Papers by Diana Ungureanu
Colecţia Biblioteca Italiană apare sub îngrijirea lui Marin Mincu Umberto Eco, Come si fa una teş... more Colecţia Biblioteca Italiană apare sub îngrijirea lui Marin Mincu Umberto Eco, Come si fa una teşi di laurea ©Bompiani, 1997 © Pontica 2000 pentru această versiune ISBN 973 -9224 -41 -5 'INTRODUCERE 1. Cândva, universitatea era o universitate de elită. Se orientau spre ea numai fiii de licenţiaţi. Cu rare excepţii, cine studia avea tot timpul la dispoziţie. Universitatea era concepută pentru a fi urmată cu răbdare, un pic de timp pentru studiu şi un pic pentru "sănătoasele" petreceri goliardice ori, mai curând, pentru activităţi în organisme reprezentative. Cursurile erau prestigioase conferinţe, a^poi studenţii cei mai interesaţi se retrăgeau cu profesorii şi cu asistenţii în lungi seminarii, cu zece, cincisprezece persoane maximum. Şi azi, în multe universităţi americane, un curs nu depăşeşte niciodată zece sau douăzeci de studenţi (care plătesc din belşug şi au dreptul de a "uza" de profesor cât vor pentru a discuta cu el). în universităţi precum Oxford există un profesor, numit tutore, care se ocupă de teza de cercetare a unui grup foarte redus de studenţi (se poate întâmpla să aibă în grijă doar unul sau doi pe an) şi le urmăreşte zi de zi munca. Dacă situaţia italiană ar fi aşa, această carte nu şi-ar mai avea rostul -chiar dacă unele din sfaturile pe care ea le dă ar putea să folosească şi studentului "ideal'" conturat mai sus. Dar universitatea italiană este astăzi o universitate de masă. Aici ajung studenţi din toate categoriile, proveniţi de la toate tipurile de şcoli medii, care se înscriu la filosofie ori la limbi clasice provenind de la o instituţie tehnică unde n-au făcut niciodată greacă şi nici măcar latină. Iar dacă-i adevărat că latina e prea puţin de folos pentru multe tipuri de activitate, ea foloseşte mult celui care face filosofie sau litere. Unele cursuri au mii de cursanţi. Profesorul cunoaşte bine, ori nu-i cunoaşte, vreo treizeci din ei care urmează cu o frecvenţă mai mare, cu ajutorul colaboratorilor săi (cu bursă, cu contract, angajaţi pentru a face exerciţii) reuşeşte să lucreze oarecum asiduu cu vreo sută dintre ei. Printre aceştia, există mulţi cu stare, crescuţi într-o familie cultă, în contact cu o ambianţă culturală activă, care-şi pot permite călătorii de studii, merg la festivaluri artistice şi teatrale, vizitează ţări străine. Există, apoi, ceilalţi. Studenţi care poate lucrează şi îşi petrec la oficiul de stare civilă al unui orăşel de zece mii de locuitori unde există doar papetarii. Studenţi care, decepţionaţi de universitate, au ales activitatea politică şi urmează un alt tip de formaţie, dar care mai devreme sau mai târziu vor trebui să se supună obligaţiei tezei de licenţă; studenţi ftarte săraci care, trebuind să aleagă un examen, calculează costul diferitelor texte cerute şi, spunându-şi "acesta este un examen de douăsprezece mii de lire", aleg între două opţiuni pe aceea care costă mai puţin. Studenţi care rareori vin la curs şi se străduiesc să găsească loc în aula foarte aglomerată; şi, la sfârşit, ar vrea să discute cu profesorul, dar e o coadă de vreo treizeci de persoane şi trebuie să ia trenul, fiindcă nu se pot opri la un hotel. Studenţi cărora nu le-a spus niciodată nimeni cum se caută o carte la bibliotecă şi la care bibliotecă; care adesea nici nu ştiu că pot găsi o carte la biblioteca din oraşul lor sau ignoră cum se obţine o legitimaţie pentru împrumut. Sfaturile acestei cărţi sunt valabile mai ales pentru ei. Tot aşa cum sunt valabile pentru un student de la şcoala medie superioară care se apropie de universitate şi-ar vrea să înţeleagă cum funcţionează alchimia tezei. Tuturor acestora, cartea ar vrea să le sugereze cel puţin două lucruri: -Se poate face o teză demnă în ciuda faptului că ne aflăm într-o situaţie dificilă, care acuză discriminări mai îndepărtate ori mai recente; -Se poate folosi prilejul tezei (chiar dacă restul perioadei universitare a fost dezolant ori frustrant) pentru a recupera sensul pozitiv şi progresiv al studiului, înţeles nu ca o colecţie de noţiuni, ci ca o elaborare critică a unei experienţe, ca achiziţie a unei capacităţi (bună pentru viaţa viitoare) de a identifica problemele, a le aborda cu metodă, a le expune potrivit unor anumite tehnici de comunicare. 2. Odată spuse aceste lucruri, să fie clar că această carte nu vrea să explice "cum se face cercetarea ştiinţifică", nici nu constituie o discuţie teoretico-critică despre valoarea studiului. Reprezintă doar o serie de consideraţii despre cum se ajunge la a aduce în faţa unei comisii de licenţă un obiect fizic, prescris de lege şi alcătuit dintr-un anumit număr de pagini dactilografiate, care se presupune a avea un raport cu disciplina în care se ia licenţa şi care nu-l pune pe conducătorul ştiinţific într-o stare de neplăcută stupoare. Să fie limpede că această carte nu ţine să vă spună ce anume să puneţi în teză. Aceea rămâne afacerea voastră. Cartea vă va spune: (1) ce se înţelege prin teză de licenţă; (2) cum să alegeţi subiectul şi să organizaţi timpii de lucru; (3) cum să conduceţi o cercetare bibliografică; (4) cum să organizaţi materialul pe care îl reperaţi, (5) cum să dispuneţi fizic de materialul elaborat. Şi este de înţeles faptul că partea cea mai precisă este tocmai aceasta din urmă care poate părea cea mai puţin importantă: fiindcă este unica pentru care există reguli oarecum exacte. 3. Tipul de teză la care ne referim în această carte este acela care se elaborează în facultăţile umaniste. Dat fiind că experienţa mea se referă la facultăţile de litere şi filosofie este firesc ca cea mai mare parte a exemplelor să se refere la subiecte ce se studiază în acele facultăţi. Dar, în limitele pe care această carte şi le propune, criteriile pe care le dau ca sfat sunt valabile şi pentru tezele normale de ştiinţe politice, pedagogice, drept. Este vorba de teze istorice sau de teorie generală, dar nu experimentale şi aplicative; modelul ar trebui să funcţioneze şi pentru arhitectură, economie şi comerţ şi pentru alte facultăţi ştiinţifice. Dar nu vă încrederi prea mult în asta. 4. în timp ce cartea aceasta merge la tipar este în discuţie* reforma universitară. Şi se vorbeşte de două sau trei nivele de licenţă. Putem să ne întrebăm dacă această reformă va schimba în mod radical conceptul însuşi de teză. Acum. dacă vom avea mai multe nivele de licenţă şi dacă modelul va fi acela în uz în majoritatea ţărilor străine, se va dovedi o situaţie nu diferită de cea pe care o descriem în primul capitol (1.1). Vom avea. adică, teze de Licenţă (sau de primul nivel) şi teze de Doctorat (sau de al doilea nivel). Sfaturile pe care le dăm în această carte le privesc pe ambele şi atunci când există diferenţe între un tip şi altul de teză ele sunt puse în evidenţă. în orice caz, să ne gândim că tot ce se spune în paginile care urmează s-ar potrivi şi în perspectiva reformei şi. mai ales, în perspectiva unei lungi tranziţii către înfăptuirea unei eventuale reforme. 5. Cesare Segre a citit dactilograma şi mi-a dat sfaturi. Şi cum pe multe mi le-am tezaurizat, iar în privinţa altora m-am încăpăţânat să rămân pe poziţiile mele, el nu e responsabil de produsul final. Fireşte, îi mulţumesc din inimă. 6. Un ultim avertisment. Discuţia ce urmează îi priveşte, evident, pe studenţi şi pe studente, tot aşa cum îi priveşte şi pe profesori şi pe profesoare. Dar cum limba italiană nu prevede expresii neutre care sunt valabile în indicarea ambelor sexe (americanii folosesc gradual "person", dar ar fi ridicol să spunem "persoana studentă" sau "persoana candidată") mă limitez să vorbesc mereu de student, candidat, profesor şi conducător ştiinpfic. Fără ca acest uz gramatical să ascundă vreo discriminare sexuală. 1 burse de studiu, burse de călătorie, fonduri pentru sejur în universităţi străine ar rezolva chestiunea chiar pentru toţi. Idealul este cel al unei societăţi mai drepte în care a studia să devină o muncă plătită de stat. în care să fie plătit acela care are vocaţia studiului şi în care să nu fie necesar a avea cu toţii "peticul de hârtie" pentru a găsi un loc, a obţine o promovare, a trece înaintea altora printr-un concurs. Dar universitatea italiană, şi societatea pe care ea o exprimă, este pentru moment aceea care e; nu ne rămâne decât să ne dorim ca studenţii din orice categorie să poată frecventa fără a se supune la sacrificii stressante şi să purcedem în a explica în câte feluri se poate face o teză demnă, calculând timpul şi energiile la dispoziţie, ca şi propria vocaţie specifică. 1.2. Cine este interesat de această carte Dacă lucrurile stau aşa, trebuie să ne gândim că există mulţi studenţi constrânşi să facă o teză ca să poată să se licenţie/.e în •nibă şi să obţină poate saltul în grad pentru care s-au înscris la iimersitate. Unii dintre aceşti studenţi au şi patruzeci de ani. '.,oşu;; ne vor cere. deci. instrucţiuni despre cum se face o teză di licenţă într-o lună. astfel încât să i;i o noiâ oarecare şi să iasă 12 de la universitate. Trebuie atunci să spunem în mod hotărât că această carte nu este pentru ei. Dacă acestea sunt exigenţele lor, dacă sunt victime ale unei orânduiri juridice paradoxale care-i constrânge să se licenţieze spre a rezolva dureroase chestiuni economice, vor trebui întâi de toate să facă două lucruri: (l)~să investească o sumă rezonabilă pentru a-l pune pe altul să le facă teza; (2) să copieze o teză deja făcută cu câţiva ani mai înainte într-o altă universitate (nu-i admis să se copieze o teză deja tipărită, fie şi într-o limbă străină, fiindcă, dacă profesorul este cât de cât informat, ar trebui să ştie de existenţa ei; dar a copia la Milano o teză făcută la Catania oferă rezonabile posibilităţi de a o face cu francheţe; trebuie fireşte să te informezi dacă conducătorul ştiinţific al tezei, mai înainte de a preda la Milano, nu o fi predat la Catania şi, astfel, chiar şi a copia o teză implică un inteligent act de cercetare). Este limpede că cele două sfaturi pe care abia le-am dat sunt ilegale. Ar fi cum ai spune "dacă te prezinţi rănit la punctul de...
Talks by Diana Ungureanu
Mitologia a reprezentat dintotdeauna un izvor de inspirație pentru a crea atât explicații valide ... more Mitologia a reprezentat dintotdeauna un izvor de inspirație pentru a crea atât explicații valide pentru fenomene inexplicabile, cât și insolite universuri poetice. Relația mitului cu literatura, plasată în orizont ontologic, deschide căi de înțelegere a modalităților prin care omenirea " ființează " și " se manifestă " , nu în planul realității fizice (biologice), ci acela al " existenței " spirituale [Parfene, p. 121], fapt pentru care mitul este reactualizat și resemantizat chiar și în timpurile contemporane, fără să-și piardă din autenticitate.
Uploads
Papers by Diana Ungureanu
Talks by Diana Ungureanu