Conţinutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright şi este destinat exclusiv uti... more Conţinutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright şi este destinat exclusiv utilizării în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcat Orice altă utilizare, incluzând împrumutul, schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, vânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimţământul editorului, este strict interzisă. Dreptul de folosinţă al prezentei lucrări nu este transferabil. Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparţin companiei Grup Media Litera SRL.
De veghe în lanul de secară Capitolul 1 DACĂ VREŢI ÎNTR-ADEVĂR SĂ AFLAŢI CE S-A ÎNTÎMPLAT, probab... more De veghe în lanul de secară Capitolul 1 DACĂ VREŢI ÎNTR-ADEVĂR SĂ AFLAŢI CE S-A ÎNTÎMPLAT, probabil co să întrebaţi în primul rînd unde m-am născut, cum mi-am petrecut copilăria mea amărîtă, cu ce s-au ocupat părinţii înainte de naşterea mea şi alte rahaturi d-astea gen David Copperfield, dar, dacă vreţi să ştiţi, n-am nici un chef să le înşir pe toate. Mai întîi pentru că mă plictiseşte, pe urmă pentru că, dacă m-aş apuca să vorbesc cît de puţin de treburile lor intime, părinţii mei ar face cîte două hemoragii fiecare. Sînt foarte sensibili cînd e vorba de lucrurile astea, mai cu seamă tata. Sînt ei drăguţi şi cumsecade-nu spun nu-, da'-s îngrozitor de sensibili. De altfel, n-am de gînd să vă debitez autobiografia mea nenorocită sau alte prostii d-astea. Vreau doar să vă povestesc despre întîmplările demente pe care le-am trăit în preajma Crăciunului, înainte s-ajung la capătul puterilor şi să fiu nevoit să vin aici să mă potolesc. Vreau să spun că mai mult nu i-am povestit nici măcar lui D.B.-şi, oricum, D.B. e fratele meu. Stă la Hollywood, şi Hollywood-ul e destul de aproape de locul ăsta amărît unde mă aflu acum, aşa că vine să mă vadă mai la flecare sfîrşit de săptămînă. Cînd m-oi întoarce acasă, luna viitoare, poate co să mă ducă tot el, cu maşina. Şi-a cumpărat de curînd un "Jaguar". O jucărie englezească din alea care prind două sute de mile pe oră. A dat aproape patru mii de dolari pe ea. Are bani acum, nu glumă. Înainte nu prea avea. Cînd locuia la părinţi nu era decît un scriitor ca toţi scriitorii. Dacă încă n-aţi auzit de el, să ştiţi c-a scris un volum de nuvele grozave: Peştişorul auriu. Dintre ele, cea mai reuşită e aia care se cheamă tot Peştişorul auriu. O poveste despre un puşti care nu lăsa pe nimeni să se uite la peştişorul auriu, fiindcă-l cumpărase din banii lui. Mă prăpădesc după nuvela asta. Acum D.B. e la Hollywood. Se prostituează. Dacă e ceva de care mi-e silă sînt filmele. Să n-aud de ele! Am să încep povestea din ziua în care am părăsit Pencey Prep. 1 Pencey Prep e o şcoală la Agerstown, în Pennsylvania. Cred c-aţi auzit de ea. Sau, în orice caz, i-aţi văzut reclama. Apare în mii de reviste: o poză reprezentînd un tip straşnic, călare, sărind un obstacol. Ca şi cum la Pencey toată ziua nu s-ar face altceva decît să se joace polo. Eu unul însă n-am văzut nici urmă de cal, nici acolo, nici prin împrejurimi. Pe poză, sub tipul călare, stă scris: "Din 1888, şcoala noastră formează tineri falnici, cu mintea clară". Asta să i-o spună lui mutu'. Nu formează niciodată pe nimeni la Pencey, în orice caz nu mai mult decît la orice altă şcoală. Eu unul n-am avut parte să cunosc acolo pe nimeni care să fie sănătos şi cu mintea clară. Afară, poate, de doi tipi. Dacă au fost doi. Şi aceia
Jeremy aude țipetele prin gurile de Ventilație. Aude, dar nu reacționează. Rutina lui nocturnă es... more Jeremy aude țipetele prin gurile de Ventilație. Aude, dar nu reacționează. Rutina lui nocturnă este esențială. Sarcinile lui banale, cotidiene îl fac să fie mai autentic. Simpla acțiune de a deschide robinetul vechi al chiuvetei sprijinite pe dulăpiorul de toaletă din baia sa ordonată îi dă sentimentul de stabilitate și echilibru. Serile se încheie de obicei în fața acestei oglinzi. Tocmai a ieșit de la duș și, ca de obicei, urmează să se bărbierească. Îi place să se bage în pat, cu corpul și mintea curate. Își face timp pentru a se asigura că aceste pregătiri au loc în fiecare seară, indiferent de perturbările exterioare. În seara aceasta, un țipăt deosebit de puternic îl scoate din rutina sa. Se holbează în oglindă, simțind cum furia îi acaparează simțurile. O simte crescând ca pe un mucegai care dă buzna. Nu poate gândi din cauza țipetelor aproape ritmice care se aud acum din beci. Urăște zgomotele puternice de când se știe. Când era copil, simțea cum împrejurimile se închid în jurul lui ca o menghină ori de câte ori se afla întrun loc aglomerat și zgomotos. Acum, singurele zgomote pe care mai vrea să le audă sunt cele specifice mlaștinii. Simfonia vietăților ei îl liniștește asemenea unei pături călduroase. Natura îți oferă întotdeauna cea mai bună coloană sonoră. Încearcă să ignore țipetele. Această rutină este sacră. Oftează, aranjânduși o șuviță de păr blond care i-a căzut ușor pe frunte și pornește radioul de lângă chiuvetă. Singurul moment în care își mai găsește alinarea în sunet este atunci când ascultă muzică. În timp ce se pregătește să se ușureze, în difuzoare răsună piesa "Hotline Bling" a lui Drake, iar el o oprește imediat. Uneori are impresia că s-a născut în generația greșită. Își spală încet sângele și murdăria de pe mâini, încercând să nu bage în seamă gemetele înăbușite, agonizante, care scapă prin gurile de aerisire ale sistemului de încălzire. Își privește cu atenție fața în oglindă. Cu fiecare an care trece, are impresia că pomeții i s-au ridicat ușor și au devenit mai proeminenți. Este o consecință ciudat de satisfăcătoare a îmbătrânirii și se
Cea mai nenorocită zi pentru plimbare. Toarnă de dimineață fără oprire, făcându-mi drumul cu mași... more Cea mai nenorocită zi pentru plimbare. Toarnă de dimineață fără oprire, făcându-mi drumul cu mașina de la Center Point până aici, în Mountain Brook, un coșmar. Mă dau jos pe aleea familiei Reed, tivul blugilor mi se udă leoarcă și apa îmi pleoscăie în teniși când calc pe pardoseala din marmură a vestibulului. Doamna Reed ține câinele, pe Bear, de lesă și mă privește cu o expresie exagerată de compasiune, despre care se presupune că trebuie să-mi arate cât de prost se simte că mă trimite afară, pe o asemenea ploaie, într-o dimineață de luni. Dar asta și contează-să știu că ea se simte prost. Și totuși, se așteaptă să o fac. Plimb câini în zona Thornfield Estates de aproape o lună și măcar ceva am înțeles cu adevărat: cel mai important este cum pare totul. Doamna Reed pare plină de compasiune. Pare că-i displace profund ideea că eu trebuie să-l plimb pe Bear, un collie, într-o zi rece și furtunoasă de la jumătatea lunii februarie. Pare să-i pese de persoana mea. În realitate, lucrurile nu stau așa, dar nu e nicio problemă, jur. De parcă mie mi-ar păsa de ea. Nici vorbă. Așadar, zâmbesc, strângându-mi bine pe mine impermeabilul kaki.-Am venit pregătită, îi spun și apuc lesa lui Bear. Stăm în vestibulul casei familiei Reed. În stânga, o uriașă oglindă înrămată, sprijinită de perete, reflectă imaginea mea, a doamnei Reed și a lui Bear. Câinele se agită deja, trăgându-mă spre ușă. Mai e și o masă de lemn cam șubredă, pe care se află un bol cu un
Natascha Kampusch (n. 17 februarie 1988, Viena) este victima uneia dintre cele mai îndelungate şi... more Natascha Kampusch (n. 17 februarie 1988, Viena) este victima uneia dintre cele mai îndelungate şi mediatizate răpiri din istoria recentă. Natascha Kampusch a dispărut pe 2 martie 1998, când se afla în drum spre şcoală, şi a fost ţinută captivă vreme de opt ani, până pe 23 august 2006, când a reuşit să scape. De atunci încearcă să ducă o viaţă normală. Şi-a finalizat studiile în 2010 şi în acelaşi an a publicat volumul 3096 de zile, în care spune pentru prima dată întreaga poveste a coşmarului prin care a trecut. Memoriile ei au fost ecranizate în 2013, în Germania. În 2016 a publicat cartea 10 Jahre Freiheit (10 ani de libertate), tradusă deja în peste 12 limbi. Heike Gronemeier este redactor de non-ficţiune, specializată în biografii. A lucrat vreme de cinci ani la una dintre cele mai mari edituri austriece şi a colaborat cu Natascha Kampusch la cele două cărţi ale acesteia. Corinna Milborn este o bine-cunoscută jurnalistă austriacă, specialistă în ştiinţe politice. Lucrează atât în presa scrisă, cât şi în televiziune şi militează pentru drepturile omului.
The publication of the book was negotiated through Banke, Goumen & Smirnova Literary Agency (www.... more The publication of the book was negotiated through Banke, Goumen & Smirnova Literary Agency (www.bgs-agency.com). All rights reserved. Acest e-book este protejat de legea drepturilor de autor. Reproducerea sa integrală sau parţială, multiplicarea sa prin orice mijloace şi sub orice formă, punerea sa la dispoziţie publică pe internet sau în reţele de calculatoare, stocarea sa temporară sau permanentă pe diverse dispozitive sau în sisteme care permit recuperarea informaţiei, gratuit sau în scop comercial, precum şi alte fapte similare, fără permisiunea scrisă a editurii reprezintă o încălcare a legislaţiei privind protecţia dreptului de autor şi se pedepsesc conform legilor în vigoare.
Conţinutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright şi este destinat exclusiv uti... more Conţinutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright şi este destinat exclusiv utilizării în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcat Orice altă utilizare, incluzând împrumutul, schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, vânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimţământul editorului, este strict interzisă. Dreptul de folosinţă al prezentei lucrări nu este transferabil. Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparţin companiei Grup Media Litera SRL.
De veghe în lanul de secară Capitolul 1 DACĂ VREŢI ÎNTR-ADEVĂR SĂ AFLAŢI CE S-A ÎNTÎMPLAT, probab... more De veghe în lanul de secară Capitolul 1 DACĂ VREŢI ÎNTR-ADEVĂR SĂ AFLAŢI CE S-A ÎNTÎMPLAT, probabil co să întrebaţi în primul rînd unde m-am născut, cum mi-am petrecut copilăria mea amărîtă, cu ce s-au ocupat părinţii înainte de naşterea mea şi alte rahaturi d-astea gen David Copperfield, dar, dacă vreţi să ştiţi, n-am nici un chef să le înşir pe toate. Mai întîi pentru că mă plictiseşte, pe urmă pentru că, dacă m-aş apuca să vorbesc cît de puţin de treburile lor intime, părinţii mei ar face cîte două hemoragii fiecare. Sînt foarte sensibili cînd e vorba de lucrurile astea, mai cu seamă tata. Sînt ei drăguţi şi cumsecade-nu spun nu-, da'-s îngrozitor de sensibili. De altfel, n-am de gînd să vă debitez autobiografia mea nenorocită sau alte prostii d-astea. Vreau doar să vă povestesc despre întîmplările demente pe care le-am trăit în preajma Crăciunului, înainte s-ajung la capătul puterilor şi să fiu nevoit să vin aici să mă potolesc. Vreau să spun că mai mult nu i-am povestit nici măcar lui D.B.-şi, oricum, D.B. e fratele meu. Stă la Hollywood, şi Hollywood-ul e destul de aproape de locul ăsta amărît unde mă aflu acum, aşa că vine să mă vadă mai la flecare sfîrşit de săptămînă. Cînd m-oi întoarce acasă, luna viitoare, poate co să mă ducă tot el, cu maşina. Şi-a cumpărat de curînd un "Jaguar". O jucărie englezească din alea care prind două sute de mile pe oră. A dat aproape patru mii de dolari pe ea. Are bani acum, nu glumă. Înainte nu prea avea. Cînd locuia la părinţi nu era decît un scriitor ca toţi scriitorii. Dacă încă n-aţi auzit de el, să ştiţi c-a scris un volum de nuvele grozave: Peştişorul auriu. Dintre ele, cea mai reuşită e aia care se cheamă tot Peştişorul auriu. O poveste despre un puşti care nu lăsa pe nimeni să se uite la peştişorul auriu, fiindcă-l cumpărase din banii lui. Mă prăpădesc după nuvela asta. Acum D.B. e la Hollywood. Se prostituează. Dacă e ceva de care mi-e silă sînt filmele. Să n-aud de ele! Am să încep povestea din ziua în care am părăsit Pencey Prep. 1 Pencey Prep e o şcoală la Agerstown, în Pennsylvania. Cred c-aţi auzit de ea. Sau, în orice caz, i-aţi văzut reclama. Apare în mii de reviste: o poză reprezentînd un tip straşnic, călare, sărind un obstacol. Ca şi cum la Pencey toată ziua nu s-ar face altceva decît să se joace polo. Eu unul însă n-am văzut nici urmă de cal, nici acolo, nici prin împrejurimi. Pe poză, sub tipul călare, stă scris: "Din 1888, şcoala noastră formează tineri falnici, cu mintea clară". Asta să i-o spună lui mutu'. Nu formează niciodată pe nimeni la Pencey, în orice caz nu mai mult decît la orice altă şcoală. Eu unul n-am avut parte să cunosc acolo pe nimeni care să fie sănătos şi cu mintea clară. Afară, poate, de doi tipi. Dacă au fost doi. Şi aceia
Jeremy aude țipetele prin gurile de Ventilație. Aude, dar nu reacționează. Rutina lui nocturnă es... more Jeremy aude țipetele prin gurile de Ventilație. Aude, dar nu reacționează. Rutina lui nocturnă este esențială. Sarcinile lui banale, cotidiene îl fac să fie mai autentic. Simpla acțiune de a deschide robinetul vechi al chiuvetei sprijinite pe dulăpiorul de toaletă din baia sa ordonată îi dă sentimentul de stabilitate și echilibru. Serile se încheie de obicei în fața acestei oglinzi. Tocmai a ieșit de la duș și, ca de obicei, urmează să se bărbierească. Îi place să se bage în pat, cu corpul și mintea curate. Își face timp pentru a se asigura că aceste pregătiri au loc în fiecare seară, indiferent de perturbările exterioare. În seara aceasta, un țipăt deosebit de puternic îl scoate din rutina sa. Se holbează în oglindă, simțind cum furia îi acaparează simțurile. O simte crescând ca pe un mucegai care dă buzna. Nu poate gândi din cauza țipetelor aproape ritmice care se aud acum din beci. Urăște zgomotele puternice de când se știe. Când era copil, simțea cum împrejurimile se închid în jurul lui ca o menghină ori de câte ori se afla întrun loc aglomerat și zgomotos. Acum, singurele zgomote pe care mai vrea să le audă sunt cele specifice mlaștinii. Simfonia vietăților ei îl liniștește asemenea unei pături călduroase. Natura îți oferă întotdeauna cea mai bună coloană sonoră. Încearcă să ignore țipetele. Această rutină este sacră. Oftează, aranjânduși o șuviță de păr blond care i-a căzut ușor pe frunte și pornește radioul de lângă chiuvetă. Singurul moment în care își mai găsește alinarea în sunet este atunci când ascultă muzică. În timp ce se pregătește să se ușureze, în difuzoare răsună piesa "Hotline Bling" a lui Drake, iar el o oprește imediat. Uneori are impresia că s-a născut în generația greșită. Își spală încet sângele și murdăria de pe mâini, încercând să nu bage în seamă gemetele înăbușite, agonizante, care scapă prin gurile de aerisire ale sistemului de încălzire. Își privește cu atenție fața în oglindă. Cu fiecare an care trece, are impresia că pomeții i s-au ridicat ușor și au devenit mai proeminenți. Este o consecință ciudat de satisfăcătoare a îmbătrânirii și se
Cea mai nenorocită zi pentru plimbare. Toarnă de dimineață fără oprire, făcându-mi drumul cu mași... more Cea mai nenorocită zi pentru plimbare. Toarnă de dimineață fără oprire, făcându-mi drumul cu mașina de la Center Point până aici, în Mountain Brook, un coșmar. Mă dau jos pe aleea familiei Reed, tivul blugilor mi se udă leoarcă și apa îmi pleoscăie în teniși când calc pe pardoseala din marmură a vestibulului. Doamna Reed ține câinele, pe Bear, de lesă și mă privește cu o expresie exagerată de compasiune, despre care se presupune că trebuie să-mi arate cât de prost se simte că mă trimite afară, pe o asemenea ploaie, într-o dimineață de luni. Dar asta și contează-să știu că ea se simte prost. Și totuși, se așteaptă să o fac. Plimb câini în zona Thornfield Estates de aproape o lună și măcar ceva am înțeles cu adevărat: cel mai important este cum pare totul. Doamna Reed pare plină de compasiune. Pare că-i displace profund ideea că eu trebuie să-l plimb pe Bear, un collie, într-o zi rece și furtunoasă de la jumătatea lunii februarie. Pare să-i pese de persoana mea. În realitate, lucrurile nu stau așa, dar nu e nicio problemă, jur. De parcă mie mi-ar păsa de ea. Nici vorbă. Așadar, zâmbesc, strângându-mi bine pe mine impermeabilul kaki.-Am venit pregătită, îi spun și apuc lesa lui Bear. Stăm în vestibulul casei familiei Reed. În stânga, o uriașă oglindă înrămată, sprijinită de perete, reflectă imaginea mea, a doamnei Reed și a lui Bear. Câinele se agită deja, trăgându-mă spre ușă. Mai e și o masă de lemn cam șubredă, pe care se află un bol cu un
Natascha Kampusch (n. 17 februarie 1988, Viena) este victima uneia dintre cele mai îndelungate şi... more Natascha Kampusch (n. 17 februarie 1988, Viena) este victima uneia dintre cele mai îndelungate şi mediatizate răpiri din istoria recentă. Natascha Kampusch a dispărut pe 2 martie 1998, când se afla în drum spre şcoală, şi a fost ţinută captivă vreme de opt ani, până pe 23 august 2006, când a reuşit să scape. De atunci încearcă să ducă o viaţă normală. Şi-a finalizat studiile în 2010 şi în acelaşi an a publicat volumul 3096 de zile, în care spune pentru prima dată întreaga poveste a coşmarului prin care a trecut. Memoriile ei au fost ecranizate în 2013, în Germania. În 2016 a publicat cartea 10 Jahre Freiheit (10 ani de libertate), tradusă deja în peste 12 limbi. Heike Gronemeier este redactor de non-ficţiune, specializată în biografii. A lucrat vreme de cinci ani la una dintre cele mai mari edituri austriece şi a colaborat cu Natascha Kampusch la cele două cărţi ale acesteia. Corinna Milborn este o bine-cunoscută jurnalistă austriacă, specialistă în ştiinţe politice. Lucrează atât în presa scrisă, cât şi în televiziune şi militează pentru drepturile omului.
The publication of the book was negotiated through Banke, Goumen & Smirnova Literary Agency (www.... more The publication of the book was negotiated through Banke, Goumen & Smirnova Literary Agency (www.bgs-agency.com). All rights reserved. Acest e-book este protejat de legea drepturilor de autor. Reproducerea sa integrală sau parţială, multiplicarea sa prin orice mijloace şi sub orice formă, punerea sa la dispoziţie publică pe internet sau în reţele de calculatoare, stocarea sa temporară sau permanentă pe diverse dispozitive sau în sisteme care permit recuperarea informaţiei, gratuit sau în scop comercial, precum şi alte fapte similare, fără permisiunea scrisă a editurii reprezintă o încălcare a legislaţiei privind protecţia dreptului de autor şi se pedepsesc conform legilor în vigoare.
Introduction: Arthrosis represents the progressive degeneration of the joint cartilage, accompani... more Introduction: Arthrosis represents the progressive degeneration of the joint cartilage, accompanied by the narrowing of the articular space and inflammation, which affects 70% of the population after the age of 60. Research purpose: This paper reviews the opportunity of using proinflammatory cytokine inhibitors as a means of stopping the progress of arthrosis. Material and method: As a result to a research into various clinical trial registers (Arthritis Clinical Trials, Clinical Research and Drug Information) and on specialized e-platforms, 5 randomized, multicentric double-blind clinical studies have been identified, which monitored the efficiency of various biological molecules in the treatment of arthrosis (etanercept, adalimumab, litikizumab, fasinumab and tanezumab). Results: The current pharmacological interventions consist mainly in the prescription of analgesics (acetaminophen, opioid analgesics), non-steroidal and chondroprotective anti-inflammatories. The proinflammatory ...
Uploads
Books by Cătălina Elena