În literatura de specialitate, deşi nu se face o delimitare tranşantă între apărarea comună şi ap... more În literatura de specialitate, deşi nu se face o delimitare tranşantă între apărarea comună şi apărarea colectivă, analiza conţinutului diferitelor texte referitoare la această temă lasă însă să se întrevadă existenţa unor diferenţe semnificative.7 Astfel, apărarea comună înseamnă constituirea unor structuri adecvate (civile şi militare) de către mai multe state sau de o uniune de state, încadrarea lor cu personal calificat pentru tipul de sarcini ce li se poate încredinţa, instrumente potrivite scopului propus (de la computere la armament), acte normative care să reglementeze activitatea specifică, toate prin efortul uman, material şi financiar al tuturor membrilor organizaţiei respective. De asemenea, conducerea acestei structuri revine în totalitate organizaţiei interstatale care a constituit-o. Altfel spus, apărarea comună implică constituirea (cu aportul şi prin voinţa tuturor statelor participante) a instrumentelor -instituţii, resurse umane, materiale, financiare, acte normative juridice etc.destinate să le protejeze interesele fundamentale, să le apere teritoriul, independenţa etc. Specific apărării comune este şi faptul că structura militară constituită în acest scop se află sub comanda organelor uniunii şi nu a fiecărui stat membru. În plus, structura destinată apărării comune este permanentă, ea fiind gata oricând să-şi exercite rolul pentru care a fost creată. Un exemplu în acest sens îl poate constitui Uniunea Europeană, care vrea să-şi constituie şi o structură militară proprie pe care să o întrebuinţeze atunci când este necesar să se implice consistent şi sistematic în activităţi cum ar fi: apărarea teritoriului său, a independenţei şi a intereselor sale fundamentale; gestionarea unor crize din zonele sale de interes strategic; soluţionarea unor conflicte de pe continentul european şi din alte regiuni ale lumii.8 Într-un anume fel, apărarea comună, prin conţinut, sarcini, modalităţi de soluţionare a problemelor ivite datorită provocărilor mediului de securitate intern şi internaţional etc., se substituie apărării naţionale al cărei rol, în timp, îl preia integral. De fapt, acest concept derivă din voinţa şi acordul statelor ce doresc să organizeze în comun sistemul securităţii şi apărării intereselor naţionale fundamentale. Practic, în acest context, tendinţa este ca, în timp, uniunea statelor destinată apărării comune să dobândească tot mai mult caracteristicile definitorii ale unei naţiuni şi să se comporte ca atare atât pe plan intern, cât şi ca actor internaţional. "Apărarea colectivă reprezintă angajamentul tuturor statelor de a se apăra reciproc de o agresiune exterioarăOrganizaţia de apărare colectivă are ca principal scop apărarea tuturor membrilor de orice acţiune externă".9 Alianţa Nordatlantică, ex. -Tratatul de la Varşovia, Organizaţia Tratatului din Sud -Estul Asiei (SEATO) sunt exemple de asemenea organizaţii. Ele au la bază o convenţie în care este stipulată apărarea reciprocă în cazul în care un stat membru este ameninţat sau este deja subiect al unui atac militar din partea
În literatura de specialitate, deşi nu se face o delimitare tranşantă între apărarea comună şi ap... more În literatura de specialitate, deşi nu se face o delimitare tranşantă între apărarea comună şi apărarea colectivă, analiza conţinutului diferitelor texte referitoare la această temă lasă însă să se întrevadă existenţa unor diferenţe semnificative.7 Astfel, apărarea comună înseamnă constituirea unor structuri adecvate (civile şi militare) de către mai multe state sau de o uniune de state, încadrarea lor cu personal calificat pentru tipul de sarcini ce li se poate încredinţa, instrumente potrivite scopului propus (de la computere la armament), acte normative care să reglementeze activitatea specifică, toate prin efortul uman, material şi financiar al tuturor membrilor organizaţiei respective. De asemenea, conducerea acestei structuri revine în totalitate organizaţiei interstatale care a constituit-o. Altfel spus, apărarea comună implică constituirea (cu aportul şi prin voinţa tuturor statelor participante) a instrumentelor -instituţii, resurse umane, materiale, financiare, acte normative juridice etc.destinate să le protejeze interesele fundamentale, să le apere teritoriul, independenţa etc. Specific apărării comune este şi faptul că structura militară constituită în acest scop se află sub comanda organelor uniunii şi nu a fiecărui stat membru. În plus, structura destinată apărării comune este permanentă, ea fiind gata oricând să-şi exercite rolul pentru care a fost creată. Un exemplu în acest sens îl poate constitui Uniunea Europeană, care vrea să-şi constituie şi o structură militară proprie pe care să o întrebuinţeze atunci când este necesar să se implice consistent şi sistematic în activităţi cum ar fi: apărarea teritoriului său, a independenţei şi a intereselor sale fundamentale; gestionarea unor crize din zonele sale de interes strategic; soluţionarea unor conflicte de pe continentul european şi din alte regiuni ale lumii.8 Într-un anume fel, apărarea comună, prin conţinut, sarcini, modalităţi de soluţionare a problemelor ivite datorită provocărilor mediului de securitate intern şi internaţional etc., se substituie apărării naţionale al cărei rol, în timp, îl preia integral. De fapt, acest concept derivă din voinţa şi acordul statelor ce doresc să organizeze în comun sistemul securităţii şi apărării intereselor naţionale fundamentale. Practic, în acest context, tendinţa este ca, în timp, uniunea statelor destinată apărării comune să dobândească tot mai mult caracteristicile definitorii ale unei naţiuni şi să se comporte ca atare atât pe plan intern, cât şi ca actor internaţional. "Apărarea colectivă reprezintă angajamentul tuturor statelor de a se apăra reciproc de o agresiune exterioarăOrganizaţia de apărare colectivă are ca principal scop apărarea tuturor membrilor de orice acţiune externă".9 Alianţa Nordatlantică, ex. -Tratatul de la Varşovia, Organizaţia Tratatului din Sud -Estul Asiei (SEATO) sunt exemple de asemenea organizaţii. Ele au la bază o convenţie în care este stipulată apărarea reciprocă în cazul în care un stat membru este ameninţat sau este deja subiect al unui atac militar din partea
Uploads
Papers by Narcisa Maria