Institutul de Cercetări Juridice ”Acad.Andrei Rădulescu”
Persoana juridica de drept public, Institut de Cercetare al Academiei Române (I-AR); Prin Hotararea Consiliului de Ministrii nr.4197 din 14 decembrie 1953, privind infiintarea Institutului de Cercetari Juridice al Academiei R.P.R., se stabilea: "Art.1. - In vederea crearii conditiilor necesare dezvoltarii cercetarilor in domeniul stiintelor juridice se aproba pe data de 1 Ianuarie 1954, infiintarea Institutului De Cercetari Juridice al Academiei Republicii Populare Romane". Institutul urma sa-si desfasoare "activitatea sa de cercetare stiintifica in cadrul planului general al Academiei R.P.R.", iar planul propriu se intocmea "in colaborare cu Ministerul Justitiei"; In anul 1971, I.C.J. este transferat sub egida Academiei de Stiinte Sociale si Politice a R.S.R.; Din 1975, Institutul trece în subordinea Ministerului Învăţământului, decanul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti ajungând şi la conducerea I.C.J.; Prin H.G. nr.208 din 3.03.1990, art.1 trece din subordinea Ministerului Invatamantului, la Academia Romana; Prin H.G. nr. 753/2006 ICJ isi schimba denumirea in "Institutul de Cercetari Juridice "Acad.Andrei Radulescu"; Atestat pentru desfasurarea de activitati de cercetare dezvoltare, conform H.G. nr. 551/2007, prin Decizia A.N.C.S. nr.9767/17.10.2008; Numărul de înregistrare în Registrul Potenţialilor Contractori: 1697
Phone: (004) 021.318.81.30
Address: Casa Academiei Române
Calea 13 Septembrie nr.13, corp B, et. 4, sector 5, cod postal 050711,
Bucuresti, Romania
Phone: (004) 021.318.81.30
Address: Casa Academiei Române
Calea 13 Septembrie nr.13, corp B, et. 4, sector 5, cod postal 050711,
Bucuresti, Romania
less
Uploads
Review by Institutul de Cercetări Juridice ”Acad.Andrei Rădulescu”
Din această perspectivă se ridică o multitudine de întrebări care aşteaptă răspunsuri din partea reflecţiei juridice, răspunsuri care presupun depăşirea abordării tradiţionale a problemei jurisprudenţei ca izvor de drept. Asistăm la o redefinire a rolului jurisprudenţei în formarea şi realizarea dreptului? Care sunt azi contribuţiile sale în diferitele ramuri ale sistemului juridic? Reviriment sau regres jurisprudenţial? Ce rol are jurisprudenţa în corelarea, sedimentarea şi afirmarea noului aşezământ juridic român? Care sunt raporturile şi interferenţele jurisprudenţiale: în plan vertical (naţional, unional-european, international) şi orizontal (între diferitele domenii ale reglementării), spatial (drept comparat şi globalizare) ori temporal (succesiunea în timp a legilor, progresul juridic, etc)?
Pentru ştiinţa juridică, răspunsurile la aceste întrebări ar trebui să reprezinte un punct de plecare pentru elaborarea unei noii teorii a izvoarelor dreptului, care să îşi asume în mod deschis depăşirea paradigmei pozitivismului legalist ca orientare rămasă până astăzi dominantă în cultura noastră juridică cu toate criticile şi nuanţările interenite în ultimii 150 de ani. Asumarea deschisă a jurisprudenţei ca izvor de drept nu va putea ocoli problema recunoaşterii aceluiaşi statut şi pentru ştiinţa juridică însăşi, aşa cum asumarea şi dezvoltarea până la ultimele consecinţe a diferenţei fundamentale dintre drept şi lege va fi de natură să ofere nu numai argumente pentru reconsiderarea rolului acesteia din urmă în sistemul izvoarelor dreptului, ci şi regândirea dreptului român ca expresie a identităţii naţionale. Astăzi mai mult ca oricând, reafirmarea şi consolidarea acestei identităţi reprezintă o sarcină la a cărei realizare jurisprudenţa şi ştiinţa dreptului din România sunt chemate să conlucreze.
Codurile civile au avut ca premisă, pe de o parte, printre altele, înlăturarea deficiențelor sistemului judiciar civil, urmărind realizarea practicii unitare la nivelul instanțelor, accelerarea soluționării cauzelor, definirea clară și detaliată a principiilor procesului civil, iar, pe de alta, modernizarea reglementării raporturilor juridice civile printre altele prin afirmarea unității dreptului privat, schimbarea concepției cu privire la patrimoniu si la prescritia extinctivă, reglementarea unitară si detaliată a drepturilor persoanelor si apărării acestora si a materiei obligtiilor în concordată cu tenditele europene în domeniul contractelor.
De asemenea, codurile penale au schimbat din temelii răspunderea penală : separarea funcţiilor judiciare în procesul penal, introducerea instituției judecătorului de drepturi şi libertăţi şi cea a judecătorului de cameră preliminară; modificarea măsurilor preventive prin introducerea arestului la domiciliu, introducerea sistemului zilelor-amendă, infracțiuni care aduc atingere domiciliului și vieții private și lista ar putea continua.
Din această perspectivă, în cadrul secţiunilor sale (drept privat, drept public, drept penal), sesiunea de comunicări ştiinţifice 2016 îşi propune o analiză a noului cadru legislativ, care s-a dorit a fi unul modern și care să răspundă pe deplin imperativelor funcționării unei justiții moderne, adaptate asteptarilor sociale, precum și necesității creșterii calității acestui serviciu public.
Acest ultim volum este dedicat Cărţii a VI-a şi Cărţii a VII-a. Cartea a VI-a, „Despre prescripţia extinctivă, decădere şi calculul termenelor” (art. 2500-2556 C. civ.), este analizată sub aspectul doctrinei şi al practicii judiciare, precum şi în raport cu vechea reglementare. Astfel, studiile au ca obiect dreptul material la acţiune, precum şi imprescriptibilitatea acestuia, efectele prescripţiei împlinite, termenul, cursul, suspendarea şi întreruperea prescripţiei extinctive. De o tratare analitică se bucură, totodată, termenul de decădere şi calculul termenului.
O atenţie deosebită este acordată Cărţii a VII-a, „Dispoziţii de drept internaţional privat” (art. 2557-2664 C. civ.), care reintroduce în cuprinsul Codului civil această materie, reglementată anterior
printr-o lege specială.
Materia specială a reglementărilor de drept international privat este abordată în ansamblul reglementărilor din Codul civil, avându-se în vedere elementul de extraneitate, care este principalul
factor de distingere a raporturilor juridice de drept international privat.
În cadrul studiilor şi comentariilor privind dispoziţiile de drept internaţional privat se au în vedere conflictele de legi şi incompatibilitatea lor cu raporturile juridice de drept public, structura normelor conflictuale, cazurile şi criteriile de aplicare, forţa juridică a normelor conflictuale.
Sunt, de asemenea, analizate şi evaluate critic instituţiile de drept civil cu privire la legea aplicabilă privind: familia, bunurile, moştenirea, actul juridic, obligaţiile, cambia, biletul la ordin, cecul, fiducia şi prescripţia extinctivă.
Ultima parte a volumului IV cuprinde, în loc de concluzii, propunerile avansate de autorii întregii lucrări, pentru modificarea Codului civil. Aceasta constituie o sinteză a efortului creativ al autorilor, depus pe parcursul tuturor volumelor lucrării, cu scopul asumat al configurării unei viitoare construcţii legislative. Dacă, odată cu Legea nr. 71/2011 de aplicare a Codului civil, a fost necesară completarea şi modificarea Codului adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu atât mai mult apare necesară modificarea acestuia după 5 ani de la intrarea în vigoare.
Autorii îşi exprimă dorinţa ca rezultatul strădaniei lor să fie de folos celor care caută soluţii pentru problemele ce îi preocupă pe tărâmul dreptului privat.
studierea şi analiza, pe structura Codului civil, a primei părţi din Cartea a V-a, „Despre obligaţii” (art. 1164-1649), aceasta reprezentând materia teoriei generale a obligaţiilor civile.
În lucrarea de faţă, autorii, prin studiile şi comentariile privind obligaţiile – partea generală –, au urmărit descifrarea noilor prevederi în raport cu reglementarea anterioară din Codul civil de
la 1864 şi jurisprudenţa aferentă, cu noile curente ale doctrinei, folosind analiza comparatistă, şi cu tendinţele unificării reglementărilor din Uniunea Europeană, mai ales în materie contractuală,
partea cea mai dinamică a instrumentelor juridice pentru funcţionarea pieţei unice.
Studiile şi comentariile pun în evidenţă şi reformele în curs în materia răspunderii civile şi a regimului general al obligaţiilor. O parte a noilor reglementări din Codul civil în vigoare consacră
aceste tendinţe, iar evaluarea critică a noilor instituţii sau propunerile de modificare a celor existente pot contribui, pe de o parte, la clarificarea, în vederea interpretării, a acestei opere
legislative de tranziţie, iar, pe de altă parte, la identificarea unor domenii pentru îmbunătăţirile necesare ale acestui nou Cod civil.
Problemele teoretice şi practice reţinute de autori au avut în vedere noua configurare a contractului, care, în toate fazele, este supus principiului bunei-credinţe, concepţia impreviziunii, noua reglementare a leziunii, cazurile de nulitate şi efectele acesteia, noua optică a interpretării contractelor, reprezentarea, cesiunea contractului etc.
Răspunderea civilă este analizată critic mai ales în contextual insuficienţei răspunderii subiective şi al multiplicării cazurilor de răspundere civilă, care se bucură de autonomie în cadrul unor
reglementări speciale.
Se analizează, de asemenea, răspunderea contractuală, ca a doua formă a răspunderii civile, cu toate că, de fapt, este vorba de o neexecutare a unor obligaţii asumate, chiar Codul civil
reglementând-o în capitolul privind remediile contractuale.
Se au în vedere, pentru înţelegere şi interpretare, modificările aduse reglementării privind răspunderea pentru fapta altuia şi reparării prejudiciului în cazul răspunderii delictuale.
Nu puţine referiri privesc terminologia juridică folosită în noua lege civilă, adeseori inovatoare, dar uneori lipsită de rigoare.
Autorii – cercetători, cadre didactice, magistraţi, avocaţi, specialişti recunoscuţi în domeniile pe care le abordează – oferă cititorilor o evaluare critică a Codului civil, în ideea ritmării
doctrinei şi practicii şi a cristalizării mai riguroase a terminologiei juridice.
Studiile şi comentariile la Cartea a III‐a sunt, în principal, axate pe dreptul de proprietate cu cele două forme, proprietatea privată şi proprietatea publică (dreptul de proprietate publică bucurându‐se de o reglementare pozitivă şi completă pentru prima dată în Codul civil), şi pe celelalte drepturi reale din enumerarea legală (art. 551 C. civ.), precum şi de noi instituții, cum sunt fiducia, administrarea bunurilor altuia ori proprietatea periodică.
Tot ca instituții noi în reglementarea Codului civil sunt analizate şi explicate Limitele juridice ale dreptului de proprietate cu cele trei forme: legale, convenționale şi judiciare,
care înglobează şi dispariția dreptului real de servitute legală – ce îmbracă haina juridică a limitărilor legale ale exercitării dreptului de proprietate, precum şi noile reglementări
incluse în Codul civil privind cartea funciară. Complet modificată de noul Cod civil este şi reglementarea uzucapiunii ca principal efect al posesiei, aceasta fiind doar extratabulară sau tabulară.
Cartea a IV‐a „Despre moştenire şi liberalități” urmează, de asemenea, structura Codului civil în vigoare cu unele sublinieri necesare pentru o tratare logică şi favorabilă unei
înțelegeri mai profunde. Într‐o serie de studii sunt analizate dispozițiile care alcătuiesc instituțiile reprezentative ale dreptului succesoral, de pildă, condițiile necesare pentru a moşteni (din rândul acestora o atenție aparte fiind acordată nedemnității succesorale, care, în raport cu reglementarea anterioară, a suferit notabile prefaceri). Sunt, de asemenea, avute în vedere, din materia dreptului de moştenire, instituții ca: reprezentarea succesorală, testamentul (aspectele generale, dar şi felurile acestui act de ultimă voință), rezerva succesorală, opțiunea succesorală (atât probleme privind actul juridic, cât şi aspect care vizează dreptul subiectiv de opțiune), moştenirea vacantă. Aceasta pentru a da doar câteva indicii privind conținutul volumului în ceea ce priveşte moştenirea şi felurile acesteia. Nu în ultimul rând, trebuie arătat, în această ordine de idei că în tratarea subiectelor s‐a ținut seama de legăturile dintre materiile dreptului civil, de pildă de relațiile dintre moştenire şi drepturile reale.
Studiile şi comentariile reprezintă o evaluare critică a Codului civil în vigoare menită să uşureze şi să permită o interpretare corectă a noii legi civile. Studiile care au în vedere
instituții importante ale Codului civil urmăresc evoluția acestora, abordează problematica folosind metoda comparativă, pe de o parte, cu reglementarea Codului civil din
1864, iar, pe de altă parte, cu alte sisteme de drept, ținând seama şi de reglementările Uniunii Europene. Practica judiciară care susține eşafodajul de argumente este atât cea
internă, cât şi cea europeană, dar şi practica judiciară din alte state.
Opiniile exprimate de autori aparțin acestora şi ele pot să convingă sau să nască o discuție profitabilă pentru evoluția ştiinței dreptului.
Contribuțiile autorilor au fost elaborate cu onestitate şi cu credința că vor servi învățământului juridic, doctrinei şi practicii judiciare.
Volumul I priveşte: Titlul preliminar (art. 1-24) şi anume: Dispoziţiile generale, Aplicarea legii civile, Interpretarea şi efectele legii civile; Cartea I – Despre persoane (art. 25-257) şi Cartea a II-a – Despre familie (art. 258-534).
Colectivul de autori format din cercetători în domeniul dreptului, cadre universitare, magistraţi şi avocaţi, şi-a propus să realizeze această lucrare completă la un nivel ştiinţific ridicat, putând în acest mod să definească anumite noţiuni din Codul civil care nu se bucură de o redactare suficient de clară, să pună în evidenţă şi să propună soluţii în cazul unor contradicţii sau să facă posibilă completarea elementelor care nu sunt precizate, datorate unor reglementări negative.
Studiile şi comentariile au în vedere instituţii de drept civil, care au fost pentru prima dată reglementate în Codul civil, modificările aduse unor instituţii de drept civil şi mai ales implicaţiile acestora, cât priveşte natura ori caracterele juridice şi mai ales consecinţele privind drepturile şi raporturile juridice ale subiecţilor de drept civil.
Nu este o lucrare de exegeză, care să comenteze articol cu articol cuprinsul codului. Studiile şi comentariile privesc, în principal, reglementările Codului civil, cu precădere acelea care pot pune probleme de interpretare şi aplicare.
Autorii şi-au exprimat opiniile proprii pentru care au adus argumente pertinente, fără a urmări o opinie comună şi au elaborat contribuţiile la alegerea lor, în funcţie de afinitatea şi competenţa fiecăruia.
Credem că se cuvine să precizăm că toate evaluările critice care se regăsesc în volum sunt de bună-credinţă – în sensul consacrat chiar de Codul civil – şi au ca scop aplicarea cea mai corectă a reglementărilor şi de ce nu, modificarea şi completarea noului Cod civil în vederea respectării drepturilor tuturor celor cărora li se aplică dispoziţiile sale.