Descoperiți milioane de cărți electronice, cărți audio și multe altele cu o perioadă de probă gratuită

Doar $9.99/lună după perioada de probă. Puteți anula oricând.

Exilul
Exilul
Exilul
Cărți electronice100 pagini31 minute

Exilul

Evaluare: 0 din 5 stele

()

Citiți previzualizarea

Informații despre cartea electronică

„Elanul justițiar, susținut de un acut simț al realității și de ofertele cu valențe protestatare ale propriei experiențe de viață, se împletește cu aspectele ce beneficiază de grația imaginației și a unei sensibilități care-i permite să ridice realitatea obiectivă la rangul de suprarealitate lirică.

Tematica textelor lui Nicolae Sirius din prezenta antologie implică propulsarea biograficului pe orbita poeziei vizionare, pe portativul unei abile și cuceritoare glisări a mesajului de la particular la general. De la concret la abstract.

Simplitatea limbajului, acuratețea scriiturii, originalitatea problematicii, a scenariilor lirice și a imaginarului înalță poezia «absentului» Nicolae Sirius în prim-planul fenomenului liric al nostru de azi.“ – Mircea Bârsilă

LimbăRomână
EditorAdenium
Data lansării14 iun. 2016
ISBN9789738097803
Exilul

Legat de Exilul

Cărți electronice asociate

Poezie pentru dvs.

Vedeți mai mult

Recenzii pentru Exilul

Evaluare: 0 din 5 stele
0 evaluări

0 evaluări0 recenzii

Ce părere aveți?

Apăsați pentru evaluare

Recenzia trebuie să aibă cel puțin 10 cuvinte

    Previzualizare carte

    Exilul - Sirius Nicolae

    Exilul

    Popas nocturn în singurătate

    Vine încet, dar nu-i văd fața…

    Doar evantaiul nopții îl simt

    cum se mișcă, încet.

    Și totuși ea este… E destul de aproape.

    Îmi șoptește ceva

    deși nu are de unde să știe că nu înțeleg.

    …Și iar se retrage în umbra castanilor

    de peste râu… și iarăși apare

    de parcă iubita-mi de odinioară

    ar fi.

    Și cântec duios începe iarba…

    Și-n valuri ușoare

    cu sunet de mare

    de marginea drumului

    vântul

    se sparge.

    Se poate să fie doar înserarea,

    îmi spun.

    Înserarea în chip de fată

    a mai venit o dată… încercând loc

    să-și facă în sufletul meu.

    Dar pe-atunci ce tăcută a fost

    iarba… Ce departe de mine, întristat

    a plecat vântul.

    Om singuratic

    Amurgul se vedea tot mai clar

    ieșind din casele în care doar intrase…

    de parcă ar fi fost

    imaginea cuiva

    din oglindă spre el întorcându-se.

    Și tu în spatele acelui amurg –

    om singuratic

    purtând în mână un plug enorm.

    Aici se odihnește,-mi spuneai,

    primul locuitor al acestui ținut

    aici lianele visului… aici rădăcinile…

    aici s-a compus marea simfonie a timpului –

    aici se încheie marele drum al exilului…

    Și cu un zâmbet pe buze ce-ar fi vrut

    să fie un cuvânt

    din nou ai început să ari…

    lăsând brazdele sa cadă

    prin aerul rece

    peste umbra luminii

    ce-n noaptea din care creștea

    se vedea tot mai clar cum se-ntoarce

    din viitor înspre mine.

    Furtună de umbre

    Ce noapte a fost…

    Treceau prin aer în adâncul pădurii

    făpturi pe care nici n-aș fi avut

    cum să mi le închipui

    altfel.

    Și vocile lor

    se ciocneau când vorbeau…

    Și aerul,

    în urma lor,

    rămânea doar un vaiet.

    Și ploua încet, în semn de-ntristare.

    Recită-le un poem, mi-a șoptit noaptea.

    „Iubirea-i" am început să recit

    „Iubirea-i… iubirea-i" repetam fără

    să mai pot să rostesc următorul vers…

    Și totuși acele hidoase făpturi

    chiar și numai pentru atât

    s-au apropiat de mine, atingându-mă

    cu o mare plăcere,

    înainte de a-mi spune că și ele știu un vers

    recitând de la un capăt la altul al pădurii

    „Iubirea-i… Iubirea-i…"

    de parcă glasul meu glasul lor ar fi fost.

    M-am uitat înspre mine și-aproape că

    n-am putut să mă mai recunosc.

    Ce făpturi! Schimbându-se-n umbre…

    Și umbrele acestea plesneau

    cum ar fi plesnit

    un trunchi de arbore enorm

    rupt în timpul unei furtuni.

    Exilul

    Exilul e-o poartă. O poartă veche. O

    Îți este utilă previzualizarea?
    Pagina 1 din 1