Scânteile Atlantei
4/5
()
Informații despre cartea electronică
Atlanta, mistuită de febra drogurilor. În dedesubturile ei, tensiunea este pe cale să erupă într-o furtună de proporții apocaliptice. Orașul, însă, are alte planuri, croind sorțile tragice a trei personaje. Deznodământul este mereu același.
"Prea obosit să fugă de monstrul de metal care îl urmărea necruțător prin acest labirint străin. Țipând și pufăind, maxilare de foc, sute de ochi înflăcărați, sărea pe domul de stele ca apoi să plonjeze înapoi spre orașul abandonat, ruginind tot ce atingea cu membrele sale chilopode ascuțite. Cum ar putea să scape de acest demon omniprezent?"
Visele unui trecut pierdut, un tânăr pus pe fugă, un bărbat care încearcă să repare propriile greșeli. Destine se întrețes în trei povești năucitoare ce gravitează în jurul unui singur factor distructiv, toate converg într-un moment conclusiv. Ei sunt scântei căzute dintr-un foc grozav; unele se sting, unele crează conflagrații, iar Atlanta arde în jurul lor.
Laurentiu M. Badea
Laurențiu M. Badea s-a născut în faimosul an 1984 și a crescut într-un sătuc modest din inima Mehedințiului. A crescut printre cărți ponosite și salvate de la distrugere de către părinții săi, învățând să iubească literatura variată a vechii Biblioteci Pentru Toți, dar și scrieri moderne, obținute în special la premii școlare. În adolescență, și-a așternut gândurile în proză și poezie, dar nu a avut inspirația să urmeze chemarea literelor. În schimb, după terminarea liceului, a continuat studiile informatice, terminând apoi și un master în fizică, fără să lucreze apoi în aceste domenii. S-a angajat, însă, pe traiectoria pasiunilor în grafică și editare, colaborând din 2015 cu revista Cronica Studentului a FEAA Craiova și din 2018 cu ONG-ul Building Hopes, destinat educației non-formale, devotând timpul dintre comisioane și alte proiecte pentru a scrie. A început cu un blog personal în limba engleză, discutând teme legate de entertainment și postând idei de scenarii pentru film. Cu timpul, s-au adunat multe schițe extrase din imaginația neistovită. Pasionat de H. P. Lovecraft în mod deosebit, a început cu povești scurte, confortabile, dar cu genuri diverse și subiecte complexe. Prima poveste, Rămășițe, publicată într-o revistă de literatură SF și horror, a fost scrisă într-o perioadă foarte dificilă pentru autor. Apoi, au urmat altele, denumite "povești experimentale", scrise alternativ în limba engleză și română, publicate gratuit pe numeroase platforme online. Debutul printat a fost cu povestea Scânteile Atlantei, ediție bilingvă a unui thriller tensionant. Pokohan este ambiția autorului de a traversa limitele culturii și de a capta genul Fantasy prin ochi străini, dar nu fără cercetări minuțioase și aprofundări neobosite în miturile și legendele japoneze.
Legat de Scânteile Atlantei
Cărți electronice asociate
Misterul fetei de zapada Evaluare: 4 din 5 stele4/5Casa papusilor Evaluare: 5 din 5 stele5/5Partea de nord a inimii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Câmpul cu iarbă neagră Evaluare: 5 din 5 stele5/5Cercul Evaluare: 4 din 5 stele4/5Monstru: Inspirat din fapte reale Evaluare: 5 din 5 stele5/5Flori deasupra infernului Evaluare: 5 din 5 stele5/5Night School Evaluare: 5 din 5 stele5/5Fata care s-a jucat cu focul Millennium 2 Evaluare: 5 din 5 stele5/5Fata cu un ceas in loc de inima Evaluare: 4 din 5 stele4/5Libraria de investigatii magice Evaluare: 4 din 5 stele4/5O viata regasita Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ochii din Umbra unui Asasin Evaluare: 5 din 5 stele5/5Crăciunul lui McNamara: O Povestire Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriUn Imigrant: Roman Politist Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriFamilia nepotrivita Evaluare: 4 din 5 stele4/5Moartea doamnei Westaway Evaluare: 5 din 5 stele5/5Si daca e adevarat Evaluare: 5 din 5 stele5/5Cercul secret. Cartea a treia - Puterea Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ghici care-i mincinosul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Sfarsitul partidei Evaluare: 4 din 5 stele4/5Succubus Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriSemne Evaluare: 4 din 5 stele4/5Silueta de pe scara Evaluare: 4 din 5 stele4/5Vanator de noapte Evaluare: 5 din 5 stele5/5Cutia din padure Evaluare: 4 din 5 stele4/5Prieten imaginar Evaluare: 4 din 5 stele4/5Dispariția Evaluare: 5 din 5 stele5/5Sally Jones - Maimuța criminalului Evaluare: 5 din 5 stele5/5Dragoste şi mister la Barcelona Evaluare: 3 din 5 stele3/5
Thrillere pentru dvs.
Minciuna lui Michelangelo. Catedrala în flăcări Evaluare: 5 din 5 stele5/5Pacienta Tăcută Evaluare: 5 din 5 stele5/5Camerista Evaluare: 5 din 5 stele5/5Soția dintre noi Evaluare: 4 din 5 stele4/5Biblia pierdută Evaluare: 5 din 5 stele5/5Apotecara pierdută Evaluare: 4 din 5 stele4/5Fecioarele Evaluare: 5 din 5 stele5/5Testamentul lui Abraham Evaluare: 5 din 5 stele5/5Piatra, hartie, foarfeca Evaluare: 4 din 5 stele4/5Apă proaspătă pentru flori Evaluare: 5 din 5 stele5/56 povești cu draci Evaluare: 3 din 5 stele3/5Casa de la malul mării Evaluare: 4 din 5 stele4/5Pacientul Evaluare: 4 din 5 stele4/5Ultima Noapte la Auschwitz Evaluare: 5 din 5 stele5/5Vecinul Evaluare: 4 din 5 stele4/5Femeia de la fereastră Evaluare: 5 din 5 stele5/5Portocala sangerie Evaluare: 4 din 5 stele4/5Secrete intunecate Evaluare: 5 din 5 stele5/5Noaptea in care a disparut Evaluare: 5 din 5 stele5/5Mașina Ernetti Evaluare: 5 din 5 stele5/5Sfinxul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Unul dintre noi urmează Evaluare: 5 din 5 stele5/5Nouasprezece minute Evaluare: 5 din 5 stele5/5Dacă ar fi știut (Aventurile lui Kate Wise—Cartea Întâi) Evaluare: 4 din 5 stele4/5Fata cu un ceas in loc de inima Evaluare: 4 din 5 stele4/5Fetița pierdută Evaluare: 5 din 5 stele5/5Minciuni mortale Evaluare: 4 din 5 stele4/5Codul Jefferson Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ancheta Evaluare: 4 din 5 stele4/5Jocuri De Oglinzi (Hercule Poirot) Evaluare: 5 din 5 stele5/5
Recenzii pentru Scânteile Atlantei
4 evaluări1 recenzie
- Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ador povestea asta! Merita citita, are niste intorsaturi foarte interesante!
mai multe {count} persoane au considerat acest lucru util
Previzualizare carte
Scânteile Atlantei - Laurentiu M. Badea
I
Fiica
Se trezi în căldura soarelui matinal, simțind miros de plăcintă de mere și scorțișoară tocmai din bucătărie. Ursuleț era ferm ghemuit în îmbrățișarea ei, ca întotdeauna, dar îl simțea diferit cumva. „Ei bine, se gândi ea, „e doar o jucărie de pluș
și ignoră orice amănunte îi frământau subconștientul în legătură cu el. Când, în sfârșit, decise să se ridice din pat, picioarele îi căzură amorțite pe podea, însă era o amorțire minunată ce-i da senzația că plutește deasupra covorului pufos și viu colorat. Dormitorul ei micuț părea chiar mai mic decât de obicei, dar toate acestea radiau un sentiment plăcut asupra ei, ca și ziua însorită de afară. Atât de luminos era, încât nu putea zări nimic dincolo de fereastră, însă camera ei era inundată cu lumină gălbuie, cețoasă, în timp ce frunze umbroase dansau pe pereții de lângă ușă. Câteva fire de praf ce pluteau în razele soarelui o provocau să strănute, dar nu reușea, indiferent cât de mult ar fi încercat. Era mult trecut de sezonul alergiilor, nu? Ar trebui să fie vară, poate iulie sau august. Nu își putea da seama și nici nu avea timp să caute un calendar. Plăcinta dulce aștepta să fie mâncată, iar ea tânjea după îmbrățișarea mamei.
În timp ce cobora, pașii nu aveau greutate sub picioarele ei. Nici măcar nu simțea că fuge pe scări. Pereții erau încă acolo, rezistând în locul lor, acoperiți de tapet albastru și alb, cu textura pe care o îndrăgea atât de mult. Își lipi obrazul de perete și ascultă liniștea confortabilă, apoi sări jos pe podea ținându-se de balustrada din lemn. Închise ochii și zâmbi, dansând până în sufragerie. „Acolo se pune pomul de Crăciun, arătă locul de lângă șemineu, să știe și Ursuleț, „iar acolo stă tatăl meu când privește la TV.
Canapeaua era veche și ușor murdară, dar nu se puteau despărți de ea niciodată. Ea înțelegea, fiindcă simțea la fel față de Ursuleț. Moș Crăciun l-a așezat într-o cutie elegantă pe care ea a deschis-o într-o dimineață de Crăciun. Știa că nu există niciun Moș Crăciun, dar nu conta. „Sunt fericită," spuse în timp ce îl aruncă pe Ursuleț în aer și făcu piruete cu el. Învârtitul o amețea, astfel că se opri să-și amintească ce voia să facă acolo. Poate o cană cu ciocolată caldă și puțină plăcintă aveau să îi stăpânească agitația.
Picioarele îi erau grele acum, mergând spre bucătărie. Își strigă mama, dar nimeni nu îi întoarse un răspuns. Încet, mâinile ei împinseră ușa încăpățânată, sperând să găsească un chip iubitor de cealaltă parte. De îndată ce ușa cedă, se împiedică în bucătărie, găsind doar sumbrul întuneric. Draperiile fuseseră trase, dar lumina era prea timidă să pătrundă înăuntru. Masa era goală, iar mirosul de plăcintă dispăruse. „Mamă! strigă, dar liniștea persistă, oricât ar fi așteptat. „Poate a plecat afară,
își spuse singură. Nici un bilețel lăsat pe frigider, unde ar fi fost de obicei. Trase două scaune de sub masă. Scârțâitul lor pe podeaua tare a bucătăriei răsună în fiecare ungher al casei goale. Fetița se așeză pe un scaun, odihnindu-se gânditoare cu brațele încrucișate pe masă, privindu-l profund pe Ursuleț, așezat strâmb lângă ea. Să fi trecut ore. Nu a fost mic dejun, nici prânz. Stomacul îi chiorăia zgomotos, astfel că decise să plece. Ușa de la intrare fusese lăsată întredeschisă, iar suflul vântului o deschidea larg. Soarele dispăruse, nori de furtună alunecau pe cer, în timp ce vântul devenise săgetător de rece. Îi era frică să hoinărească în furtuna ce se apropia, însă casa pe care o știa cândva se prăbuși în urma ei până ce nu mai rămase nimic la care să se întoarcă. Se îmbrățișă zgribulită și merse singură pe străzile aspre și străine, ținându-l strâns pe Ursuleț. Vecinătatea părea familiară, ca o amintire îndepărtată care nu mai este întocmai clară. Era un vid pustiu, nici un suflet în zare. Fiecare casă șubredă și fiecare gard de lemn erau mânjite cu o vopsea roșie aprinsă și scrieri care avertizau despre un anume Sam.
„Sam e necaz" era sculptat în ușa înlănțuită a unui garaj.
„Vai de Sam" era pictat pe clădirea unui vecin, în cealaltă parte a străzii.
„Fugi departe și „Sam ucide
era mâzgălit pe un gard și pe casa de lângă el, cu litere negre ca smoala.
Pe măsură ce înainta către parc, unde obișnuia să meargă cu părinții ei, puteau fi citite o mulțime de astfel de mesaje scrise chiar și pe pavaj. Toate acestea erau peste puterea de înțelegere a fetiței, însă nu reușea să scape de sentimentul că ar fi vina ei, cumva. Trebuia să continue cu străduință, oriunde ar fi călăuzit-o acest drum. Poate răspunsul se găsea la destinație, împreună cu zâmbetul uitat acasă. Poate găsea doar colb. Poate că la capătul acestui drum nu era nimic altceva decât țărâna unui cadavru vechi, putrezit.
Apoi, văzu o ființă vie șontâcăind alăturea zidului înalt al parcului, așadar alergă cât putu de repede, cu Ursuleț fluturând lângă ea. Apropiindu-se, chipul familiar al doamnei Almisser