Dimitrie Dobrescu

politician român, primar al Bucureștiului (1911–1912)
Dimitrie Dobrescu
Date personale
Născut1852 Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Principatele Unite
 Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiejudecător
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Conservator  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Paris

Dimitrie Dobrescu (n. 1852 – d. , București, România) a fost un om politic român.

Biografie

modificare

După ce a studiat dreptul la Universitatea din Paris, s-a întors în România și a intrat în magistratură, devenind supleant și apoi judecător la Tribunalul județului Ilfov în 17 octombrie 1883. După ce a intrat în Partidul Conservator (PC), a fost numit director (secretar general) al Domeniilor statului la 1 aprilie 1884, secretar general al Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor (23 martie 1888 – 11 noiembrie 1889). După o pauză politică în care a fost consilier la Curtea de Apel București (ales la 27 august 1890), Dobrescu a redevenit secretar general al Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor (28 noiembrie 1890 – 4 martie 1891 și 19 decembrie 1891 – octombrie 1895), după care a condus Biroul de Taxe din Ministerul Finanțelor.[2]

În 1891, Dobrescu i-a urmat pe disidenții conservatori ai aripii junimiste în noul Partid Constituțional, semnând actul de constituire al acestui partid în 1 mai 1891, dar revenind în Partidul Conservator după fuziunea organizațiilor politice conservatoare. Ales deputat în 1911, a devenit senator în anul următor. Concomitent, din martie 1911 până în octombrie 1912, el a fost prefect al Poliției Capitalei și primar al Bucureștiului. A îndeplinit apoi funcțiile de director general în Direcțiunea timbrului și contenciosului din Ministerul de Finanțe și de ministru al justiției (6 martie – 4 iunie 1918) în guvernul condus de Alexandru Marghiloman. Imediat după aceea, el a devenit președinte al Senatului (4 iunie – 5 noiembrie 1918). La 1 aprilie 1925 a fost numit consilier la Curtea de Conturi.[2]

  1. ^ Înmormântarea lui Dimitrie Dobrescu, Universul, , p. 5, accesat în  
  2. ^ a b Dinu C. Giurescu, Dicționar biografic de istorie a României, p. 176. București: Editura Meronia, 2008. ISBN: 978-973-7839-39-8