Patrimoniul mondial UNESCO din România

articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia
Cultura României
Arte

Literatura
Filosofia
Muzica
Artele vizuale

Tradiții

Bucătăria
Folclorul
Cultura populară
Mitologia
Superstiții
Spiritualitatea

Artiști

Actori
Compozitori
Pictori
Poeți
Scriitori

Monumente

Castele
Muzee
Clădiri religioase
Patrimoniu UNESCO

Siturile Patrimoniului Mondial UNESCO sunt locuri de importanță pentru patrimoniul cultural sau natural, așa cum este descris în Convenția Patrimoniului Mondial, semnată în 1972.[1] Patrimoniul cultural este format din monumente (cum ar fi lucrări de arhitectură, sculpturi monumentale sau inscripții), grupuri de clădiri și situri (inclusiv situri arheologice). Caracteristicile naturale (constând în formațiuni fizice și biologice), formațiunile geologice și fiziografice (inclusiv habitatele speciilor de animale și plante amenințate) și siturile naturale care sunt importante din punct de vedere al științei, conservării sau frumuseții naturale sunt definite ca patrimoniu natural.[1] România a acceptat convenția pe 16 mai 1990, siturile ei devenind astfel eligibile pentru includerea în listă.[2]

Patrimoniul mondial UNESCO din România include în prezent în lista sa nouă situri culturale și două naturale.[3] Primul sit din România, Delta Dunării, a fost adăugat la cea de-a XV-a Sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial, desfășurat la Cartagina în 1990. Alte situri au fost adăugate în 1993 și 1999, iar unele dintre situri au fost ulterior extinse. Cel mai recent sit adăugat pe listă este Peisajul minier de la Roșia Montană, adăugat pe listă în 2021 și trecut imediat pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol din cauza planurilor de reluare a exploatării miniere. Situl Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei este împărțit cu alte 17 țări europene. De asemenea, lista indicativă a României cuprinde în 2024 17 situri, 13 culturale și 4 naturale.[2] România are în 2022 și 9 elemente pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial.[4]

Ziua de 16 noiembrie a fost declarată Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România prin Legea nr. 160/2013.[5]

Convenții

modificare

România s-a alăturat Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) pe 27 iulie 1956. Este un membru activ al tuturor celor șase convenții culturale UNESCO:[6][7]

Titlu Data/Locul adoptării Statut legal
Convenția pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat[8] 14 mai 1954
Haga
  Ratificare în 1957[9]
Convenția asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea și impiedicarea operațiunilor ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale[10] 14 noiembrie 1970
Paris
  Aderare în 1993[11]
Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural[1] 16 noiembrie 1972
Paris
  Acceptare în 1990[12]
Convenția asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic[13] 2 noiembrie 2001
Paris
  Acceptare în 2007[14]
Conventia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial[15] 17 octombrie 2003
Paris
  Acceptare în 2005[16]
Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiei culturale[17] 20 octombrie 2005
Paris
  Aderare în 2006[18]

România a desfășurat mandate de membru în Consiliul Consultativ Științific și Tehnic al Convenției UNESCO din 2001 privind protejarea patrimoniului cultural subacvativ, în Biroul Întâlnirii Statelor Părți la Convenția din 2001 asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic (2017–2021) și în Comitetul interguvernamental pentru promovarea reîntoarcerii bunurilor culturale în țările de origine sau restituirea lor în cazul dobândirii ilicite (ICPRCP). De asemenea, România participă, în calitate de observator, la toate reuniunile organismelor subsidiare ale UNESCO.[6]

Patrimoniu material

modificare

Lista Patrimoniului Mondial

modificare

UNESCO listează obiectivele după zece criterii; fiecare înscriere trebuie să întrunească cel puțin unul dintre criterii. Criteriile de la i la vi sunt culturale, în timp ce de la vii la x sunt naturale.[19] România are înscrise nouă obiective în Lista Patrimoniului Mondial, șapte culturale și două naturale.[2]

Nume: numele oficial atribuit de Comitetul Patrimoniului Mondial
Localizare: localitatea sau arealul în care se află obiectivul
Județ: județul în care se află obiectivul
Tip: tipul obiectivului (cultural sau natural) și criteriile după care a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial
An: anul înscrierii obiectivului în Lista Patrimoniului Mondial
Dosar: numărul dosarului sub care obiectivul a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial

     * Obiectiv transfrontalier

     † Obiectiv în pericol

Nume Imagine Localizare Județ Tip An Dosar Note
Delta Dunării   Tulcea Natural,
(vii), (x)
1991 588 Este inclusă și în Rețeaua Mondială a Rezervațiilor Biosferei⁠(en)[traduceți].[20]
Satele cu biserici fortificate din Transilvania   Biertan Sibiu Cultural,
(iv)
1993 596 Șapte obiective:

Biserica fortificată din Dârjiu a fost adăugată în 1999.

  Valea Viilor
  Prejmer Brașov
  Viscri
  Dârjiu Harghita
  Saschiz Mureș
  Câlnic Alba
Mănăstirea Horezu   Horezu Vâlcea Cultural,
(ii)
1993 597
Bisericile din Moldova   Arbore Suceava Cultural,
(i), (iv)
1993 598 Opt obiective:

Biserica Mănăstirii Sucevița a fost adăugată în 2010.[21]

  Mănăstirea Humorului
  Vatra Moldoviței
  Pătrăuți
  Probota
  Suceava
  Voroneț
  Sucevița
Centrul istoric al Sighișoarei   Sighișoara Mureș Cultural,
(iii), (iv)
1999 902
Bisericile de lemn din Maramureș   Bârsana Maramureș Cultural,
(iv)
1999 904 Opt obiective:
  Budești
  Desești
  Ieud
  Plopiș
  Poienile Izei
  Rogoz
  Șurdești
Cetățile dacice din Munții Orăștiei   Grădiștea de Munte Hunedoara Cultural,
(ii), (iii), (iv)
1999 906 Șase obiective:
  Costești
 
  Luncani
Bănița
  Căpâlna Alba
Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei*   Cheile Nerei-Beușnița Caraș-Severin Natural,
(ix)
2017 1133 12 obiective:

Obiectiv transfrontalier comun cu Albania, Austria, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Croația, Elveția, Franța, Germania, Italia, Macedonia de Nord, Polonia, Slovacia, Slovenia, Spania și Ucraina.

  Coronini-Bedina
Iauna-Craiova
Izvoarele Nerei
  Șinca Nouă Brașov
  Slătioara Suceava
  Masivul Cozia Vâlcea
Cheile Lotrișorului
Ciucevele Cernei Gorj
  Groșii Țibleșului Maramureș
  Strâmbu-Băiuț
Peisajul minier de la Roșia Montană   Roșia Montană Alba Cultural,
(ii), (iii), (iv)
2021 1552 Înscris concomitent în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol din cauza planurilor de a relua exploatarea minieră în zonă.[22]
Ansamblul monumental din Târgu Jiu   Târgu Jiu Gorj Cultural,
(i), (ii)
2024 1473
Frontierele Imperiului Roman – Dacia   Obiective multiple Cultural,
(ii), (iii), (iv)
2024 1718 Cca. 70 de castre, 50 de mici fortificații și 150 de turnuri în județele Alba, Arad, Argeș, Bistrița-Năsăud, Brașov, Caraș-Severin, Cluj, Covasna, Dolj, Harghita, Hunedoara, Mehedinți, Mureș, Olt, Sălaj, Teleorman, Timiș și Vâlcea[23]

Listă indicativă

modificare

Pe lângă obiectivele înscrise în Lista Patrimoniului Mondial (LPM), statele membre pot păstra o listă de obiective indicative pe care le consideră potrivite pentru o viitoare nominalizare. Nominalizările pentru LPM sunt acceptate doar dacă obiectivul respectiv a fost înscris într-o listă indicativă.[24] Prin urmare, fiecare stat trebuie să transmită lista indicativă actualizată cu un an înainte de orice propunere de înscriere în LPM. De asemenea, toate statele membre sunt încurajate să revizuiască propria listă indicativă cel puțin o dată la 10 ani.[25] Lista indicativă a României este cea transmisă Centrului Patrimoniului Mondial⁠(en)[traduceți] în 1991 și conține informații succinte despre fiecare poziție. În ultimii 29 de ani lista indicativă a României nu a fost revizuită pe fond, în ansamblul său, ci a fost doar completată în 2004, 2012 și 2020.[25]

Nume Imagine Localizare Județ Tip An Dosar Note
Mănăstirea Neamț   Mânăstirea Neamț Neamț Cultural,
(i), (ii), (iv)
1991 544
Bisericile bizantine și postbizantine de la Curtea de Argeș   Curtea de Argeș Argeș Cultural,
(i), (ii), (iv)
1991 545
Ansamblul rupestru de la Murfatlar   Murfatlar Constanța Cultural 1991 549
Biserica „Trei Ierarhi” din Iași   Iași Iași Cultural,
(i), (iv)
1991 551
Culele din Oltenia Brabova Dolj Cultural,
(iv), (v)
1991 552 Șase obiective:[26]
  Curtișoara Gorj
Groșerea
Șiacu
  Măldărești Vâlcea
 
Biserica din Densuș   Densuș Hunedoara Cultural,
(i), (iv)
1991 553
Centrul istoric al Albei Iulia   Alba Iulia Alba Cultural,
(iv), (v), (vi)
1991 555
Masivul Retezat   Hunedoara Natural 1991 557
Pietrosul Rodnei   Maramureș Natural 1991 558 Este inclus deja în Rețeaua Mondială a Rezervațiilor Biosferei⁠(en)[traduceți] din 1979.[20]
Situl paleontologic de la Sânpetru   Sânpetru Hunedoara Natural 1991 559
Codrul secular de la Slătioara Suceava Natural 1991 560
Centrul istoric al Sibiului și ansamblul său de piețe   Sibiu Sibiu Cultural,
(ii), (iii), (iv), (v)
2004 1929
Satele vechi Hollókő și Rimetea și împrejurimile lor*   Rimetea Alba Cultural,
(v)
2012 5683 Aceasta este o extindere propusă a sitului Satul vechi Hollókő și împrejurimile sale, înscris în Lista Patrimoniului Mondial în 1987.
Frontierele Imperiului Roman – limesul dunărean*   Obiective multiple Cultural,
(ii), (iii), (iv)
2020 6446 Sit transfrontalier, propus împreună cu Bulgaria, Croația și Serbia. Situl românesc cuprinde 49 de obiective în județele Caraș-Severin, Constanța, Galați, Mehedinți, Olt și Tulcea.
Foste închisori comuniste din România[27]   Fortul 13 Jilava Ilfov Cultural,
(vi)
2024 6760 Fortul nr. 13 Jilava, Închisoarea de la Râmnicu Sărat, Închisoarea Pitești, Fostul Penitenciar de la Făgăraș și Fostul Penitenciar de la Sighetul Marmației[27]
  Închisoarea de la Râmnicu Sărat Buzău
  Închisoarea Pitești Argeș
  Fostul Penitenciar de la Făgăraș Brașov
  Fostul Penitenciar de la Sighetul Marmației Maramureș
Peștera Movile[27] Peștera Movile Constanța Natural,
(viii), (ix), (x)
2024 6761
Ctitorii domnești din Țara Românească și Moldova[27]   Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași Iași Cultural,
(i), (ii)
2024 6763 Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași și Biserica episcopală „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii Argeșului din Curtea de Argeș[27]
  Biserica episcopală „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii Argeșului din Curtea de Argeș Argeș
Reședințe Regale din Sinaia[27]   Castelul Peleș Prahova Cultural,
(i), (ii)
2024 6763 Ansamblul de la Sinaia - în special castelele Peleș și Pelișor și grădinile care le înconjoară[27]
  Castelul Pelișor

Patrimoniu imaterial

modificare

Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a fost creată în 2008 și a fost rezultatul Convenției pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, semnată la Paris la 17 octombrie 2003.[6] România este prezentă cu 9 elemente:[4]

Element Imagine An Zonă etnografică Note
Ritualul Călușului   2008 Olt
Doina 2009
Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu   2012 Horezu
Colindatul de ceată bărbătească*   2013 Element comun cu Republica Moldova
Jocul fecioresc 2015 Transilvania
Tehnici tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova*   2016 Element comun cu Republica Moldova
Mărțișorul – practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie*   2017 Element comun cu Bulgaria, Macedonia de Nord și Republica Moldova
Arta cămășii cu altiță 2022 Element comun cu Republica Moldova
Tradițiile de creștere a cailor lipițani 2022 Element comun cu Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, Slovacia, Slovenia și Ungaria

Patrimoniu digital

modificare
O hartă a Deltei Dunării din 1887. Lucrare realizată de inginerii civili Charles Hartley și Charles Kühl
Harta Novorusiei din albumul de călătorie al lui Anatoli Demidov⁠(en)[traduceți] (1855). Cu maro sunt evidențiate Țările Dunărene.

Patrimoniul digital reprezintă totalitatea materialelor informatice, de valoare durabilă, care necesită a fi conservate pentru generațiile viitoare. Acestea necesită metode active de prezervare. Principalul proiect care sprijină listarea Patrimoniului Digital UNESCO este Biblioteca Digitală Mondială (World Digital Library – WDL). Materialele sunt accesate gratuit și traduse în șapte limbi (engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză, portugheză și rusă). Biblioteca Digitală Mondială furnizează documente fundamentale, precum manuscrise, hărți, cărți rare, filme, gravuri, fotografii sau înregistrări sonore rare. Site-ul bibliotecii este găzduit de Biblioteca Congresului American.[28]

Pe site-ul WDL figurează două materiale despre România:

  • hărțile Deltei Dunării (documentul datează din 1887 și este redactat în limba franceză);[29]
  • albumul de călătorie Prin sudul Rusiei, Crimeea, via Ungaria, Valahia și Moldova, o descriere a expediției întreprinse în 1837 de industriașul și filantropul rus Anatoli Demidov⁠(en)[traduceți] în sud-estul Europei.[30]

Patrimoniu tehnic

modificare
 
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale din cadrul Complexului Național Muzeal „Astra”

UNESCO a instituit, în anul 2008, Premiul pentru Patrimoniul Tehnic Preindustrial, pe care l-a acordat muzeului „Astra” din Sibiu, ca recunoaștere a performanțelor acestei instituții (pentru valoarea patrimoniului expus și cercetarea științifică).[28] Recunoașterea internațională a venit după ce, în anul 2006, Comisia Națională a României pentru UNESCO a acordat aceluiași muzeu Premiul pentru Patrimoniul Tehnic „Dumbrava Sibiului”.[31]

Lectură suplimentară

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ a b c „Convention Concerning the Protection of the World Cultural and Natural Heritage”. UNESCO World Heritage Centre (în engleză). 
  2. ^ a b c „Romania”. UNESCO World Heritage Centre (în engleză). 
  3. ^ Romania, UNESCO, 2024
  4. ^ a b „Romania and the 2003 Convention”. Intangible Cultural Heritage (în engleză). UNESCO. 
  5. ^ „Lege nr. 160 din 15 mai 2013”. Camera Deputaților. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b c „UNESCO”. Ministerul Culturii. 
  7. ^ „Convenții UNESCO ratificate de România”. Comisia Națională a României pentru UNESCO. 
  8. ^ „The 1954 Hague Convention for the Protection of Cultural Property in the Event of Armed Conflict and its two (1954 and 1999) Protocols”. UNESCO Digital Library (în engleză). 
  9. ^ „Decretul nr. 605/1957 privind ratificarea Convenției pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat și aderarea la Protocolul acestei convenții, încheiate la Haga la 14 mai 1954”. Lege5. 
  10. ^ „Convention on the Means of Prohibiting and Preventing the Illicit Import, Export and Transfer of Ownership of Cultural Property 1970”. UNESCO (în engleză). 
  11. ^ „Lege nr. 79 din 11 noiembrie 1993”. Portal Legislativ. 
  12. ^ „Decret nr. 187 din 30 martie 1990”. Portal Legislativ. 
  13. ^ „Convention on the Protection of the Underwater Cultural Heritage”. UNESCO Digital Library (în engleză). 
  14. ^ „Lege nr. 99 din 16 aprilie 2007”. Portal Legislativ. 
  15. ^ „Text of the Convention for the Safeguarding of the Intangible Cultural Heritage”. Intangible Cultural Heritage (în engleză). UNESCO. 
  16. ^ „Lege nr. 410 din 29 decembrie 2005”. Portal Legislativ. 
  17. ^ „Convention on the Protection and Promotion of the Diversity of Cultural Expressions 2005”. UNESCO (în engleză). 
  18. ^ „Lege nr. 248 din 22 iunie 2006”. Camera Deputaților. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „The Criteria for Selection”. UNESCO World Heritage Centre (în engleză). 
  20. ^ a b „Biosphere reserves in Europe & North America”. UNESCO (în engleză). 
  21. ^ „UNESCO expands seven existing World Heritage sites”. UN News (în engleză). . 
  22. ^ „Cultural sites in Africa, Arab Region, Asia, Europe, and Latin America inscribed on UNESCO's World Heritage List”. UNESCO World Heritage Centre (în engleză). . 
  23. ^ „Despre proiect”. Limes. 
  24. ^ „Tentative Lists”. UNESCO World Heritage Centre (în engleză). 
  25. ^ a b „Lista Indicativă UNESCO”. Institutul Național al Patrimoniului. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ „Lista indicativă a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO” (PDF). Secretariatul General al Guvernului. 
  27. ^ a b c d e f g Lista Indicativă a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO s-a îmbogățit cu noi poziții, Comisia Națională a României pentru UNESCU, 29 iulie 2024
  28. ^ a b „Patrimoniu universal și prezențe românești pe listele Patrimoniului mondial”. Ministerul Afacerilor Externe. 
  29. ^ „Cartes du delta du Danube et plans comparatifs de l'embouchure et des sections fluviales du bras de Soulina indiquant les derniers travaux qui y ont été exécutés”. Library of Congress (în franceză). 
  30. ^ „Voyage dans la Russie méridionale et la Crimée, par la Hongrie, la Valachie et la Moldavie éxécuté en 1837 par Mr. Anatole de Demidoff”. Library of Congress (în franceză). 
  31. ^ Bucur, Corneliu Ioan (). Patrimoniul tehnic tradițional (preindustrial) din România: categorii, tipologii, structuri social-istorice. Sibiu: Astra Museum. ISBN 978-973-8993-19-8. 

Vezi și

modificare


  Această listă este o listă de calitate, adică printre cele mai bune liste produse de comunitatea Wikipedia. Orice modificare ce nu îi compromite acest statut este binevenită.