Desfăşurarea diferitelor activităţi în cadrul unor relaţii sociale, la care participă persoane iz... more Desfăşurarea diferitelor activităţi în cadrul unor relaţii sociale, la care participă persoane izice şi juridice, trebuie să aibă loc între anumite limite şi să ie îndreptate în anumite direcţii, conform unor exigenţe sociale şi individuale. Pentru respectarea acestora, societatea elaborează şi edictează norme de drept, care sunt obligatorii. Din cele mai vechi timpuri, societatea a fost preocupată în a stabili modul cum se asigură apărarea valorilor consacrate de către colectivitatea respectivă la un moment dat. În evoluţia sa istorică, societatea a găsit permanent modalităţi de autoapărare, care erau de fapt reacţii la pericolele ce ameninţau existenţa acelei colectivităţi. Desigur, unele erau pericolele ce ameninţau societatea în perioada sclavagistă, altele erau pericolele ce ameninţau societatea în perioada feudală şi cu totul deferite sunt cele din prezent. Ţinând cont de evoluţia istorică a societăţii, constatăm că aceste pericole nu sunt identice, ele iind determinate de o serie de factori interni şi externi sau naturali şi artiiciali ce prezintă particularităţi speciice unor anumite colectivităţi umane dintr‑o anumită zonă, regiune, continent etc. Prin desfăşurarea activităţilor şi relaţiilor sociale potrivit normelor de drept se realizează ordinea de drept. Omenirea a fost preocupată în reglementarea modului de soluţionare a oricărui conlict care a apărut în societate, în mod inerent, în desfăşurarea activităţilor membrilor săi. În cadrul acestor relaţii cât se poate de naturale, puterea publică a acţionat în sensul organizării vieţii sociale. În acest scop, s‑a manifestat constant preocuparea în sensul stigmatizării acelor fapte care se dovedesc a i neconvenabile pentru societate, chiar dacă nu prezintă o gravitate prea mare. Ordinea de drept include în conţinutul său şi valorile sociale care sunt ocrotite prin norma juridică penală. Orice atingere adusă acestor valori justiică intervenţia puterii publice de combatere a manifestărilor dăunătoare întregii societăţi. Fenomenul infracţionalităţii este un fenomen social, pentru că infracţiunile se produc în planul relaţiilor sociale, adică în raporturile dintre oameni. Sancţionarea acestui fenomen are loc în cadrul procesului penal, ca urmare a aplicării normelor juridice penale. Activitatea de constrângere a făptuitorului ca urmare a intervenţiei autorităţilor statului nu poate i completă dacă nu se urmăreşte şi punerea în executare a sancţiunii aplicate. Legea penală aduce dezaprobarea politică şi socială a faptelor periculoase, a criminalităţii în general, prin forţa proprie de interdicţie şi sancţiune, ştiut iind că legea penală şi în general toate normele de drept îşi au izvorul în puterea exercitată de stat. Faptele de o evidentă gravitate, iind prin semniicaţia lor politică privite ca adevărate atentate împotriva societăţii, sunt considerate, prin intervenţia normelor penale, ca atentate împotriva ordinii juridice, acte prin care se înfrânge voinţa juridică. Combaterea fenomenului infracţional nu se poate realiza numai într‑o formă declarativă, prin condamnarea inculpatului vinovat de săvârşirea infracţiunii. Pronunţarea hotărârii penale de condamnare nu este suicientă pentru reparaţia civilă şi pentru sancţionarea inculpatului, ci este nevoie de desăvârşirea activităţii de înfăptuire a
Desfăşurarea diferitelor activităţi în cadrul unor relaţii sociale, la care participă persoane iz... more Desfăşurarea diferitelor activităţi în cadrul unor relaţii sociale, la care participă persoane izice şi juridice, trebuie să aibă loc între anumite limite şi să ie îndreptate în anumite direcţii, conform unor exigenţe sociale şi individuale. Pentru respectarea acestora, societatea elaborează şi edictează norme de drept, care sunt obligatorii. Din cele mai vechi timpuri, societatea a fost preocupată în a stabili modul cum se asigură apărarea valorilor consacrate de către colectivitatea respectivă la un moment dat. În evoluţia sa istorică, societatea a găsit permanent modalităţi de autoapărare, care erau de fapt reacţii la pericolele ce ameninţau existenţa acelei colectivităţi. Desigur, unele erau pericolele ce ameninţau societatea în perioada sclavagistă, altele erau pericolele ce ameninţau societatea în perioada feudală şi cu totul deferite sunt cele din prezent. Ţinând cont de evoluţia istorică a societăţii, constatăm că aceste pericole nu sunt identice, ele iind determinate de o serie de factori interni şi externi sau naturali şi artiiciali ce prezintă particularităţi speciice unor anumite colectivităţi umane dintr‑o anumită zonă, regiune, continent etc. Prin desfăşurarea activităţilor şi relaţiilor sociale potrivit normelor de drept se realizează ordinea de drept. Omenirea a fost preocupată în reglementarea modului de soluţionare a oricărui conlict care a apărut în societate, în mod inerent, în desfăşurarea activităţilor membrilor săi. În cadrul acestor relaţii cât se poate de naturale, puterea publică a acţionat în sensul organizării vieţii sociale. În acest scop, s‑a manifestat constant preocuparea în sensul stigmatizării acelor fapte care se dovedesc a i neconvenabile pentru societate, chiar dacă nu prezintă o gravitate prea mare. Ordinea de drept include în conţinutul său şi valorile sociale care sunt ocrotite prin norma juridică penală. Orice atingere adusă acestor valori justiică intervenţia puterii publice de combatere a manifestărilor dăunătoare întregii societăţi. Fenomenul infracţionalităţii este un fenomen social, pentru că infracţiunile se produc în planul relaţiilor sociale, adică în raporturile dintre oameni. Sancţionarea acestui fenomen are loc în cadrul procesului penal, ca urmare a aplicării normelor juridice penale. Activitatea de constrângere a făptuitorului ca urmare a intervenţiei autorităţilor statului nu poate i completă dacă nu se urmăreşte şi punerea în executare a sancţiunii aplicate. Legea penală aduce dezaprobarea politică şi socială a faptelor periculoase, a criminalităţii în general, prin forţa proprie de interdicţie şi sancţiune, ştiut iind că legea penală şi în general toate normele de drept îşi au izvorul în puterea exercitată de stat. Faptele de o evidentă gravitate, iind prin semniicaţia lor politică privite ca adevărate atentate împotriva societăţii, sunt considerate, prin intervenţia normelor penale, ca atentate împotriva ordinii juridice, acte prin care se înfrânge voinţa juridică. Combaterea fenomenului infracţional nu se poate realiza numai într‑o formă declarativă, prin condamnarea inculpatului vinovat de săvârşirea infracţiunii. Pronunţarea hotărârii penale de condamnare nu este suicientă pentru reparaţia civilă şi pentru sancţionarea inculpatului, ci este nevoie de desăvârşirea activităţii de înfăptuire a
Uploads
Papers by Andreea SM