse), Baron Guérin, Guérin, Pierre(-Narcisse), Baron[*][[Guérin, Pierre(-Narcisse), Baron (encyclopedia article)|​]] 
  7. ^ Pierre Narcisse Guerin (în franceză), Baza de date Léonore 
  8. ^ „Pierre-Narcisse Guérin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Pierre-Narcisse Guérin (în engleză), RKDartists 
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ Pierre Narcisse Guérin (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  12. ^ „Pierre-Narcisse Guérin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  13. ^ „Pierre-Narcisse Guérin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  14. ^ RKDartists, accesat în  
  15. ^ a b c d e f g h i RKDartists, accesat în  
  16. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Legături externe

modificare